Ce credeti, vi se pare corect ca mama sa ma lase la un balci din oras singura pana aproape de ora 11 (nu stiu cat, undeva la ora 10 sau mai mult)? Chestia este ca vreau sa merg, dar ei nu pot veni cu mine si nici prietenii nu pot. Am 15 ani impliniti in martie, intru in clasa a IX-a. Problema este ca in oras mai sunt rromi nu prea linistiti, insa eu m-as fi dat in cateva "aparate" si dupa m-as fi dus pe scena, urmand sa ma intorc acasa singura sau langa un grup normal. Desi putin ametita, sunt un copil care nu pleaca niciodata departe de casa si se intoarce acasa tarziu, invat bine... Va rog, puteti justifica, imi puteti da un link catre un site in care cineva de incredere sau un psiholog dezbare problema, poate o conving pe mama. Multumesc.

Ia un verisor sau prieten de familie mai mare cu tine in care maica-ta are incredere.

Desi tu poate crezi ca planul de acasa se potriveste cu cel din targ, nu este asa. Normal ca tu nu te duci cu gandul sa se ia cineva de tine, dar tocmai acesta este riscul. Stiu ca simti ca ti se face o nedreptate, dar macar sa fi fost insotita de catre cineva. Toti cei ce am depasit varsta ta, am si trecut prin ea, inclusiv parintii tai, ( iar ei nu isi fac griji degeaba) stim la ce pericole te poti expune; iar daca e sa patesti ceva o sa regreti toata viata si, pentru ce!? O sa mai ai si alte ocazii sa mergi, dar macar sa mergi insotita de prieteni sau de altcineva de incredere. Nu trebuie sa fii un copil problema ca sa ai probleme.

Ca fată la 15 ani singură la bâlci? Eşti pradă sigurã!
Nu ai de ce să o convingi pe mama ta!
Ai nevoie să îţi vezi de şcoală, şi peste 3/4 ani poţi să te duci unde vrei!
Vrei să fi violată în grup de vagabonzi? Să plângă mama ta toată viaţa pentru că ai vrut tu în tiribombe? Ia-ți gându!



Şi nu le mai spune la ţigani -rromi! Nici nu există termenul ăsta!, a fost inventat de un ţigan in al doi-lea război mondial, în încercarea de a le crea la ţigani un statut.
Nu e o ruşine să spui ţigan.

Eu zic sa stai acasa, esti prea mica.

Depinde de tine. Pe mine mama m-ar se lasa si la ora 12 noaptea, dar eu sunt băiat. Păi niciodata nu se stie ce poti păți, dar daca stai retrasă si nu tragi atentia prin tinute, eu zic ca nu se va lua nimeni de tine.

Bună!
Nu cred că este necesar să insiști asupra acestui subiect prea mult. Chiar dacă ți se pare că ai ajuns în punctul în care poți face activități singură, fără să depinzi de altcineva, părinții tăi sunt protectori și se gândesc la binele tău - un lucru de apreciat. Și eu am avut astfel de părinți până la o anumită vârstă și știu prin ce treci, dar am conștientizat că s-au gândit la siguranța mea și m-am împăcat cu ideea. Există pericole sau amenințări la tot colțul pe care nu le vezi sau la care nu te aștepți și nu le anticipezi, iar asta este un risc la care te expui permanent - mai ales ca fată, la vârsta ta (care, de obicei, sunt ținte sigure pentru toți ratații care încearcă să-și demonstreze bărbăția).
Părerea mea este că ar trebui să privești lucrurile și din perspectiva lor și să înțelegi că îngrijorarea lor este complet justificată - își doresc ca tu să fii în siguranță și să te expui la cât mai puține pericole.