as vrea si eu niste indrumuri, sfaturi. Aaaa.anul trecut a murit verisorul meu.( eram enorm de apropiati ) si de atunci m-am schimbat mult si privesc viata cu alti ochii. Problema mea este ca, nimeni nu ma poate intelege de ce nu am trecut inca peste in totalitate. Sunt zile, momente cand ma apuca asa din senin un dor atat de puternic si incep sa plang, efectiv nu ma pot controla. Imi lipseste enorm de mult. Am cautat tot felul de " modalitati de a ma linisti " dar am realizat ca nimic nu ma ajuta. Imi este dorul de el, sa vorbesc cu el ( pentru ca nimeni nu ma asculta ca el ), sa il strang in brate si sa ii zic ca il iubesc. Problema mea este ca, nici parintii mei nu ma mai inteleg, nici prietenii, nimeni. Si se zice ca " cu timpul durerea se diminueaza ", dar nu simt asa. simt ca se amplifica.
Uneori stau si ma intreb, ce sa fac? Va rog, ajutati-ma.

Stiu cum este sa pierzi pe cineva drag, si eu am pierdut nenumarate persoane. Chiar imi pare rau sa aud asta... Dar viata merge mai departe. Orice s-ar intampla, trebuie sa-ti continui drumul chiar daca e dureros.
Gandeste-te ca acum e intr-un loc mai bun. Gandeste-te ca si el inca te iubeste de acolo, oriunde ar fi. Gandeste-te ca el nu ar vrea ca tu sa suferi atat de mult.
Aduti aminte ca intr-un final toti murim. Timpul vindeca sau cel putin, micsoreaza ranile. N-a trecut decat un an. Nu-ti fa probleme din cauza asta, intr-un final o sa treci peste aceasta durere. Cand ti se face dor de el, aduti aminte ce faceati voi impreuna, si nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat! Daca nu gasesti alta metoda de a te linisti, asculta o melodie favorita de-a lui si plangi, striga, da cu pumnu' in perete si calmeaza-te, chiar daca le faci degeaba ca el nu se mai intoarce.
Realizeaza ca iubirea nu moare niciodata, dar incearca sa te desparti de gandul ca el nu mai e. Fa activitati care sa te tina ocupata, sa nu ai pur si simplu timp sa te gandesti la pierderea lui, stai in compania prietenilor si nu te lasa dusa de ganduri prea mult timp. Trebuie sa ai vointa sa treci singura daca nimeni nu te intelege, altfel iti faci tie insati mai mult rau.

Buna, cu totii pierdem persoanele dragi cand ne asteptam mai putin tocmai fiindca nu vrem sa acceptam faptul ca mai devreme sau mai tarziu ei vor pleca de langa noi cum si noi vom pleca de langa anumite persoane care ne vor iubi si nu vor dori sa ne piarda, insa cum daca Doamne fereste "noua" ni s-ar intampla sa plecam asa, nu ne-am dori sa ii vedem suferind pe cei iubiti si dragi noua, nu am avea liniste, asa ca "pune-te in locul lui"(e o metafora, logic) si gandeste-te ca nu ai putea sa suporti faptul ca cei dragi sufera asa din cauza ta, oriunde e el acum te vede si va ramane "viu" prin tine, asa ca fa-i memoria placuta, si vb cu drag si cu zambetul pe buze despre el gandindu-te ca de acolo de unde e cand te vede si aude vorbind cu drag despre el si fara lacrimi va zambi.
O sa treaca, eu ca sa imi alin durerea pentru cei pierduti dragi mie, ma uit in sus si vb cu ei (stiu ca pare nebuneste dar asta e modul meu de a ma calma).
O sa fie bine, si cand simti sa te descarci, descarca-te dar daca spui ca cei de langa tine nu te mai inteleg fa-o singura ca sa nu mai induri si neintelegerea lor.
O zi buna si bafta.

Sa te rogi pentru el, si tu si el astfel veti primi ajutor. Dorul nu trece pentru ca probabil inca are nevoie de tine, de ajutorul tau. Incearca sa clarifici ce este de fapt acolo. Viata nu se termina aici, ci se continua dincolo, insa conteaza ce facem aici, ca sa ne fie bine si dincolo. Parintii nu inteleg ca is prea prinsi in probleme financiare si materiale. Tu insa simti, si asta inseamna ca poti sa iubesti si sa faci mult bine, sa ajuti multi oameni. Cred ca asta vrea si verisorul tau de la tine. Asculta-ti inima.

Salut, e drept ca nimeni nu-l poate inlocui pe verisorul tau si imi pare rau, dar ca sa treci peste durerea asta incearca sa iti faci prieteni noi sa iti cauti o prietena, cei apropiati nu trebuie uitati dar nu trebuie nici sa te necajesti atat, chiar m-a marcat ce ai scris aici pentru ca si eu am trecut prin asta doar ca la mine povestea este despre unul din parinti care a murit cand aveam 13 ani.
Cu timpul o sa se diminueze si mai ales daca iti faci prieteni noi, incearca sa iti faci o prietena si vei vedea ca daca vei ajunge sa ti la aceea fata vei cam uita de tristete.

Stiu cum te simti ca si mie mi-a murit varu si la fel ca si tine nu ma intelegea nimeni dc plang asa fara motiv chestia este ca oricat ai incerca nu prea poti sa uiti de asa ceva dar cu incetul ar trebui sa il uiti asa putin cate putin pana iti trece dorul repet.stiu cum te simti