Cred că e sensibil, orgolios și are multă nevoie de atenție. E măricel, e la vârsta la care începe să înțeleagă ce vorbești cu el, încearcă să aveți niste discuții mai lungi. Află care îi sunt fricile și spune-i lucruri care să-i construiască încredere în sine. Trebuie să-i explici că uneori trebuie sa se conțină, că e normal să mai și piardă, e normal să aibă emoții și să planga, dar nu sa se tăvălească pe jos etc. Dacă îl pupi și îl iei in brațe mereu o să se obișnuiască așa. O să știe că dacă plânge puțin primește atenția de care are nevoie, așa că nu exagera cu asta.
Ar trebui apelat un psiholog. Exemplu: https://psiholog-pentru-copii.ro/servicii/
Era și o emisiune tv/YouTube cu o femeie psiholog -dar nu știu cum se numește.
Eu cred că problema fratelui tău este datorata chiar din pricina lipsei părinților prea mult de lângă el.
Nu cred ca ai ce sa ii faci. pur si simplu e un copil si mai ales o persoana/un om ..sensibil si emotiv..si pune orice la suflet si probabil asa va fi si cand va fi mare
Mario1996 întreabă: