Cum scap de anxietate? Cum scap de starile schimbatoare pe care le am? Nu vreau sa-i mai fac zile amare nici iubitului, creez cateodata cearta doar din nevoia de atentie sau ca ma simt singura sau alte motive.Nu prea am o viata interesanta.Simt ca indepartez pe toata lumea de langa mine,am avut o perioada urata vara asta care m-a facut sa nu mai am respect de sine,rusine, sa nu ma mai apreciez sau sa ma iubesc (obisnuiam sa fiu narcisista, desigur nu exageram).Am devenit tare impulsiva, judec oamenii, prietenii, nu mai sunt intelegatoare si nici nu mai am rabdare. Vreau ca totul sa fie de-a gata, cum vreau eu. Nu gasesc lucruri, activitati care sa ma bucure. Totusi am o dorinta de a evolua spiritual si cultural, simt nevoia sa cresc in cunostinte.Ma simt foarte foarte inferioara, proasta as putea spune. Ma simt ca ultimul nimic si fericirea mea depinde doar de el. El e sursa mea sigura de lumina, cum s-ar spune.Ce e drept traiesc si intr-un mediu toxic (familia); ai mei, care sunt tot pusi pe cearta si bataie si baga un stres cumplit in mine.
Am 21 si o relatie de 4 ani..Am neboie de sfatul tau.Multumesc!
Ordonare:
După relevanţă
Parerea mea este sa te duci la un medic psihiatru si sa spui problema, suna ca si cum ai dezvoltat o depresie anxioasa ce tot ar cam avansa.
Ii explici tot si el va lua o decizie, va da o parere.
Du-te ca, cu cat mai repede cu atat mai bine, el spune daca e de tratat sau nu. Ca daca nu te tratezi dar trebuie, se va agrava si va fi mai rau.
Daca nu repari cumva, iti vei pierde si iubitul ca el nu are nevoie de din astea la infinit.
Răspunde
Am citit f bine ce a intrebat, are o problema deci nu trebuie condamnata treaba, nu vrea sa fie asa, altfel nu intreba, are o problema psihologica sau chiar psihiatrica, tu nu stii decat sa condamni. Lingau e cineva care sa zicem cand are un interes, nu asa aiurea, deci iar nu zici bine, nu castig nimic daca nu zic ce as simti.
Si rautatea asta de unde vine la tine?! Din frustrari. Ce mi-e lingau ce mi-e rau, tot calitati proaste sunt doar ca fiecare in felul ei. Macar lingaul castiga ceva, e baiat destept la o adica desi nu-s de acord cu asa ceva.
Prietene, nu ma refeream la intrebarea initiala ci la ce a scris sofisis. Ia citeste cu atentie ce a zis sofisis.
Răspunde Citisem si ce a zis sofisis si a zis f bine. A zis bine ca depresia si anxietatea e o mare problema, a zis ca omul are nev de ajutor, adica cam ce am zis si eu, fata are o problema, a mai zis ca ea vrea atentia partenerului.
Iti mai raspund odata pentru ca vreau sa zic ca am citit toate paragrafele ei. Nu zice rau. Chiar am recitit tot cu atentie, inclusiv randul citat de tine. Iar faza aia la tine cum ca altii au mai mari probleme ca lupta cu greutatile, este adevarat, insa asta nu are nici o legatura cu, cazul altui om, fiecare are problemele lui, nu se compara cu ale altora. Si nu se compara pentru ca in functie de psihismul fiecaruia, aceiasi problema e perceputa in mod diferit! Unul sufera mai tare, altul mai putin, damite la probleme diferite. Ptr unu o problema mai mare poate fi perceputa mai blanda, iar pentru altul o problema mai mica sa fie perceputa mult mai rau, al doilea are sanatatea psihica mai slaba.
Subiecta noastra are probleme clar psihice.
Dar vezi? Eu nu te fac prost pe tine, ca e normal sa nu stii astea daca nu ai avut treaba cu domeniu. Tu nu stii decat sa inuslti oamenii.
