Buna, aş vrea sa va zic ce am paţit. Am pierdut 2sarcini una acum 3 ani si una luna trecuta, sunt distrusa si nu imi pot reveni, soţul meu îmi zice să mă calmez ca avem timp să facem copii. Imi puteţi da sfaturi cum să imi revin? Vi se pare normal comportamentul soţului meu?

Daca nu ai 45 de ani, daca ai 20 sau si ceva, atunci sotul are dreptate.
La urmatoarea cauta un doctor ceva, de asta care se ocupa cu feritilitati, sa fii asa supravegheata mai atent, adica un specialist nu ginecologul la care mergi de regula.

Cam sfatul asta ar fi, dar e bun sa mergi la un sppecialist sa afci ceva analize, poate aia vad cam unde ar fi problema, apoi te apuci de treaba, adica sa ramai iar.

Consulta un specialist, iti face ala analzie, spui povestea, ala va stii la ce sa se uite.
Pt net nu rezolvi nimic, trebuie sa afci ceva teste, analize, dar facute de un specialist genul cum am zis, nu de doctorul de familie sau ginecolog, ca iar se va intampla la fel.

Cunosc femei care nu mai puteau avea copii, ori ce spui si tu ca ai patit, au mers la specialist, au facut dupa copii, n-au fost probleme.

Este clar o problemă medicală, aici, pe TPU, nu vei găsi soluții. Îmi pare rău pentru trauma prin care treceți. Înainte de a rămâne din nou însărcinată, mergi la medic, fă investigații, ca să identificați problema și poate cu tratament adecvat următoarea sarcină va fi una cu final fericit.
Dacă mi se pare normal comportamentul soțului tău? Da. Și nu numai că mi se pare normal, este chiar de felicitat și de admirat. El te sprijină la greu, ți-e alături, încearcă să-ți ușureze suferința. Poate și el suferă, dar bărbații se exteriorizează mai greu. La asta te-ai gândit?

E bine să încerci să fii calmă precum soțul tău. Stresul te poate îmbolnăvi.

Este normal comportamentul soțului, dacă dramatizați și va stresați, nu apare copilul. Luați totul cu calm.
Dacă ați pierdut 2 sarcini una după alta, ceva nu e în regulă, mergeți și faceți niște investigații să vedeți unde este problema.

Normal, ce ai vrea sa iti zica? Sa te bage in stres? Sa iti sugereze sa iti smulgi parul din cap? Ce faci daca te stresezi? Mai mult rau iti faci. Incearca sa nu iti mai invinuiesti sotul degeaba
Singura solutie e sa faci terapie.

E normal ca tu sa fii mai afectata. Pe langa dorinta de a avea un copil, in pantecul tau se dezvolta o fiinta cu care tu creezi o conexiune si pot doar sa-mi imaginez cat de greu trebuie sa fie sa pierzi sarcina. In ceea ce priveste reactia sotului tau, sunt oameni care nu pot fi foarte empatici din fire sau poate e mai pragmatic de fel, dar e foarte posibil ca in momentul in care a vazut ca tu esti distrusa, nu reusesti sa iti revii si nu poate ajunge la tine, sa preia rolul care sa echilibreze situatia si sa incerce sa nu iti mai alimenteze starea in care ai intrat. Imagineaza-ti cum ar fi sa se comporte ca tine si sa-ti alimenteze si mai mult starea.

Sotul incearca sa te ajute, oferindu-ti suport si intelegere ca sa iti revii din suparare. E cel mai bun lucru pe care-l poate face, ce vroiai sa se crizeze si el, sau sa urle la tine ca si cum ai fi vinovata.
Nu numai ca are comportamentul normal, dar este si cel mai bun in situatia data, pupa-l si ai si tu grija de el.

Buna! Este mai mult decat normal. Te cred ca esti distrusa, dar viata merge inainte. Fa cumva si revino-ti, iar apoi investigheaza cauza pierderilor. Pe langa ginecolog, poti investiga cu un hematolog. Am pierdut si eu doua sarcini si de doua ori am nascut prematur. Pana nu am vorbit cu un hematolog si nu mi-a dat tratamentul corect, nu am reusit sa duc o sarcina la capat. Am o prietena care 15 ani s-a chinuit sa aiba copii datorita trombofiliei. Cu orice informatii iti stau la dispozitie. Sanatate!

Soțul pare ca te încurajează, vroiai să dispere și el ca să te afunzi mai adânc în depresie?
Fă-ți un plan clar:
Începe prin nu a pierde speranța!
Caută doctori și tratamente diferite, incearca alta sarcină fără teama ca vei pierde, fii optimistă!
Dacă te ajută, poți da o fugă la Ghighiu sau oriunde dorești tu. măcar te liniștești si te încarci cu speranța.
Eu personal nu sunt religios, dar acolo chiar am simțit unele chestii, o energie specială și de câte ori am fost cu o problemă, aceasta s-a rezolvat până la urmă, chiar dacă au fost necesare eforturi mari pentru asta!
Și nu uita ca îți trebuie o tărie enormă și o,, furie,, interioară pentru a lupta și a reuși, deci nu te da bătută și încearcă toate sansele posibile!
Succes!