De la varsta de 5 ani de cand incep sa imi amintesc, prima mea amintire era de faptul ca mama imi taia unghiile.In urmatorul moment avea o criza de epilepsie.Aici incep toate amintirile mele din copilarie.Incepusem sa ma obisnuiesc ca ea sa urle,sa tipe si sa ma bata in fiecare zi, ori de cate ori avea ocazia.pe an ce trecea si cresteam bataile au devenit mai dese, mai brutale.ma lovea cu orice prindea in preajma.Ma controla la orice, trebuia sa scriu ce 12 ori pe zi cate o rugaciune,sa citesc biblia, iar alte carti nu aveam dreptul sa citesc.La noi nu era televizor deoarece credea ca este "unealta celui necurat".Am inceput sa cresc si sa ma obisnuiesc cu ideea ca asa necesita un copil sa fie educat deoarece "trebuie starpit raul".Era obsedata de Biblie si Biserici care mai de care mai ciudate.Medicamente pentru boala ei erau refuzate cu explicatia "iar vine necuratul sa ma nimiceasca". Era un cosmar.Imi ardea cartile pe furis sau le punea pe foc,nu aveam dreptul sa vorbesc cu alti copii din afara bisericii,iar cu fetele in nici un caz pe motiv ca erau toate (nici nu ma pot exprima), indiferent de varsta lor. Avusesem cateva intamplari neplacute si infricosatoare pentru un copil cu 2 barbati ce o ajutau la treburile casei.Nu puteam vorbi cu nimeni, ma simteam rusinata.Am constientizat mai tarziu totul.Anii au trecut,am plecat din tara imediat ce avusesem ocazia, nestiind daca voi fi in siguranta sau daca merg unde mi se spusese.Am avut noroc, ajunsesem la destinatie in siguranta.Intr-adevar eram ospatar si nu ajunsesem altundeva.Eram presata sa trimit toti banii acasa,trebuia sa am grija de "mama care m-a crescut si mi-a dat viata".Incetul cu incetul am redus contactul cu ea,m-am reechilibrat,incepusem o alta viata in liniste si pace. Daca nu mersesem niciodata la psiholog in urma copilariei mele avusesem totusi parte de o persoana speciala in viata mea, care m-a indrumat si ajutat a-mi forma in ciuda tuturor un caracter frumos.Am cunoscut un barbat care a fost langa mine, m-a sprijinit si ajutat psihic.este o diferenta de cativa ani intre varstele noastre doar, dar totul a fost minunat.Suntem impreuna de 1 an jumatate.Asta pana cand in urma cu un an am descoperit ca vizioneaza filme pentru adulti.Aici a inceput teroarea, din cat eram de echilibrata si stabil psihic sau emotional incepusem sa ajung putin cate putin ca propria mama.Il controlam,stergeam ce nu imi convenea,deveneam iritata,irascibila, tipam si ne certam.Totul din cauza ca el este dependent de aceste filme iar eu nu pot accepta lucrul acesta.Am incercat sa ne ajutam reciproc,sa refacem relatia.El avusese cateva incercari nereusite de a lupta impotriva dependentei lui,eu incercam sa devin din nou cea iubitoare,echilibrata, intelegatoare.Intr-un cuvant sa ii fiu un sprijin in incercarea lui de a scapa de acest viciu.Nu am reusit, ambii ajungand sa pierdem din ce in ce mai multe momente frumoase.Devenisem pe zi ce trecea mai violenta,mai agresiva,incepusem sa nu mai am respect fata de el ajungand din ce in ce la mai multe insulte.El nu avea acceasi reactie, spera doar o schimbare mai ales din partea mea.Dependenta lui devenise obsesie pentru mine dorind sa controlez,sa stiu totul, ajungand chiar sa ma perfectionez intr-atat de mult incat sa aflu orice se intampla pe telefonul lui cat timp este plecat.Tin sa mentionez ca avem nationalitati diferite.Pentru el vizionarea filmelor pentru adulti este sanatos si normal.Asta intamplandu-se la fiecare 2 zile.In acest moment am decis sa merg la un terapeut, pana acum incercand sa rezolv totul singura.Ne iubim si ne dorim aceasta relatie,dar nu mai avem putere de a lupta. Poate ca eu am mai multa putere de a lupta,sau poate vrea doar sa controlez, nu stiu.Esentialul este ca am ajuns in punctul in care relatia este distrusa,eu sunt o complet alta persoana,agresiva,violenta,impulsiva,bipolara poate, intr-o dorinta de a avea tot controlul iar momentan nu mai gasesc nici macar o singura calitate buna si frumoasa in mine.Am cautat ajutor, am comunicat dar am ajuns in punctul in care nu mai stiu ce sa fac.Nu stiu cate femei se confrunta cu problema de a fi complet deranjate de faptul ca persoana iubita este dependenta de filme pentru adulti,dar am nevoie de un sfat, un ajutor.Cum pot sa imi mai salvez relatia dar in primul rand pe mine?