Eu stiu ce zici tu, ca intre doi oameni sanatosi psihic, ala cu probleme de viata serioase de care ziceai tu, are mult mai mult de tras si ii este mult mai greu, e corect, dar aici nu discutam de doi oameni sanatosi! E corect ca un om sanatos in cazul subiectei, nu avea nici o treaba daca avea problema care o are, trecea peste ea f rapid.
Deci ai omis ca sanatatea psihica la unul e mai buna decat la altul, altfel era corect.
Unu cand nu ia un examen se omoara, altuia ii moare copilul (cea mai mare durere), suftera, plange cateva luni si apoi isi revine si merge ma departe, cel mai bun exemplu, de sanatati psihice diferite.
Deci ala cu examenu nu e fitos, prost, e bolnav!
Sofifis cand a zis de tine ca daca aveai problema asta pareai penibil, aici a gresit ea, pentru ca daca aveai si tu problemele subiectei psihice, reactional la fel in situatia aia, si deci nu erai penibil. Deci dupa cum vezi, nu pun partea nimanui.
Chiar daca vi iar cu insulte, nu ma supar, dar sunt convins ca ai inteles ce ti-am explicat, si atat conteaza, ca ai inteles.
Nu prientene, nu a gresit ea. O cunosc suficient de bine incat sa-ti zic ca ea chiar crede cu tarie in ce zice. Nu se scuza si nu-si retrage cuvintele. Aici seamana cu mine, nici eu nu-mi retrag cuvintele sau imi cer scuze pentru ce zic. Faptul ca vorbesti in numele ei si o scuzi denota ca esti naiv. Iar faptul ca nu raspunde si tace ca mortu in lanul de porumb denota ca stie foarte bine ce a zis si isi mentine parerea. Iar eu, spre deosebire de tine, iau ca atare acea afirmatie. Iau ca atare faptul ca acest specimen sofisis este genul de persoana care iti cere simpatia si mila la un moment dat apoi in secunda 2 iti baga cutitul in beregata si te lasa sa sangerezi lent pentru fix aceleasi probleme pentru care a cerut ajutor si simpatie. Asta da mecanism de supravieture. Dar unii aleg sa scuze acest gen de comportament, probabil pentru ca, sau si pentru ca e femeie. Daca era barbat, treaba statea altfel. Vezi cazul meu. Pe mine ma critici pe ea o lingi in sfincter desi si eu si sofisis suntem de aceeasi rautate si cruzime. Lingaii nu vad, lingaii nu aud, lingaii ling!
Bun, zi un interes de ce as linge? Imi dati vreunu 10 milioane de euro cadou daca ling? Nu are nici o logica. Plus ca NU i-am gasit scuze, din contra, am zis ca a gresit in sens ca a gandit nasol, deci ai inteles gresit. Eu doar zic parerea sincera, asa sunt si in real.
Plus ca nu prea pot sa ma prefac, chiar nu am acest talent. Daca nu imi place un om, nu pot sa-i fac pe plac pentru ceva anume. Dar aici nici nu e vb de asta.
Daca si sofifis isi manifesta eventuala rautate de care spui, i-as fi zis si ei ce ti-am zis si tie.
Pe tine te-am criticat ca insulti oamenii si ai o rautate crunta in tine, asta vine ori din frustrari, nerealizari, ori mostenesti genetic caracterul mamei tale sau tatalui ei, ori la ambii. De obicei baietii mostenesc caracterul si bolile cronice ale mamelor. Una din doua e sigur. Daca e prima, problemele nu se vor rezolva asa, ci te va izola social deci tot tie iti faci rau, daca e a doua, nu ai ce-i face, te vor accepta persoanele care se regasesc in felul tau de a fi in general.
Cunosc mecanismele si nu ma supar ca zici mie ceva, dar nu e okey pentru forum, pentru ceilalti.
Sau cumva vreunu lingau a dobandit ceva cand meritai tu sa iei pe drept?! Probabil la munca, sau in alte parti, deci daca nu e mostenit, e ceva psihologic la tine.
