Buna dragii mei va scriu disperata pentru ca am nevoie de ajutor, traiesc intr-o continua suferinta am probleme foarte grave de socializare intr-un cuvant sunt timida traiesc intr-o continua analiza iar inima imi bate in orice moment foarte repede.Am citit atatea articlole pe net despre aceasta probleme si am realizat ca trebuie sa ma accept asa cum sunt sau sa o depasesc. dar cum? pentru ca aceasta problema a mea e genetica.Am ajuns la capatul puterilor pentru ca de 17 ani ma tot zbat sa o depasesc si nu am reusit, am ajuns la extrema de am pune capat zilelor stiu ca suna urat si doar un nebun ar face asta dar ma simt atat de nefericita incat nu stiu ce rost mai are viata mea atata timp cat nu sunt fericita in propia mea piele. Imi place sa dau foarte multe sfaturi benefice, imi place sa vorbesc despre viata si sunt pasionata de psihologie...insa viata mea consta doar in scoala si acasa in rest ma refugiez pe mess jocuri virtuale etc. Vreau sa fiu un om normal sa ma pot bucura de adolescenta, sa am un prieten sa nu ma mai desconsider asa de mult.Am crezut ca voi scapa de aceasta problema pe parcursul anilor dar nu a fost asa Sunt trista. poate. cea mai trista fata oare merit sa mai traiesc?

Draga mea,nu ai mama? De ce nu vorbesti cu dansa,sau ai impresia ca nu te poate ajuta? Eu nu inteleg mamele care nu se uita la copiii lor,care nu vad ca acestia au nevoie de ajutor. Parca aud un strigat de ajutor in noapte,cand citesc ceea ce scrii tu! Sa inteleg ca parintii tai sunt foarte severi si stricti,ca ti-au cerut mereu sa fii prima? Sa inteleg,ca vreodata s-a petrecut ceva care te-a traumatizat? Tu nu esti ridicola,nu esti altfel decat toata lumea,tu esti bolnava. Pentru aceasta boala,nu esti tu vinovata. Nu sunt medic,dar am cunoscut si eu de curand aproape aceleasi sentimente ca si tine. Norocul meu ca sunt in Austria si aici si-au dat repede seama:depresie cronica. Dupa cateva luni de tratament,am "revenit " la viata. Ajunsesem sa am atacuri de panica in statiile de autobuz,sau daca era prea multa lume intr-un magazin. Tu probabil suferi si de anxietate,in orice caz,singurul care te poate ajuta este psihologul. E foarte simplu si usor, si dupa prima zi, simti o usoara imbunatatire. Incepi sa ai incredere in tine.Cand o femeie se neglijeaza,desi a fost cocheta, cand e enervant de geloasa, cand se retrage in activitati epuizante sau care o detaseaza de realitate.aceasta e depresia. In functie de ce constata medicul,vei primi doar pastile "de linistire". Acum,eu ma simt minunat,sunt ca un nou nascut! Te rog din suflet,luni,si nu mai tarziu, te prezinti la psiholog.Iti doresc, numai bine, si crede in tine si in viitor!

Da ma mariti sa traiesti!
nu mai fii asa ...nu e capat de tara!
uite si eu as putea sa zic ca sunt in aceeasi situatie...dar nu ma stresez atat!
asa sunt eu si ma accept asa cum sunt!
din comentariul tau imi reiese ca esti o persoana inteligenta si diferita! nu trebuie sa te consumi! asa esti tu!
stii,marele avantaj al oamenilor este ca pot face din defecte avantaje!
. pana la urma ce preferi? :.sa fii o fata linistita, pe care orice baiat si-ar dori, sau o pitipoanca ordinara? ...eu zic sa nu iti mai bati capul!

Viata asta mereu e o lupta... o lupta cu ce ne inconjoara si o lupta cu noi insine. Draga mea se vede dupa dictia ta ca esti o fata culta,ca iti place sa ajuti,ca iti place psihologia,tu nu meriti sa mori,tu meriti sa te dezvolti cit de mult, prin ceea ce-ti place si sa dai oamenilor nu vorbe multe, ci fapte care sa te faca fericita si sa-i faca fericiti si pe cei din jur.Un asemenea om nu are loc in cripte,ci printre oameni.Tu ca un bun viitor psiholog ar trebui sa stii lucrurile astea, ar trebui sa mergi si sa vorbesti cu unul care deja profeseaza si sa-i spui gindurile tale negre, pentru ca sigur te v-a putea ajuta. Faptul ca tu esti acum timida nu spune nimic pentru ca mai tirziu sa nu poti devenii un om tare si curajos.Toti dintre noi avem timiditati si inhibitii,dar asta nu spune ca tr sa ne curmam viata,tr sa fii constienta ca toti oamenii trec prin greutati de mai multe feluri (ce ai tu-timiditate- e ceva minor,in raport cu alte necazuri mari) dar f putini care recurg la asemenea ginduri. Promite-mi ca nu o sa mai gindesti negativ,gindeste constructiv, promite ca mergi la un psihiatru sa-i povestesti necazul tau, si promite ca vei face tot ce-ti sta in putinta sa devii un bun psiholog, sa poti da tot ce este mai bun pentru noi oamenii.Fiecare e trimis aici pe pamant pentru o misiune care tr indeplinita si pina cind D-zeu v-a decide ca a fost de ajuns,noi oamenii nu avem acest drept sa spunem-gata-atit mi-a fost-nu,nici un drept nu avem,asa cum nici nu am ales cind sa venim aici, asa nu avem dreptul sa alegem, cind sa plecam de aici.Iti doresc sa fii curajoasa si sa gindesti de acum numai pozitiv

