Bună.
Este unul dintre cele mai frumoase momente, un pas înainte în viața în doi cu bune și cu rele, un echilibru familial și social, etc.
Pa, pa.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Casatoria este actul care se scrie pe sufletele celor doi si nu pe o banala hartie, pe care nu o poti rupe decat dand la altii, bani!
Răspunde
Necesara cand apare si un copil in ecuatie.
In rest, legatura poate fi frumoasa, deosebit de frumoasa si fara ca cei 2 sa nu aiba o hartie. Pana a ajunge la pasul de-a te casatori mi se pare cale lunga, foarte lunga. Pot fi legata de-un barbat, simtind ca-mi doresc ca legatura sa existe atat cat voi mai trai, si nefiind casatorita cu acesta. Poate ca familia e mai conturata cand exista casatorie.
Mai mult o moda decat o necesitate. Ce vorbesc eu aici...Nu-i deloc o necesitate. Se casatoresc doar cei ce vor sa fie la moda, cei care vor sa faca mare rahat din unirea lor (mare baieram, bautura, mancare, dans, sititi voi...), cei care sunt nesiguri de legatura dintre ei, fara o alta "legatura" facuta prin acte si juraminte, si nu in ultimul rand, cei care doresc un profit de pe urma acestei "legaturi". In caz de divort, fiecare pleaca linistit, insotit de partea cuvenita. Bine, se mai casatoresc si cei ce se iubesc, din inconstienta, dar mnah, astea-s cazuri rar intampinate. Pana una alta, inima-mi spune ca pot iubi si cladi din iubire fara a poseda acte.
Pai de cele mai multe ori relatia nu este intretinuta de o hartie.
Casatoria este pentru ca partenerii sa simta o stabilitate si pentru ca relatia dintre doi oameni sa fie recunoscuta fata de societate.
Nu mi se pare ca ar trebui sa fie o prioritate, nici macar nu o consider necesara. O relatie poate functiona la fel de bine si fara un act.
Cam asa trebuie sa fie, cel putin la modul ideal.
In practica, o relatie (nu orice fel de relatie ca aceea cu vanzatorul de oua si fructe, ci una care e echivalenta cu o casnicie) poate functiona mai prost fara un act care la randul lui face trimitere la o asumare reciproca a unei raspunderi.
In societati (nu spun care) in care misoginismul e inca puternic, de exemplu, o relatie care functioneaza foarte bine fara acte poate sfarsi prin aceea ca,,Ei", care a investit moral si material in relatia cu pricina, sa i se,,dea papucii" printr-un SMS,,Stii, inima imi spune ca e bine sa nu mai fim impreuna. Ne-am inteles de la inceput ca totul e numai o incercare. Pa si mult succes in viata - te pup! P.S. Am o singura pretentie, sa mi-i arati pe,,cei mici" pe skype ori de cate ori simt nevoia. De pensie alimentara nu se pune problema, ca te-ai bucurat de tot ce ai vrut cat ai stat cu mine". Ma rog, e un SMS mai lung, sau un MMS.
Raspunsul,, Ei" dupa o inghititura demna in sec poate fi,, Multumesc pentru clipele minunate traite impreuna. Nu a fost sa fie... Intra pe skype ori de cate ori simti un gol... De mine nu-ti fa griji ca ma descurc eu."
O sa zici ca exemplul meu e rupt din SF. Nu e.
Răspunde Cand vorbim de copii si de toate lucrurile pe care le implica acest fapt, eu cred ca parintii ar trebui sa fie destul de responsabili incat sa isi asume faptele si sa existe respect chiar si dupa ce relatia lor s-a incheiat. De ambele parti!
De acord!
Chestiunea cu copiii a fost o paranteza la exemplu, nu neaparat necesara. Raman de discutat niste aspecte chiar daca nu sunt copii, cum ar asumarea unei raspunderi in relatie, oricat ar fi ea de efemera sau umila.
Faptul ca nu exista un contract moral ii poate tenta pe unii sa participe in relatie hotarati din prima pana in ultima clipa sa nu se angajeze, tinand insa secret intentia. Este partea cu,,SMS-ul" de adio.
Sunt in acelasi timp constient ca intrebarea nu are numai un singur raspuns corect. Am vrut sa punctez un aspect doar. Personal nu sunt pentru formalisme dar important e cand alegi un drum sa nu o faci,, din prostie" crezand ca duce in alta parte - e bine sa stii ce faci cand vrei sa faci,, altfel". In final raspunderea apartine fiecaruia si nu vom fi niciodata garantati la riscuri.
O simpla parere, cum se spune...
O pierdere de timp si bani.
Niste acte nu ne apropie mai mult si nu ne ajuta cu nimic.
Ba chiar din contra, putem avea probleme serioase.Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa implicam statul in relatia noastra?
Stiu ca este o traditie si multe femei se viseaza mirese, dar hai sa gandim inainte de toate.
Suntem capabili sa intretinem o familie?