Si pana la urma lingaii bravo lor ca-si cunosc interesul si stiu ce sa faca sa aiba ce vor, eu nu ii critic. Bravo ca au acest talent, ca si asta e un talent sa stii. Nu poti sa faci asa daca nu ai in sange chestia asta. Uite Abramovich rusu are 12 miliarde dolari avere, a pupat un anus american sa tradeze rusia desi nu i-a iesit, a acceptat si uite, ferice de aia 5 copii care-i are ce bine o vor duce. Nu e frumos asa, dar pentru ei e practic. De ce sa am ura pe ei? Doar ca nu pot eu fi asa? Sau doar ca nu am ocazia? Aia e, fiecare cu norocul lui.
))) ma cunosti zici?
E bine. Da, imi asum absolut tot ce spui iar faptul ca tu ai fi penibil cu problemele ei se referea STRICT la chestiile precum :
"creez cateodata cearta doar din nevoia de atentie sau ca ma simt singura sau alte motive.Nu prea am o viata interesanta."
sau
"Ma simt ca ultimul nimic si fericirea mea depinde doar de el. "
Nu vorbeam de anxietatea in sine, din moment ce in acelasi raspuns ti-am zis ca mi se pare wow ca tu crezi ca anxietatea e problema feminina.
Dar iti tot repet degeaba ca in afara de faptul ca citesti pe diagonala mai mereu, te si aprinzi inainte sa intrebi dupa...
Nu mai, el nu are experienta in domeniu, nu stie, de aia nu intelege, insa problema e cu ce rautate vorbeste, insulta, nici nu intreaba macar "care ma lamureste ma si pe mine cu asta?". Anxietatea e problema generala, nu alege sexul, depresia la fel, si altele.
Muta-te. Nu esti copac sa ai rădăcini. În funcție de nivelul anxietatii + vointa ta, nu stiu ce sa zic, cam greu sa "scapi" fără ajutor specializat. Asta daca chiar suferi de vreo tulburare anxioasa. Mie imi pare mai mult ca esti plictisită. Poti incepe prin a te muta singura sau impreuna cu prietenul, in alt oras, județ sau țară si vezi daca situatia ta se îmbunătățește.
Eu zic ca inca esti narcisista, si cu mentalitatea asta ca esti impulsiva si ca vrei totul de-a gata, cum ai tu chef, ai sa indepartezi absolut orice barbat care il vei intalni. Nu-i problema daca nu ai rabdare, nici altii nu vor avea cu tine
Sfatul meu este ala care il primeste un barbat: nu te mai plange ca muierea, viata e naspa cu tine, asa si? Cazi, te ridici, lupti, punct. Si pentru numele lui Dumnezeu, nu te mai plange. Esti penibila cand te plangi. Crezi ca-ti datoareaza prietenul tau ceva? Crezi ca lumea iti datoreaza ceva? Spune multumesc ca ai relatie. Ai ifose, basini si narcisisme? Ghinion. Ori alegi sa scapi de astea, ori ai sa sfarsesti singura. Scapa de narcisism. In situatia care esti nu iti permiti sa fi narcisista cu nimeni. Invata sa nu fi conflictuala, invata sa fi feminina si placuta, nu combativa si agresiva si toxica. Si nu te mai plange atata.
Iar esti enervant. Anxietatea si depresia sunt boli reale iar bolnavul are nevoie de ajutor fie psihologic, fie medicamentos, fie ambele. Nu toate persoanele care se plang de probleme de genul sunt p*Z*e care doar vocifereaza ca sa nu adoarma.
Nu mai fi aiurea ca nu totul se rezuma la sex si la bataia intre sexe care e in capul tau.
