Buna dimineata TPU!
Sunt intr o dilema f mare, de fapt sunt si nu sunt, cel care mi a facut atat de mult rau,(puteti vedea din intrebarile anterioare) nu mai stie ce sa mai faca sa ma intorc acasa, imi promite marea cu sarea, am fost si la un psiholog separat unde mi s a spus ca cea mai buna decizie e sa bag divort. El a fost si la un psihiatru si a inceput un tratament pentru nervii lui.
Imi spune ca ma iubeste, ca nu mai poate de dorul meu, ca ma vrea, ca nu isi imagineaza viata fara noi, insa in acelasi timp face niste chestii care ma dau inapoi.
Ma acuza ca din cauza mea s a ajuns aici, ca eu l am mintit la inceput, si ca am fost rece, si ca e normal cum a reactionat el.
Cand ne am cunoscut el era cu alta, noi nu aveam nimic sigur, nu vb de o relatie serioasa, acum eram, acum nu mai eram, ne vedeam de 2-3 pe saptamana, cand au venit sarbatorile am iesit la o cafea cu un tip in prima zi de craciun(doar cafea, eu mi am platit consumatia) fiindca el era cu aia, nu i am spus atunci, insa cand am plecat prima oara la munte cu el, m a amenintat sa ii spun tot ce am facut in perioada asta, ca altfel imi face si imi drege.Stiu, de ce rahat am mai stat? Sunt nebuna? sadomasochista? nu stiu de ce, ma indragostisem de el pana peste urechi, si m a convins si m a facut sa cred ca din cauza mea a facut lucrul ala atunci.
Intr o dimineata cand eram cu o prietena, am plecat din club si ne am dus la 4 tipi acasa unde am jucat mima(unde iar nu s a intamplat nimic, cand unul din ei a inceput sa se dea la mine am plecat)stiu ca am gresit.Insa noi nu eram impreuna, in schimb el imi zicea si cum si o tragea cu aia de acasa, era de o sinceritate dureroasa.Eu nu, am considerat ca lucrurile acestea nu se spun, mai ales fiindca nu facusem nimic, i am zis ca merg si la detectorul de minciuni oriunde vrea sa vada ca spun adevarul.
Si acum, nu stiu cum, eu am devenit oaia neagra, si el nu prea a gresit cu nimic, as vrea sa il cred ca se poate schimba, si ca vrea, si ca ma iubeste, dar am momente cand ma gandesc ca are un plan diabolic sa ma prinda si cand m a prins sa ma distruga.
Nu stiu daca il mai iubesc, cred ca e mai mult mila, obisnuinta, si toate promisiunile pe care mi le face, insa in acelasi timp imi spune ca daca vin langa el sa fiu nu loiala, loiala peste limitele omenesti, mentionez ca noi de cand am fost oficial impreuna el a fost singurul meu barbat ca pana in prezent, nu plecam nicaieri, stateam numai in casa, oriunde ma duceam stia tot, deci mai loiala si credincioasa decat am fost nu stiu ce s ar mai putea, si ca daca schimb doar un zambet cu alt barbat e nenorocire, si cand i am spus ca vreau sa imi fac o scoala o cariera, sa fiu independenta financiar, a inteles ca vreau sa fiu cu alti barbati, ca el vrea sa fim nonstop impreuna, si vrea sa deschida o afacere in care sa muncim impreuna, dar el nu face diferenta, in prezent lucreaza cu ai lui la firma, si ii injura ii denigreaza ii umileste, eu nu vreau asa ceva findca nu cred ca se poate abtine, si daca isi gaseste alta parasuta, eu ce fac?
Raman iar in aer? cu, copilul? adica financiar ma refer.
Am vrut sa pun capat de cateva ori, insa de fiecare data ma roaga si ma roaga si plange sa ne impacam, mi e greu sa fiu indiferenta, chit ca asta merita.
Luni mergem iar la psiholog, tot separat, si ma gandeam sa zic ca gata, si vin si sarbatorile, si o sa fie singur, si noi la fel, dar dupa daca incepe iar calvarul?
Ce am citit pe net despre violenta domestica, mi s a facut pielea de gaina.
Peste tot se spune ca nu exista sa se schimbe, ca asa oameni nu se schimba, asa raman si asa vor proceda mereu.
Nici nu mai stiu ce vroiam sa zic, sunt atat de ratacita si debusolata.
Vreau o relatie normala, libertina(nu sa ma duc cu altii) sa pot sa iau o decizie proprie, sa fac ce imi place, sa nu fie nevoie sa las capul plecat cand el spune Esti proasta!
Oare se mai poate cu el? avand in vedere ca a inceput sa mearga la psiholog, psihiatru? insa prin comportament denota cu totul altceva.nu mai stiu ce sa mai fac.
O zi buna tuturor!

Draga mea, daca el nici acum nu-si recunoaste greselile si da toata vina pe tine, e clar, ca nu s-a schimbat, nici nu se va schimba vreodata. Stiu, ca tu vrei sa-l crezi, dar ar fi o greseala. Daca nici dupa discutiile cu un psiholog, el nu a realizat, cat de mult a gresit, tot violent (verbal si fizic) va ramane. Chiar vrei sa te mai chinui cu el si sa-l obligi si pe copil sa sufere alaturi de tine?
Tu, normal, poti sa faci ce vrei, ce iti dicteaza inima, insa eu una n-as sta cu asa un om, mai ales daca nici nu l-as mai iubi. I-ai dat deja mii de sanse. Cu inca una in plus doar iti prelungesti agonia. Divortul este singura solutie reala, pe care o vad. Nu mai privi inapoi, nu merita! Fii puternica si hotarata! Mai exista barbati pe lume. Sigur vei intalni unul, care o sa te merite si o sa te iubeasca cu adevarat.
Te pup si mai vorbim. Sa ai grija de tine! Numai bine!