Îmi pare rău pentru copilăria ta terifiantă şi te felicit că ai rezistat şi ai reuşit să scapi, fizic cel puţin, de sub influenţa mamei tale.

Este bine că realizezi că ai o problemă. Eu zic să continui să apelezi la asistenţa psihologică, psihiatrică şi să încerci să accepţi ideea că vizionarea unor filme cu un conţinut erotic este ceva normal, inofensiv şi nu ar trebui să te deranjeze, mai ales că, din spusele tale, te iubeşte şi se poartă frumos cu tine, deci aceste evadări ale lui în lumea audiovizualului nu au consecinţe negative asupra relaţiei voastre, nu din partea lui, este acelaşi de la început, doar percepţia ta asupra lui este diferită.

Nu ai decat o sansa. Vrei sa pilotezi "corabia" prin furtuna, pentru asta trebuie experienta unui pilot nascut in furtuna. Nu te impotrivi furtunii ca valurile rup corabia si o scufunda. Mergi inainte cu calm, lasand corabia sa pluteasca peste valuri, si ajungeti apoi in siguranta unui port.
O relatie se cladeste prin comunicare, intelegere si incredere. Tu nu dai dovada ca ai astea, si dimpotriva, dai dovada ca esti leita maica-ta. Lipseste doar sa spui ca bine a facut aceea (care mie imi aminteste de Margaret White din romanul "Carrie").
Sincer, te compatimesc pe tine. Ai parte de un barbat minunat, dar nu reusesti sa vezi decat partile lui rele si sa-l indepartezi din cauza asta. Si devi tu insati o Margaret White.
Vrei sa stii ce zice despre asta si religia (in care cica ai fost crescuta)? 1 Corinteni 13. Invata pana nu este prea tarziu. Cu dragoste si intelegere.

Buna
Tu iti doresti ca aceasta relatie sa mearga mai departe? il iubesti? te iubeste? cu toate ca se uita la filme, aveti o viata sexuala normala?
Poate te deranjeaza ca se uita la filme si nu are grija de tine?
Daca asta se intampla, atunci te inteleg si iti dau dreptate, dar daca situatia este alta, inseamna ca problema este la tine.
Incearca sa te detasezi de gandurile rele si de cele ce ti-au marcat viata, nu cauta sa ajungi sa te comporti ca mama ta ori mai rau.
Gandeste-te ca o sa vina vremea sa ai un copilas, ce vei face? vei cauta sa faci cu el cum a procedat mama ta?
Daca el, era o persoana indiferenta, nu statea langa tine, nu te ajuta si nu iti acorda ajutorul lui si erai doar o masina de facut sex pentru el.
Asa ca, ar fi indicat sa te controlezi, sa stai de vorba cu el, sa vedeti ce sentimente mai aveti si sa dati sansa sa va reabilitati relatia.
Daca nu iti vei schimba comportamentul, nimeni nu va sta langa tine si vei fi o tipa singura.
Scapa de obiceiurile tale si lasa-te condusa de sentimente.
O zi frumoasa sa ai

Buna seara,draga! Parerea mea este sa mergi la un psiholog si la un psihiatru, poate iti da un tratament. Nu-ti fie teama si nici rusine, faptul ca mergi la psiholog si la psihiatru nu inseamna ca esti nebuna, la psiholog nu au ce sa caute la psiholog, iar la psihiatru nu merg doar nebunii.Si te mai sfatuiesc sa te rogi mult lui Dumnezeu sa te ajute si sa vorbesti si cu un duhovnic. Te pup.

Sărut mîna! Nu ai dat prea multe detalii, ce virstă ai tu, dar el? Filmele xxx sunt ca un flagel, de care greu scapă cei care au căzut in patima asta, dar nu imposibil, se poate scăpa de acest obicei dar doar dacă persoana in cauză vrea. Tu degeaba îi spui, te certi cu el, este foarte foarte greu să scape de dependentă, dependenta de filme xxx este atit de dăunătoare la fel ca beția, tutunul drogurile, dar se poate schimba dacă vrea, dar se pare că el nu vrea să renunte, si zice că este o practică sănătoasă, total gresit. Cel care vizionează materiale xxx il mînie pe Dumnezeu. El ( bărbatul cu care stai) ce nationalitate are? Mersi mult.