Hai sa fim seriosi, sunt oameni cu probleme reale care chiar nu au o bucata de paine si trebuie sa lupte pentru fiecare milimetru de viata. Si apropo, daca eu m-as fi plans cum s-a plans ea, toti mi-ar fi spus ca-s penibil dar cand dai fix aceleasi sfaturi unei muieri, dintr-o data toti se kk pe ei ca vai saraca de ea, ca vai ce nedrept si aiurea ma port. Parca era egalitate intre sexe. Egali in drepturi, egali in eforturi, egali in toate. Asa si cu ce am spus eu, nu am spus nimic diferit fata de ce ar auzi un barbat cand e intr-o situatie similara. E narcisista, vrea totul de-a gata si cum vrea ea, si saracuta de ea e si deprimata mai nou. Awwww. Mi se rupe inima, sau mai pe scurt, mi se rupe. :D Muierea asta care se tot plange e nemuncita, nu a vazut o secunda de greutate reala in viata ei. Singurul ei motiv de depresie este ca nu-l poate manipula pe al ei pulache cum ar dori si ca nu stau mai multi dupa fundul ei. Sa fim seriosi, ea a venit aici sa se planga si atat si sa primeasca compatimire. Nu-mi pot imagina cum poti si fi narcisist si depresiv in acelasi timp. Ca sa ai fiorul ala al narcisismului in tine trebuie totul sa-ti mearga atat de bine incat nici sa nu mai stii de ce sa te mai plangi. Chiar ea a recunoscut ca e narcisita si din poza iti dai seama ca e genul de muiere obisnuita in puf si sa i se sufla in anus. Probabil ceva s-a stricat in paradis si de acum face lama si drama. O persoana care e lovita cu adevarat de greutati, nu are mindsetul de a fi narcisist. Nu are cum. Sau invers, cand esti narcisist, nu ai cum sa spui ca suferi din motive valide, demne de suferinta. Nu pot concepe cum poti fi si narcisist si deprimat in acelasi timp. Asta e vrajeala ieftina.
Pisi, eu nu am facut referire strict la fata asta. Eu doar iti spun ca depresia si anxietatea exista. Si eu sufar de anxietate si fac atacuri de panica din absolut nimic si aproape zilnic. Sunt foarte naspa si chiar te incurca. Si sunt reale. Bine, eu dupa ani de zile deja m-am imprietenit cu ele si in 99, 9% din cazuri le depasesc singura si repede.
Despre ea, da, e pisicita si simte nevoia de atentie ceva mai mult decat e cazul. Si pune o presiune exagerat de mare pe partenerul ei. Practic el e centrul universului pentru ea. Ceea ce e bolnavicios.
Si da, normal ca daca spuneai tu ca ai probleme astea ti-as fi spus ca esti penibil.
Pisi, sincer sa fiu cu tine, putin imi pasa de anxietatea si atacurile lu matale de panica. Putin imi pasa daca-s naspa sau te incurca, nu e problema mea 
Eu n-am probleme de acest gen. Stii ce alta problema nu am? Menstruatia: stii tu perioada aia naspa a lunii in care o iei razna si sangerezi incontinuu fara sa crapi. N-am nici problema aia in caz ca te intrebai. Nu-s femeie, slava Domnului! 
Din fericire, n-am niciuna din problemele mentionate mai sus.
Am totusi o rugaminte la tine pisi: nu mai avea tentative sa-mi schimbi discursul, sa-mi curbezi limbajul, sa-mi corectezi parerile. Daca ai nervi cand scriu, te du pisi unde consideri de cuviinta incat sa nu mai vezi ce scriu Fa un atac de panica si-ti trec nervii.
Fii atent, Ordan. Nu e vrajeala la modul general, e vrajeala doar cu duduia asta. DAR lasand la o parte duduia de aici cu intrebarea ei. Ciuleste un pic urechile la ce iti zic eu, am ceva expertiza in acest domeniu al psihologiei. Acest cuvant "narcisism" este folosit excesiv si in mod superficial in societate pe langa ce inseamna cu adevarat.
La baza narcisismul in sine e un mecanism psihologic de lupta (aparare) impotriva unei forme ascunse de depresie care implica multe insecuritati, inferioritate si rusine intensa de a nu fi cineva perfect/special.
Adica e o negare patologica la o stare eterna de "misery". Doar o evitare a acesteia, de fapt. La baza e doar low self-esteem in permanenta negare.
Eu iti explic acum despre narcisismul autentic ca o conditie psihologica (tulburare de personalitate din clusterul B - dramatic), nu de niste "trasaturi narcisiste" (in sens popular) care se pot regasi in fiecare (desi e mai degraba vorba de egoism bun si necesar aka healthy self-love).
