Deci, o prietena a spus ca daca mama ei o mai cearta chiar si la varsta asta (prietena mea are 18 ani), ea se sinucide. Eu o tot sfatuiesc sa nu recurga la acest gest, dar nu ma asculta. Mie imi spune mereu ce are pe suflet, dar asta... Ce sfat ii pot da? Va rog, ajutati-o!

Poate e vorba despre tine... in fine.
Cea mai simpla situatie iti parasesti mama.Te-ai nascut ca sa-ti traiesti viata, nu trebuie sa-ti pese de restul, ai grija de tine si da-i bataie in viata! Ai 18 ani inca n-ai terminat liceul,oficial poti oricand sa-ti parasesti domiciliul, vorbeste la telefon cu o ruda(bunici, matusi, unchi) si ceri ajutor, ii ajuti in casa si restu.In caz ca prietena ta vrea sa mearga intr-un club sa se s*g* o pu** si ma-sa n-o lasa e altceva Traieste-ti viata scumpa fata renunta la lanturile puse de parinti, si zboara in intaltul cerului :*

Bună. În primul rând depinde și de motivele pentru care o ceartă. Părinții în general își ceartă copiii pentru că le vor binele, deși vorba bună e întotdeauna mai eficientă decât țipetele.
18 ani nu e o vârstă chiar atât de coaptă (și eu am tot 18 ani) și chiar dacă prietenei tale i se pare că le știe pe toate, nu e așa. Poate că mama ei e conștientă de asta și încearcă să o aducă cu picioarele pe pământ.
Dacă mama ei o ceartă din motive banale, și bagă mereu aceeași casetă, atunci înțeleg de ce i s-ar părea mai mult un război decât o relație mamă-fiică. Evident că nu e un motiv bun ca să-și ia zilele, iar amenințarea asta probabil că are mai mult rolul de a o manipula pe mama sa ca să nu o mai trateze așa.
Dacă tu continui să încerci să-i bagi mințile în cap și ea nu te ascultă, înseamnă că e setată pe acest lucru. A încercat cumva să vorbească serios cu mama ei și să-i spună că ceea ce face și modul în care îi vorbește o afectează? Să treacă la pasul următor și să-i spună fix gândurile pe care le are. Este dur, dar mama ei trebuie să știe ce are în suflet.

Prietena ta trebuie sigur sa ceara ajutor, unui adult. Sau cel mai bine ii spune mamei sale ce are pe suflet, pentru ca o mama te intelege mereu. Sau, plecati pe undeva, sa se relaxeze, faceti o excursie... Trebuie sa isi scoată prostia de sinucidere din cap!

Spune-i prietenei tale sa nu faca acest gest urat, chiar jignitor la adresa LUI Dumnezeu! Spune-i ca viata fiecaruia este DARUL MINUNAT AL LUI DUMNEZEU! Nu trebuie sa Il jignim cu asa ceva, ca se manie si o va trimite in IAD! Spune-i sa-si discute cu calm si cu o vorba buna cu mama ei si sa caute o intelegere si sa se cada la un acord cu ea! Si sa fie pace!

Transmite-i te rog aceste cuvinte:

"În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.


Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii..."