Mi se pare o idiotenie sa te agite asa mult faptul ca iubitul tau e dependent de astfel de filme. Fara suparare dar tu coenstientizezi ca este o idiotenie, cel putin asa am dedus eu, deci poti sa te schimbi, dar vad ca ti-e mai usor sa te plangi in loc sa iti controlezi obsesiile. O poti face, mai ales daca constientizezi ca esti absurda.

Sfatul meu este cel al Scripturii: "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." (Matei.6:33)
La Dumnezeu vei gasi putere tu, si tot la Dumnezeu va gasi putere si prietenul tau.
Mantuitorul ne indeamna pe toti: "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna." (Matei.11:28) Vei face tu lucrul acesta? Ori vei spune "Pana acum m-am descurcat si singura, si ma voi descurca singura si in continuare."? Poverile acestei vieti sunt mult prea grele pentru ele; si toti am vazut lucrul acesta pe pielea noastra. De ce sa nu alegem sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne poarte nu numai poverile, ci si pe noi insine? caci chiar daca am vazut sau nu, tot El ne-a purtat si pana acum. "Pana la batranetea voastra Eu voi fi acelasi, pana la caruntetea voastra va voi sprijini. V-am purtat, si tot vreau sa va mai port, sa va sprijin si sa va mantuiesc." (Isaia.46:4) Calatoria noastra pe acest pamant va fi mult mai frumoasa cu El; ba inca finalul ei va fi unul neasteptat de glorios. "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1Corinteni.2:9)
Fagaduinta Lui este: ""Eu" - zice Domnul - "te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta."" (Psalm.32:8)
Este timpul ca sa-L cunosti pe Dumnezeu. Lucrul acesta te va ajuta sa te cunosti si pe tine, si pe oameni.
http://www.google.ro/......http?/url

Tu trebuie sa intelegi ca el nu se uita de ieri de azi la filme, si cu toate astea din felul cum il descrii e un tip care a avut rabdare cu tine, te iubeste, te-a ajutat in diferite feluri sa iti revii din starea in care te aflai la un moment dat, altfel spus aceasta indeletnicire nu l-a impiedicat sa fie alaturi de tine. Mai mult, spui ca il controlezi in telefon, etc, asta inseamna ca nici nu te inseala cu alta/altele, probabil ti-ai fi dat seama pana acum, deci iarasi, nu a avut efect negativ nici aici.
Si cu toate astea, tu vii si ii faci capul tandari, pentru ce?!? Chiar crezi ca sunt multi care nu trag cu ochiul la un pornet? Si dintre femei sunt destule care mai trag cu ochiul. Nu e nici o tragedie.
Mai bine spune-i ca daca tot se uita nu e nevoie sa se ascunda. Ai sa vezi ca are efect mai bun decat sa-i interzici sau sa-i faci capul praf cu asta.
Faci o tragedie practic din nimic...

Toti barbatii se uita la chestii pornache. Absolut toti. Bine, poate cu mici, foarte mici exceptii.
El asa a fost obisnuit, este un obicei pentru el. Insa atat timp cat te iubeste, cat a fost langa tine, cat nu are asteptari extraordinare fata de tine sa faci ceea ce fac si actritele din filmele la care se uita, ideea este ca atat timp cat nu ii afecteaza viata de zi cu zi, nu are rost sa te legi le lucrul asta si sa iti complici viata pentru ca sansele sa gasesti un barbat care nu se uita la filme por/no sau nu isi cumpara reviste deocheate sunt destul de mici. Iar daca vei gasi unul de genul asta probabil are alte probleme. Continua sa mergi la psiholog, faptul ca tu constientizezi ca problema este de la tine este deja un pas important. Este clar ca aici este vorba de o anumita tulburare, care daca nu a fost rezolvata la un psiholog, poti incerca la altul si continua tratemantul. Poti incerca chiar si la un psihiatru. Vizitele la psiholog/terapeut/psihiatru au nevoie de timp pentru a putea vedea rezultatele. Nu vei vedea niciun rezultat dupa trei, patru sedinte.
Insa de fiecare data cand ai asftel de porniri pur si simplu abtine-te sau incearca sa te controlezi. Un psiholog te poate invata diverse excercitii care sa te ajute in controlarea acestor excese.