Toti suferinzii astia/astea avizi de atentie si compatimire care o ard cu anxietatea si depresia la pachet se numesc Covert Narcissists (o categorie tot mai raspandita la fetele de azi crescute frecvent de mame divortate autoritare, majoritatea celor despre care vorbesti si tu pe site in mare parte cum ca sunt asa si pe dincolo - chestie raspandita mai ales intr-o societate tot mai feminista, capitalista, materialista, consumerista, oamenii sunt tot mai mult obiectificati si considerati ca produse cu niste specificatii, iar barbatii/taticii mai curajosi au devenit mult mai "self-aware" de ce neveste nebune au luat, cat si despre societatea asta virusata si asa au divortat).
Deci depresivii (astia care se vaita) nu sunt narcisistii aia clasici, laudarosi, grandiosi (Overt Narcissists fara c) cum te-ai astepta, ci sunt narcisistii vulnerabili (ascunsi - Covert Narcissists).
Cauta pe net cand vrei informatii mai multe. Multe lucruri o sa le conectezi destul de usor deja cu ceea ce mai stii cat de cat din sfera de "red pill".
Narcisistii nu sunt niciodata atat de deprimati pentru o cauza serioasa pe cat doar o ard depresiv in mod exagerat doar ca sa primeasca atentie si validare, asemenea persoane le cunosti deja ca fiind kurvele de atentie si kurvele de caracter (una zic si alta fac).
Sofisis e de asemenea o astfel de persoana - uite tupeul jegos "Si da, normal ca daca spuneai tu ca ai probleme astea ti-as fi spus ca esti penibil."
Narcisism nu inseamna omul care pur si simplu se respecta si se iubeste generos pe sine insusi (desi asta ni se impune sa credem ca ar fi singura definitie pentru narcisism).
Narcisismul adevarat ca si un "pattern" inseamna sa nu-ti pese cu adevarat de nimeni (dar chiar nimeni) - adica sa n-ai empatie (nici fata de persoanele apropiate, familie), sa fii instabil emotional, sa cersesti in mod exagerat atentie si validare, sa te enervezi usor, sa fii ignorant, arogant si fandosit, sa manipulezi, sa abuzezi, sa exploatezi, sa minti si sa inseli fara nicio remuscare, sa urasti si sa invidiezi alte persoane din toti rarunchii, sa fii ridicol de irational si imatur incat sa judeci ca un copil de 5 ani numai pe baza sentimentelor tale - ca fiind tot ce conteaza, ba chiar sa consideri emotiile si sentimentele ca fiind fapte palpabile in realitate, desi pur si simplu nu sunt, etc.
Un narcisist autentic nu se iubeste pe sine insusi, ci de fapt chiar se uraste, altfel n-ar mai fi narcisist.
Treaba asta cu ura fata de propria persoana o proiecteaza ca grandomanie in fata altora printr-o imagine falsa pentru a arata ce special e respectivul (desi nu e decat o masca). Daca ajungi sa vezi dincolo de masca lor chiar descoperi depresia reala pe care incearca s-o ascunda si s-o evite. Narcisistul chiar e o persoana deprimata la radacini, dar se zbate sa nu arate asta. De aceea emana atata grandoare exagerata in jurul lor, una falsa.
Acum ziceai ca mindsetul de narcisist trebuie sa rezulte ducand o viata perfecta, una in puf. De fapt, totul are de-a face in 90% din cazuri cu parintii lor care i-au neglijat emotional (intr-un sens destul de vast), asta le lasa un gol pe care cel mai probabil nu si-l vor umple niciodata in viata ca adulti. Prin neglijenta emotionala nu ma refer doar la abuzuri de certuri, scandaluri, violente de orice fel, ci chiar si la supradoze de indulgenta, ceea ce e o trambulina pentru viitoarele persoane adulte care se simt deosebit de entitled si grandioase, sa para ca orice li se cuvine in viata.
Atentie ca ambele lucruri duse in extreme (prea mult abuz, prea multa indulgenta, deci oricare din ambele) pot crea un viitor adult narcisist. La ei n-a existat niciodata un echilibru de emotii de cand erau mici copii, de aceea par si atat de instabili mai tarziu ca adulti (mai ales fetele).
Majoritatea femelelor (in contextul de natura feminina) despre care vorbesti tu pe site sunt chiar tipologii de narcisisti, in societatea moderna de astazi.
