Buna dimineata din nou,
M au ajutat raspunsurile voastre, am reusit sa cantaresc f bine absolut toate optiunile si am ajuns la concluzia ca nu pot trai cu el.
Acum doua nopti a venit la 12 noaptea la usa, sa ii deschid ca vrea sa vb cu mine, insa cand eu i am spus ca mi e teama sa l primesc in casa (chiar daca eram cu sora mea) a inceput sa dea cu picioarele in usa ca sa i deschid ca el vrea sa vb calm cu mine.
Sora mea a inceput sa o sune pe mama, la politie, si i am spus ca nu intra in casa pana nu vine politia si mama.
El era f curios sa vada daca sunt cu vreun barbat in casa.
A venit politia, a intrat in casa, a inceput sa controleze peste tot, dulap, debara, sifoniere etc...
A trezit copilu si a inceput sa ne jigneasca pe mine pe sora mea, pe mama ...pana la urma am plecat cu, copilul la mama chiar atunci fiindca ne a asteptat politia sa ne vada plecati.
Insa el ieri a venit aici sa vada copilul si sa vb si cu mine.
Si a inceput sa planga sa spuna ca ma iubeste, ca vrea sa ma intorc acasa, si ca sa nu bag divort.
I am spus ca eu nu stiu ce mai simt, ca nu cred ca il mai iubesc, ca nu am cum sa il iubesc si in acelasi timp sa mi fie si frica de el, si ca nu mai are rost sa incercam, avand in vedere cate s au intamplat si ca nu mai am incredere in el.
M a rugat sa nu bag divort ( fiindca i am spus ca am vb cu un avocat si ca azi trebuie sa duc actele,) si sa il las sa mi dovedeasca ca poate sa schimbe, dar ca el nu poate sta singur, ca asta e defectul lui cel mai mare, ca daca bag divort ne indepartam si mai rau si sa il las sa incerce sa ma recucereasca asa de la departare, sa ma faca sa ma reindragostesc de el, dar eu nu mai am incredere in el, cred ca o sa duc actele, sau o sa ii spun ca le am dus chiar daca nu am facut o si sa isi dea seama ca nu e de ajuns ce face.
El inainte sa mi ceara sa nu bag divort a venit sa spuna ca lui ii e frica de mine ca o sa l omor fiindca eu ma uitam si ma uit tot timpul pe "Reality TV " la Femei ucigase si alte emisiuni de genu.
Nu stiu ce se intampla, eu ma simt libera si linistita cand nu e in jurul meu, insa ma simt vinovata si mi e mila de el fiindca stiu ca in nebunia lui sufera si el.
Va multumesc pentru raspunsuri inca o data.
O zi buna!

Binenteles ca te iubeste si sufera, in stilul lui! Dar asta nu e un stil sanatos, pentru o femeie normala, cu un copil mic in grija! Ai vazut ca numai promisiunile si vorbele goale, sunt de capul lui! Asta e tot ce-ti poate oferi el, iar ceea ce accepti tu, numai tu poti sa stii! Linistea si pacea interioara o ai, cand nu te temi pentru ziua de maine.Deci judeca si analizeaza bine obtiunile ce le ai.Langa el sau fara el! Mult curaj si succes, in tot ceea ce ai decis sa faci!

Din cate inteleg mila este singurul sentiment ce-l ai pentru el.Crezi ca este suficient pentru o viata in 3?

Multumesc pentru gandurile frumoase si pentru incurajari NOname
de altfel tuturor care imi raspund si imi spun parerile lor
Intr adevar cand a vazut ca am chemat politia si ca deja depusesem o plangere la politie ( nu penala, doar petitie ) a observat ca am prins curaj si ca nu ma mai las intimidata de amenintarile lui si de batai sau injuraturi.
Insa ma roaga si ma roaga sa il las sa imi dovedeasca, insa nu stiu cum sa fac cu divortul, sa duc actele sa nu le duc, sa il ajut si sa il sprijin sa scape de aceste probleme pe care le are...
Cum zicea si mama, pana la urma ramane tatal copilului meu, si nici eu nu pot ramane chiar indiferenta la problemele lui.
Insa daca as vrea sa ma apropii asa de el ca sa il ajut ca de la om la om si in timp sa decurga lucrurile de la sine ( spre a fi impreuna sau nu ) el nu ar intelege si ar vrea sa incepem sa fim impreuna si sa ne iubim etc lucru pe care eu nu il pot face, cel putin deocamdata, dar nici mai incolo nu stiu daca mai pot, adica nu stiu de ce tot incerc sa ma gandesc si sa ma motivez sa pot.
Fiindca el de fiecare data cand e in perioada calma imi spune ca ma face fericita, ca familie ideala si unita, ca sa facem sa dregem.
Insa de cate ori parca ma imbarbatez si ma gandesc pozitiv etc o da cu mucii in balta.
Insa nu ma mai agit, stiu ca lucrurile vor decurge de la sine, si ce o fi o fi, adica el singur isi sapa groapa sau nu.
O zi buna tuturor.

In legatura cu divortul, tu stii ce ai de facut insa nu-i spune lui una si tu sa faci alta, va vedea ca nu esti hotarata.,, Departarea" dintre voi nu e provocata de acest divort ci de comportamentul lui. Pentru faptul ca el sufera in felul lui, e singur responsabil; singurul lucru pe care il poti face tu in acest sens e sa te rogi si pentru el.

Mersi pentru apreciere! Iti doresc, sa ai cat mai multa forta si intelepciune, ca sa poti sa iei cea mai buna decizie.
Te-am pupat. Numai bine!

Ai facut o alegere buna sa te desparti de el! Tie si copilului va va fi mai bine fara el! Mult succes in noua viata!