Prima parte a povestirii tale este impresionanta si umple pe oricine de admiratie. In ea se vede o putere pe care sper sa o poti reactiva.
A doua parte pare a fi mai rar intilnita. Fara sa fie un rezultat al propriilor mele gusturi (care nu conteaza absolut de loc in discutia asta), gasesc ca aceste "filme de adulti" sînt destul de nevinovate. Ca ele au creat o dependenta, chiar daca e una mai neobisnuita (de filme, vreau sa spun) probabil ca asta te deranjeaza mai mult decit filmele in sine. Efectul acestei dependente nu e nici el serios (probabil in afara de pierdere de timp, plus ca iti induc o reactie foarte puternica). Recunosc, pare destul de nefiresc, dar nu am eu statistici pentru asa ceva, cit de des survine. La fiecare 2 zile? Hm, un hobby un pic mai intens, dar nu extrem. Sintem din pacate (sau fericire, dupa caz?) capabili sa dezvoltam dependenta la orice, asa ca Doamne fereste de ceva cu adevarat rau.
Problema e ca nemultumirea ta creaza un rau mult mai mare, o suferinta, si ameninta relatia.
Esti sigura ca vrei sa lucrezi mai mult cu "dezvatarea" barbatului tau, sau cu a ta insati?
O idee, formulata de inca cineva aici, ar fi sa acorzi o perioada de gratie cit de lunga poti. In timpul acesta, sa faci doua lucruri: lucreaza cu tine insati, poate scapi sau diminuezi aceasta nemultumire. Lucreaza sa gasesti o directie noua, convenabila pentru amindoi, care sa deturneze cu timpul aceasta pasiune a partenerului. Stiu si eu, sport, calatorii, a fi mai mult timp in natura, a ajuta pe altcineva, a face bine. Asta depinde de profilul vostru.
Esti inteligenta, esti puternica, ai dovedit-o. Nu te da batuta!

Intelegand faptul ca sunt doar niste filme si nimic mai mult. probabil vezi in asta o amenintare asupra relatiei, dar e si o frustrare
te ai gandit ca poate fi si o altfel de problema? de natura medicala.eu stiu ca acea boala poate fi transmisa
genetic
vorbeste cu un psiholog care sa te ajute sa depasesti acele traume

Buna! Cred ca orice femeie este deranjata de asta, e si normal de altfel. Insa nu trebuie sa fi atat de deranjata in cat sa creezi un fel de manie din asta, cu cat impui mai mult ceva cu atat mai mult se va intampla contrariul. Asa sunt facuti barbatii, sa fie inzestrati cu sentimente animalice, as putea spune pentru sex. Se uita poate fiindca vor sa invete ceva nou. Sau poate ca toate fanteziile lor nu sunt satisfacute, din punct de vedere sexual. Sau doar ca sa isi mai omoare timpul. Iti recomand o carte care cred ca pe mine m.a ajutat, de altfel vorbeste mult despre cum e perceput sexul de barbati " Barbatul de azi explicat femeilor (Tot ce ati vrut sa stiti despre sexul tare fara sa indrazniti sa intrebati) "de Gerard Leleu, de la Adevarul, o carte de psihologie practica... Poate o gasesti in format electronic. Incearca, de altfel, sa ii ocupi timpul cu altceva, stati impreuna, mergeti intr.o vacanta; vorbiti deschis despre relatia voastra sexuala (Puncte tari & Puncte slabe)!

Cunosc o familie care se confrunta cu probleme asemenatoare. El, in copilarie a vazut adulti facand sex, iar asta l-a marcat pe viata tulburandu-i copilaria, adolescenta si maturitatea. Este dependent si el. Ea a constientizat problema lui abia dupa casatorie. Sunt o familie destul de OK, insa ea se simte inselata datorita viciului lui. Au discutat problema in mod deschis, dar el nu are puterea sa renunte. Ceea ce am admirat la ea e ardoarea cu care lupta pentru cladi in relatia lor in ciuda acestor probleme. Cat priveste situatia ta, viata ta de pana acum are subiectul unui roman, de aceea nu cred ca e usor sa faci fata la nici o provocare indiferent de natura ei. Cred ca te confrunti cu doua probleme: tu si el. Fiecare trebuie sa lupte sa-si rezolve propria problema si impreuna sa va sprijiniti. Copilaria este o perioada foarte importanta si delicata, astfel ca actiunile altora si mai tarziu ale noastre lasa o amprenta puternica asupra noastra. Tu trebuie sa te reechilibrezi si o poti face. Daca ai putea discuta cu un psiholog ar fi poate si mai bine. Indiferent de ce vrei sa faci e important sa inveti sa te controlezi, sa fi mai rationala. Desi e normal sa ai o atitudine, cred ca totusi e exagerata. Priveste-i si lui partea buna. Totusi el are o problema, care provoaca un grad inalt de dependenta, iar unii cercetatori si psihologi chiar au asemanat-o cu drogurile. Prin urmare, nu e usor sa renunti la asa ceva. Daca nici nu vrea situatia e mult mai grava.
Dar indiferent de hotararea lui in aceasta privinta, trebuie sa-i spui cu calm de ce suferi datorita viciului sau si sa discutati ce veti face cu relatia vostra. Si nu uita si tu ai propria lupta! Succes!