Problema e ca narcisismul e in crestere accelerata mai ales in randul femeilor.
Mai nasol e ca narcisismul (cel patologic de care spun) nu se mai vindeca cu adevarat. Niciodata. De aceea nu merita investita energia nimanui sub nicio forma cu astfel de persoane de indata ce ai inteles ce e de capul lor.
Seara faina sa ai! Si continua tot asa cu activitatea ta pe TPU. Le dai bine peste nas multora cu aere de superioritate.
)) ooof, iar te tine iubita pe uscat si ai devenit recalcitrant?
Chill sa nu ti se declanseze si tie din neant si fara sa vrei vreun atac de panica.
Despre menstruatie nu mai vorbisem eu cu tine! Dar am uitat...a fi femeie este un defect. La mine menstruatia nu reprezinta o problema. Si faptul ca tu crezi ca doar posesoarele de vagin sufera de depresie si anxietate e wow...
Ce dragut ca tu chiar ai impresia ca imi afectezi starea de spirit suficient incat sa ma enervezi sau sa imi creezi atacuri de panica. ))
De obicei esti deschis la dialog. Azi vad ca esti ciufut. Anunta-ma cand iesi din zona de PMS. )) ( aia pe care teoretic nu o ai )
Foarte adevarat ce ai spus, asta tot zic si eu, dar altii doar condamna ca le e mai usor decat sa se gandeasca ce se intampla, si nici nu accepta explicatia altuia chiar daca e argumentata, caci atunci rezulta ca nu a avut el ideea aia si iar nu se accepta.
Colegul nostru acuza pentru ca de fapt se razbuna pe propriile lui esecuri, nerealizari, dezamagiri, dar asta nu ii rezolva problema in nici un caz.
Tu te-ai dus la medic? Ca zici ca si tu ai anxietate si atacuri, ca nu e normal sa le ai.
O da. Am fost pe la o gramada de medici de-a lungul anilor. In prima faza impulsul e sa te cauti fizic de absolut tot. Fizic sunt super ok. Apoi ajungi la psiholog si psihiatru. Am facut si tratamente si terapii. Din pacate tot singur trebuie sa treci peste.
In anxietate da, apar somatizari si se simuleaza probleme fizice, eu intamplator citisem si stiam, asa ca am ocolit capcana cu dusul la medic pe chestii fizice, simula dureri de picioare ca la diabet, gura uscata ca la diabet, glicemii mari uneori, ma juca ca prostul pe axa diabet, frica de diabt, ingrasare, dar cu tratament am scapat. NU poti trece singur peste decat daca scade de la sine sau dispare si credem ca am trecut noi. Crede-ma ca daca e intens, ai pus-o, imi statea frica aia in gat, dupa ce mancam imi era rau la un 30 de minute, frica de ingrasare, oricat constient imi impuneam ca nu are sens, era tot una si asta 1-2 ani, abia dupa ce am luat trat, lento a inceput sa se duca de la sine asta, fara ca eu sa fac ceva, si asa a ramas. La psiholog nu avea sens ca era problema chimica, ca dovada ca s-a rezolvat, acum nu mai iau trat de anxietate si am ramas bine de 3-4 ani. Ce sa ma duc la ala sa vorbim pe banii mei degeaba? Dar trebuie si un medic care sa nimereasca un trat bun, la mine a mers Lamotrigina 200 mg/zi care oficial e pentru tulburare bipolara pe partea depresiva, dar si pentru epilepsie, la mine a mers pentru anxietate, incepusem sa nu mai am frica dupa mese.
Am luat si eu tratament vreun an jumate. Dupa ce l-am oprit am reluat anxietatea. Deci doar a stopat o perioada simptomatologia. Nu a rezolvat-o
Pai sa-ti dau si o veste proasta! Unii scapa si raman bine dupa tratament, altii nu, trebuie sa ia mereu, asta este, trebuia sa stii dar omisesem eu. Aia e, iei si gata decat sa nu te simti bine, sau sa stai mereu sa te opui unei boli, adica sa incerci sa dai drumu la bicicleta cu frana pusa.
