Eu m-am inteles bine cu parintii si in liceu si acum dupa ani de zile, nu am avut probleme, am comunicat f bine cu ei cu fiecare.
Ca sa fiu sincer ma intelegeam mai bine decat cu cei de varsta mea, care numa prosteala aveau in cap in liceu.
Dar na, ei aveau destul cap ca sa faca asta, altii nu au, nu stiu sa se comporte cu copiii lor.
Mi se pare fascinant să știu că ai reușit să te înțelegi atât de bine cu părinții tăi atât în adolescență, cât și la maturitate. Îmi imaginez că părinții ar trebui să fie cei mai buni prieteni ai cuiva, cei mai de încredere oameni. Faptul că așa ceva a devenit o raritate, oarecum e deprimant.
Pai norocu a fost ca si ei cand erau tineri erau cam ca mine, mai open mind si asa mai departe.
Bunica-mea de ex prin anii 40-45-50 rupea cluburile. Cand eu aveam 15 ani ea avea 63 si mama 46 de ex.
De invatat invatau asa mediu ca si mine, deci cum sa nu ne intelegem? E ca si cum te intelegi cu un prieten de aceiasi varsta cu tine si aveti cam aceleasi viziuni.
De ex a chemat-o diriga pe mama la scoala cum ca am copiat la mate in clasa 9-a parca, mama...n-a zis mare lucru dirigai a zis da da da, si acasa imi zicea "ete na si aia, cat am mai copiat si eu mama, nu stii tu".
Cum poti sa nu intelegi pe cineva cand si tu ai facut la fel?!
Bine, stiam sa ma comport si invatam cat de cat, deci ma tineam de treaba, asta clar.
Depinde la ce te referi..relatia mea e mai buna cu mama pe care de abia o vad si locuieste in strainatate, daca as alege un om cu care sa am o conversatie, ar fi mama, deoarece am o relatie complicata cu tatal meu si nu prea ne intelegem, tata de multe ori vrea sa aiba conversatii cu mine dar dupa ma judeca si mai multe chestii.
Nici nu conteaza la ce se refera, se refera la tot, conversatii, cum comunica, cum se inteleg, cum reactioneaza la o problema indiferent de ea, cat de intelegatori sunt, de ex daca vine la 2 noaptea de la o petrecere, ca un parinte inteligent nu se supara, unu prost se supara.
Bine, cu doua conditii, sa invete bine si sa se comporte bine.
Sa nu aiba pretentii la note de 10 absurd, si asa mai departe.
Si nu stiu de ce unii parinti sunt tembeli, ca stiu eu cum erau in liceu acum 30 de ani, nebunii nebunilor.
Veneau si la 5 dimineata acasa de la petreceri si nu se mai intampla nimic.
Copiau la scoala in draci, note asa medii, etc, nu toti dar multi erau asa.
Dar unii cu varsta se tampesc.
Chiar îmi pare rău să știu despre relația nu foarte ok pe care-o ai cu tatăl tău și pot înțelege că ți-e greu să ai conversații cu el, deși are momente când fix el își dorește să vorbiți. Mă bucur totuși că o ai aproape sufletește pe mama ta și că ești ok cu ea cu toate că fizic sunteți la distanță. ^^
Pentru mine e mama. Pentru prietena mea cea mai buna, in schimb, e tatal. Iar pentru celalalt prieten al meu, niciunul. Motivul? Sinceritatea, gandirea descuiata si lipsa de prejudecata. Nu pot sa zic ca am cea mai buna relatie cu mama mea, dar ea, spre deosebire de tata, chiar incearca. Consider ca pentru o relatie buna cea mai importanta e comunicarea si sinceritatea.
Sunt de acord cu tine la ultima frază și da, în funcție de situațiile lor, oamenii se simt în mod diferit mai atrași sau mai distanți față de unul sau ambii părinții.
mihai2092 întreabă: