Bună!
De ceva timp mă macină o mică problemă, de fapt, din punctul meu de vedere, e una cam mare.
Așadar, discut de câteva luni cu un băiat de vârstă apropiată mie, însă el nu are aceeași religie ca și mine, e de religie baptistă, eu de religie ortodoxă. Aspectul acesta, ar religiei, este important pentru mine. Am adus aceasta "problemă" în conversația cu el, dar zicea că ar trece la a mea dacă ar situația ar impune asta și nu s-ar putea altcumva ( eu am pus problema în eventualitatea in care ajungem la gânduri de căsătorie), însă eu n-aș vrea să își schimbe religia pentru mine, dar nici n-aș vrea să rămânem așa, in concubinaj.
M-am gândit și la separare, însă îmi pare rău când mă gândesc la asta pentru că este un băiat chiar ok, exact ceea ce caut in principal la cineva. Sau tristețea asta, când mă gândesc la separare, vine din obișnuința de a fi și de a vorbi cu el? Mi-e frică de schimbare?

Chiar nu înțeleg.
Voi ce ați face? Ce sfaturi mi-ați putea da?

O soluţie ar fi să cădeţi de comun acord să treceţi amândoi la o a treia religie, să nu fie nici ca a ta, nici ca a lui. Să treceţi la...iehovism, de exemplu, sau la liberi cugetători sau la orice, numai să fie diferită.

Te a mintit, nu trece el la religia ta, el vrea doar sex si te face sa crezi ca el este alesul, gresit, o sa suferi după ce te casatoresti cu el deoarece el o sa te ameninte sa treci la religia lui sau va divorta si te va lasa si cu un copil sau doi pe cap, nu te lega la cap daca nu te doare zice un proverb românesc, adica daca acum i ti este bine cu el nu va fi asa mereu.

Este aceeași religie. Popii sunt diferiți.

Nici un baptist, adventist, penticostal, etc (sectanti cum sunt stiuti in general) nu isi va schimba religia. Va cere sotului/sotiei sa treaca la religia sa. In cele mai multe cazuri insistent. Si chiar se separa daca nu accepta. In cazurile fericite accepta ca sotul/sotia sa ramana cu religia sa.
Gandeste-te serios la acest lucru.
Concubinaj este cand nu sunteti casatoriti legal, nu cand sunteti de religii diferite.

Ai nevoie de mult discernamamt in treaba asta. Nu prea e o intrebare de pus pe TPU.

Tind sa inclin spre ce spun primii doi de aici. Totusi. Desi poate gresesc. Incearca putin terenul. Si vezi daca se valideaza ce zic ei.

Sunt si baptisti care sunt asa din constrangere familiala, aia nu e neaparat argument ca nu ar trece la ortodocsi.

Mi se pare normal sa nu vrei sa obligi pe cineva, dar daca vrei sa iti petreci viata cu el asa...cam greu sa traiti dupa principii diferite. Macar faceti un angajament ca daca el nu vrea sa se boteze ortodox, copiii vor fi botezati si crescuti in credinta ta. Sau ceva. Dar pentru asta ar trebui sa fii si tu cumva un model pentru copii. Si sa iti trăiești credinta ta.

E posibil si sa fii atasata de el foarte mult.

Eventual si daca il parasesti, puteti ramane prieteni.

Orice ai decide, sa stii ca are balta pește. Sa nu iti fie asta grija.

N-are rost sa mai continui ce ai inceput cu tipul asta daca religia ta e importanta pentru tine.
"Sau tristețea asta, când mă gândesc la separare, vine din obișnuința de a fi și de a vorbi cu el?"
Da.

Deci nu ai cum să te căsătorești cu cineva din altă religie? Nu știam chestia asta

Salut! Să faci o relație cu el. E clar că vă iubiți. Nu îl determina să își schimbe religia! Fă-o, tu, pentru el, dacă îl iubești. E un sacrificiu de dragoste. Nu știu cât de religios este, dacă e dispus să treacă de la baptism la ortodoxie. Pare cam suspect, dar fă cum crezi! Sănătate și succes! Funda?