Deci nu se rezolva la tine, faci parte din cei nenorocosi din pacate. Spitomin ai incercat? E f bun pe anxietate, e de lunga durata posibil ca trat, nu da dependenta si nici toleranta ca benzodiazepinele. Dar putini medici il dau si sar direct la SSRI-uri ca tratament, care-s si antidepresive si au efecte secundare mai multe, de ex probleme sexuale, care la spitomin nu sunt. Eu sunt convins ca Spitomin nu ti-a dat. Prietenul meu a luat 2 ani doza standard de 30 mg/zi si din 2016 nu mai ia si e bine fara. Dar sigur, poate la tine merge a fi luat mereu, dar macar sa-ti faca bine, insa ai si sanse sa ramai bine si fara dupa un timp.
Ideea e ca eu sunt femeie. Eu de exemplu ca sa fac copil, trebuie sa intrerup tratamentul. D'aia l-am oprit si am vazut ca au revenit starile de anxietate. O sa vad mai incolo iar daca e cazul sa reiau sau ma descurc sa traiesc cu ele
Nu mai faci copil si aia este, sanatoasa sa fi, asta e cel mai important! Cu o mama bolnava oricum ii va fi f rau. Ai sot, bucura-te de el, sunt atatea lucruri de facut, bucura-te de ele. Daca nu iei, posibil sa fie mai rau, e un mare risc. Si daca continui asa desi nu e vina ta, nu stiu dar posibil ca sotul sa plece, multi asa fac. Deja cunosc trei fete cu care am vorbit si deja prietenii lor se pregatesc de plecare, tot asa, nu se trateaza si boala le-a cuprins si aia s-au saturat de asta, un om sanatos nu are nevoie de un om bolnav daca are altceva de ales. Eu nu gandesc asa, dar asa se gandeste in general. Asa ca ramai si cu copil pe cap si bolnava si singura la o adica. Posibil sa nu faca asa, insa nu stiu.
Asa tratata, macar esti bine, ramai cu sotul cam sigur, te bucuri de viata.
Dar asta e in general, nu doar ca se face sau nu copil, e nasol.
M-a cunoscut cu atacuri de panica si anxietate. ) Ne-am combinat cu anxietatea mea cu tot. M-a si luat de nevasta cu atacuri de panica. Nu pleaca. Nici daca il rog nu pleaca ))
Am deja un copil si mai urmeaza unul. Nici moarta nu las anxietatea sa mi conduca viata!
Pai daca ai un copil ramai cu ala si aia e. Bine, am zis in cazul in care nu se poate, daca se poate, evident ca fa-l si pe al doilea. E bine ca te-a luat asa si nu pleaca, asta e bine, la fetele celelalte nu era asa, le-a luat sanatoase.
O veste proaste e ca nu te pui cu boala, poti sa vrei tu orice, daca e anxietate mai serioasa te face, e ca si cum mergi prin namol inainte cu toata forta si namolul ala se intareste si adanceste. De aia e nevoie de tratament. Daca era slaba, da, mergea sa stai si asa. Daca nu, asta este.
Avem de ales, ori acceptam treaba si ne tratam si suntem bine asa cum e, ori ne ambitionam sa ne punem cu dracu si pierdem, asta e realitatea, nu imi place sa mint, sa zic ce vrei sa auzi ca nu te ajuta.
Pai se poate si al doilea si chiar e cazul ca anii trec si nu vreau sa fiu mama batrana )
O sa vad peste inca vreo 2-3 ani daca reiau tratamentul. Momentan nu mai iau de aproape 1 an. Nu am o forma agresiva rau de anxietate. Adica le fac fata atacurilor de panica acum.
Daca faci fata, e f okey asa fara tratament. Daca vrei sa fi mama a doua oara este okey. Anxietate care nu merge fara este aia care iti domina viata chiar si fara atacuri, ca aia cu atacuri intre ele omu poate fi ok, ma refer la aia de ai frici, ganduri permanent. O sa te intreb ceva pe privat.