Va multumesc pentru raspunsuri, stiu si eu ca nu are cum sa se schimbe asa dupa o zi pe alta, cred ca regretul meu cel mai mare este ca am vrut sa l vad altfel decat cum e, si cand am deschis ochii am ramas marcata.Imi pare asa de rau, si ma gandesc la copil, si la el, ca nu vor apuca sa prinda momente superbe si importante impreuna, si toata vina o va da pe mine, ca el a vrut si eu nu.Imi pare asa de rau.
Dar in viata treci si prin lucruri mai grele.Asta e.
Multa sanatate!

Tu nu iti dai seama ca el este incorigibil, ca sa nu zic incurabil?! Tu trebuie sa actionezi numai cu mintea nu si cu inima : inainteaza divort, cere interdictie pentru el. Altfel, viata ta, sufocata de atata nehotarare si de incertitudini, va fi in continuare un calvar. Mergi in continuare la psiholog, intra in normalitate, refa-ti viata! Bafta!

Poate nu am experienta necesara dar totusi din ce ai spus: nu te merita. Si nu se merita sa stai cu un asemenea om. Te chinuieste psihic mai mult decat poti sa induri. Trebuie sa pui piciorul in prag, sa iei atitudine si sa iei o decizie chiar daca va fi greu la inceput. Asta evident daca stii sigur ca i-ai fost 100% "loiala". Eu mi-am expus punctul de vedere.

Tot ce face el acum face din iubire, din iubire si din mila... pentru propria persoana! Singura acuzatie pe care ti-o poti face tie este ca nu poti indura o viata langa el. Oare e justa o astfel de acuzatie? Crezi ca D-zeu te-a trimis pe pamant ca sa aiba de cine isi bate el joc? Consideri ca asta e menirea ta? Ca sa te linistesti ar fi bine sa vorbesti cu un preot, te vei intari cu rugaciune. Si eu cred in spiritul de sacrificiu, insa cred ca scopul trebuie sa fie unul nobil; de exemplu sa te sacrifici pentru copilul tau, sa muncesti din greu sa-l cresti si sa-l educi.Doamne ajuta!

Nu face prostia sa te intorci la el. Tot ce face el acum, promisiuni, acuze etc se numeste manipulare. Si faptul ca merge la psiholog o face ca sa te impresioneze, sa te faca sa crezi ca e pe drumul cel bun. Dar din moment ce spui ca nu vezi nici o schimbare, e clar ca merge degeaba, doar de fatada. Acuma isi tine in frau iesirile, desi nu complet-dupa cum zici te acuza pe tine. Asta inseamna ca se forteaza sa para altul(si nu-i prea reuseste) si odata ce te-a prins din nou in capcana si te-ai intors la el, toate acestea vor exploda si iti va face viata un chin.
Nu vreau sa par deplasata, dar din cate ai relatat, este un om posesiv, gelos, cu un comportament ciudat, si poate chiar are nevoie de tratament de specialitate. Nu cunosti un om 100% nici dupa 10 ani de stat in aceiasi casa. Nu stii ce poate fi in capul lui. Te sfatuiesc sa te feresti de el indiferent daca te intorci sau nu la el.
Si nu uita, esti om si meriti sa fii fericita. Dar ca sa fii fericita trebuie sa te iubesti, sa te respecti si sa te simti libera(psihic). Alaturi de acest barbat sunt 0 sanse sa reusesti.
Cand eram micuta, de vreo 2, 3 ani, parintii mei s-au despartit, nu stiu pe ce motiv. Si imi povestea mama zilele trecute cum se tinea tot timpul dupa ea, si ii promitea in genunchi, plangand, ca se va schimba. O urmarea la tot pasul si o coplesea cu cadouri, flori. Mama a fost slaba si l-a acceptat inapoi. S-a lasat manipulata. O greseala a ei, care m-a costat pe mine copilaria si adolescenta. Au fost mai multe clipe tensionate in familia mea decat clipe placute. Am devenit retrasa si timida, desi problemele lor pe mine ma includeau intr-un mod indirect. De multe ori ii reprosez mamei lucrurile astea. Dar experienta ei m-a invatat pe mine multe lucruri. In nici un caz nu ii voi repeta greseala. Fa si tu lucrul asta pentru copilul tau. Nu il condamna sa traiasca o astfel de viata.
Recunosc ca am fost mai mult subiectiva in raspunsul pe care ti-l dau. Necunoscand si pe deplin situatia si persoana e greu sa fac presupuneri. Tu stii cel mai bine ce trebuie sa faci. Iti doresc sa ai parte de pace sufleteasca, sa poti gasi raspunsul in tine si sa faci ceea ce trebuie.

Nu am inteles daca mergeti la ACELASI psiholog. Spui ca ti-a sugerat sa bagi divort, de obicei psihologii nu dau sfaturi. De aceea ma gandesc ca daca mergeti la acelasi amandoi, psihologul cunoaste ambele variante si prin urmare si-a dat seama ca trebuie sa te indepartezi de el.

Comportamentul asta e ca o boala mintala ce nu exista leac doar tinuta la tratament eu zic mai bine sa iti refaci viata cat nu e prea tarziu fa totul din timp altfel vei sta mereu la presiuni, stress certuri si in plus daca zici ca ai si un copil el nu trebuie sa traiasca in stress pupici si mult noroc daca doresti sa mai stam de vb dai un mesaj cu id