Oamenii se schimba cu trecerea anilor. Poate acum ne iubim mai mult ca oricand, dar peste 10 ani nu se stie ce o sa se intample. Poate ne maturizam si ne schimbam punctul de vedere.Sau poate vrem o schimbare, sau vrem alta viata.Nu stim niciodata ce ne rezerva viitorul,suntem intr-o permanenta schimbare in aceasta viata si exista posibiliatea ca mai tarziu sa nu mai fim campatibili.
Eu cred ca se poate o relatie foarte avansata fara acele acte, in cazul in care nu o mai dorim o terminam pur si simplu fara complicatii.
Cred ca ai observat ca din ce in ce mai multe divorturi in ziua de astazi.
Nu poti sa cunosti un om intr-o viata intreaga, ce sa mai spun de 2-3-5-7 ani? Prea putin...
Asa ca pentru ce sa ne complicam viata? O eventuala casatorie la 40 de ani mi se pare mult mai normala decat la 20 de ani.
Abia ne-am nascut,abia cunoastem viata,nu am apucat sa realizam nimic si deja ne casatorim si credem ca suntem in stare sa intretinem o familie.
Am citit un citat foarte bun, care spune "Una dintre cele mai răspândite greşeli printre femei: credinţa că este suficient să ai un copil pentru a deveni mamă; este ca şi cum ai crede că poţi deveni mare muzician de îndată ce ţi-ai procurat un pian."
Avem timp de toate, nu ne grabeste nimeni sa ne casatorim.Mie mi se pare o mare greseala sa te casatoresti la 20-25-30 ani, nu am inteles niciodata unde se grabesc toti si pentru ce.
Fara casatorie nu pot sta cu persoana iubita in aceiasi casa?
Fara casatorie nu pot avea un copil?
Nu exista o lege care spune ca trebuie sa ai acte sa ai o persoana iubita in casa sau ca ai nevoie de acte pentru a face un copil.
Oricum, in statele civilizate oamenii nu se grabesc asa mult ca romanii.Baiatul pleaca din casa mamei dupa 30 si ceva de ani.
Si sa fim putin realisti, multi romani fac mai mult nunta pentru acel dar, cu gandul ca asa isi cumpara si ei o locuinta.
Nu poti fi o persoana fericita fara casatorie?
Doar idei preconcepute...
Stiu ce zici dar sunt parinti care nu sunt deacort cu asa ceva eu am pus o intrebare de genu, si nu te lasa sa stai cu acea persoana pana ce nu te casatoresti ori o termini ori casatoria valabil la fete.
Parintii nu au dreptul sa faca asa ceva.
Nimeni nu poate sa iti spuna tie ce sa faci, ai dreptul la libera alegere.Este viata ta si faci ce vrei cu ea. Eventual daca ei iti dau un sfat este cu totul altceva, dar sa iti impuna nu au nici un drept.
Eu personal as renunta la toata familia mea daca mi-ar pune asemenea conditii.
Fac ce vreau eu, nu ce vor ei.Chiar daca fac rau,prefer sa ma lovesc de asta si sa invat sa nu mai repet greseala, dar eu comand viata mea, nu ceilalti.
intrebarea asta ma refeream : Buna, ce ati face si cum ati reactiona daca ati avea niste parinti severi si cu o alta gandire care var desparti de prietenul vostru si ar face orice pana ce ar reusi sa va desparta, pana ce nu ati mai suporta pe motivul ca nu va casatoriti cu el si cum ati reactiona sa aveti o prietena care e in situatia aceasta si sa vina tatal fetei sa va faca scandal si sa se ia de voi ca de ce nu va casatoriti. Si sa nu fie de acord ca sa mearga relatia mai departe pana dupa casatorie. v-ati casatori cu o fata si acel moment sa fie dupa casatorie sau sa va casatoriti cu ea dupa 4 sau 5 luni?
Raspunsul meu este acelasi.
Nu iti comanda ei viata ta. Daca nu le convine, asta este, o sa se acomodeze cu ideea. Exista tot timpul solutii.
Tu decizi ceea ce este mai bine pentru tine.Nu parintii,neamurile,iubitul, prietenii, etc.
Eu n u am zis ca nu-mi convine sunt deacort cu tine.
casatoria... pai se spune ca, celibatarul traieste ca un domn si moare ca un caine, pe cand un familist traieste ca un caine si moare ca un domn, deci?
Un lucru care nu este necesar. A ajuns să se facă asta în majoritatea cazurilor din motive sociale.Sau de "gura lumii",mai pe scurt. Sunt foarte dese gândurile ca " vai,trebuie să mă căsătoresc,că râde lumea",iar asta e trist.Mi se pare o chestie inutilă, cel puțin mie. Vreau ca cineva să stea lângă mine pentru că mă iubește și de bunăvoie. Nu pentru că este legat de un act și îi este lene să alerge după avocați, să dea bani în plus și alte lucruri de genul( asta obligându-l să rămână).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