Ok. Poate nu o sa-ți placa raspunsul meu, dar eu cred ca ar fi bine sa faci terapie, sa mergi la psiholog adică. Și nu spun asta pentru ca ești nebuna sau ceva de acest gen. ‘)) Am observat ca asta e cam tendința in România, cineva merge la psiholog, clar e nebun. ‘)) Dar nu este asa. Psihologul exista ca sa-ți rezolve câteva probleme personale. Sa treci de o etapa mai grea sau sa înveți mai multe despre tine. Este clar ca ai o probleme înăuntru. Din acest motiv eu cred ca ți-ar fi folositor. ‘)
Eu stiam ca la psihiatru daca mergi este nebun nu la psiholog
Cum poti scapa de anxietate la psiholog? chiar daca cineva ma enerva inainte cand zicea ca pastilele te ajuta, nu vad cum te poat ajuta sa te vindeci vorbele
Orice ar fi recomand un tratament la psihiatru, adica antidepresive sau anti-anxietate (Daca s-or numi si asa), restul este can-can.
Daca te ajuta psihologul sa scapi de depresie si anxietate sa-mi spui si mie care este acela, prin ce? prin puterea mintii lui?
Si nu costa decat 150 lei o sedinta la acesti falsi profeti...
Eu nu zic ca pastilele sunt bune, din contra dar dupa 2 saptamani de luat o pastila pe zi zburzi, acum sa-mi spuna si mie un psiholog in cat timp te face el sa te simti bine si care sunt costurile:? 10-20 de sedinte a minim 150 lei/sedinta? adica 1500 lei-3000 de lei? si sta de vorba cu tine?
Desi in trecut am zis ca urasc pastilele si intaresc ideea de a recomanda la lume sa faca psihoterapie, acum ma indoiesc serios ca psihologii nu sunt altceva decat niste mancatori mincinos, care apropo nu-s medici, au o simpla facultate de rahat de 3 ani...
Eu am făcut ceva timp terapie ca sa-mi rezolv câteva probleme pe care le aveam, printre care se numără și anxietatea. Ideea e ca totul, tot ce se intampla, ce ți se intampla adică, e in tine. In tine este problema și automat și rezolvarea. Și ok, psihologii au o facultate cum zici tu..de rahat de 3 ani. Dar sa te-ntreb ceva, aia trei ani stau degeaba? Plus master 2 ani, in caz ca ai uitat. 5 ani in total. Crezi ca pierd acei 5 ani degeaba? Sau învață? Este adevarat ca unora nu le pasa, dar nu toți sunt asa. Dar da, din câte am auzit și eu, singura problema este conexiunea cu omul ăla. Ca sa te vindece, trebuie sa existe o conexiune între voi doi, și aceasta conexiune nu se formează intr-o zi, ci in timp. E ca o relație. Și sa te mai întreb ceva. Nu exista și medici care cer nu stiu câți bani Ptr o amărâtă de operație? Și nu-mi spune mie ca ei nu câștiga de o mie de ori mai bine fata de un psiholog. Psihologul te ajuta. Asta-i părerea mea, acum tu faci ce vrei. Alegerea îți aparține.
Prima data vorbeste cu iubitul tau despre aceasta "problema" ca sa te poti confesa cu el.
Si eu de 2 ani am aceasta anexitate,dar incerc sa zambesc si sa traiesc normal, asta se intampla deoarece nu ai incredere in tine.
Fi mai optimista, crede in tine și zambeste mai des, traieste viața zambind.
Asa eram si eu prima data, disperat sa gasesc o solutie la chestia asta, dar acum pur si simplu nu imi mai pasa!
1 : vorbeste cu iubitul tau despre asta!
2 : crede in tine si nu in ce zice lumea ce parere au ei despre tine
3 : zambeste mai mult, razi, nu sta inchisa in tine
4: fa ceva sporturi cum ar fi fitness, pe mine m-a ajutat foarte mult sala de forța si antrenamentele, sau oricare sport iti place ție
5 : nu te mai gandi la asta, asta e ceva in capul tau si atat, la nivel psihic.
Reincepe o noua viața fara sa-ti mai pese de lume si de restul!
Te pup si mult succes daca vrei mai multe sfaturi imi poti da link de la insta sau Facebook prin email si o sa te mai ajut.
-
anonim_4396 întreabă:
7 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