Asta e cea mai mare problema a ta? Ca esti timida si nu ai prieteni? Pentru asta vrei sa te sinucizi? Dar daca ai fi orfana sau ai suferi de o boala grava si stii ca maine poti muri sau daca n-ai avea un acoperis deasupra capului si ai trai de pe o zi pe alta cine stie cum? Gandeste-te un pic si compara viata ta, cum este in realitate, cu viata copiilor care traiesc asa cum ti-am spus.Care e mai buna?

Salutare tuturor, sunt surprins de sinceitatea unora dintre voi, pe bune, ati deschis un subiect foarte interesant care chiar ajuta.
Si eu am fost in situatia ta in adolescenta, problema e ca esti o fire sensibila si reactionezi usor la tot ceea ce se intampla in societatea de azi. Nici eu nu sunt multumit de societatea in care traim si nici multi altii de pe aici. Tii prea mult in tine, faci o mie de evaluari si tot nu iti da bine, traim intr-o lume cruda, nu iti mai face atatea complexe, lasa deoparte tiparele. Incearca sa iti gasesti un prieten\a(amic\a). Un prieten adevarat. Toti avem nevoie. Care dintre voi vrea sa ne auzim mai usor pe mess, ID meu e: areweeb. Va pupa Leon!

O sa ma rezum la un singur aspect caruia ar trebui sa dai mai multa atentie. Timiditatea vine si din faptul ca,probabil,te raportezi prea mult la felul cum te vad sau cum te-ar putea judeca ceilalti sau cum ti-ar aprecia gesturile, prezenta.Tu nu ai INCREDERE in tine.
Nu te apreciezi tu, nu mai conteaza daca o fac sau nu ceilalti.Incearca sa nu iti pui de una singura obstacole, anticipand ceea ce e posibil sa nu se intample niciodata.Incearca sa pasesti afara, dar cu multa incredere.Si daca se intampla sa mai si cazi, stii si tu ca ai capacitatea sa te ridici, uite asa capatam experienta.
Uite ca afara e aproape primavara...luati-va la brat!

Pai sti cum se zice :"Femeile stiu unde gresesc, sunt lucide in a da sfaturi altora, dar au o mare problema cand vine vorba de ele ", asa e si in cazul tau...Tu ti-ai bagat in cap ideea ca esti cea mai nefericita si nici nu mai incerci sa faci ceva pentru a schimba acest lucru!
Sa te sinucizi clar nu e un lucru bun.Sa-ti iasa din cap ideea asta! Cred ca majoritatea adolescentilor au perioade din astea dar trebuie sa treaca la un moment dat peste ele...Si eu am mai avut momente in care ma simteam asa aiurea dar am stat si am meditat un pic asupra problemei si m-am ambitionat sa renunt la niste idei prostesti.
Incearca sa lasi la o parte lumea asta virtuala care ne-a invadat vietile, daca pot sa zic asa.

De fapt hai sa ne gandim la altecva: pe cati dintre parintii nostri, sau nu neaparat ei, generatiile trecute, i-am auzit ca s-au plans la varsta lor de viata pe care au avut-o asa cum ne plangem noi? Chiar daca au avut o viata mai grea au gasit intotdeauna puterea de a merge mai departe.Se bucurau de orice lucru chiar daca era putin mai neinsemnat.Noi mai facem asta? Ne mai bucuram oare asa tare de copilaria noastra, de perioada asta adolescentina? Asa e adevarul, ne maturizam prea repede, nu asteptam sa facem lucrurile atunci cand trebuie si ne grabim tot timpul.
Daca vrei las-mi id-ul printr-un mesaj privat si mai vb pe mess!:*:*
Gj de uh!

OOOOOOOO stai calm draga! ce ai? crezi ca viata se opreste aici? lasa timiditatea cauta un baiat indragostestete si apoi sa vezi ca viata este chiar frumoasa si iti va aduce chiar frica de a muri.De ce timida toti suntem oameni si daca e pana acolo cauta si vezi un baiat care e la fel de timid.hai bafta si crede-ma ca iti vei revenii cauta si schimba ceea ce nu-ti place la tine

Hei .
e adolescenta asta .
si toti se gandesc la acelasi lucru .
"sa ma omor.mai are rost sa traiesc.sunt o pacosta etc " .
nu te mai gandi!
.
viata merge mai inainte .
:*:*
mai are rost sa traiesti .
P.S. adolescentii fac e ai zic tu cu jocurile.mess-ul :*

Buna, eu am 24 de ani si sunt in acceasi situatie ca si tine te inteleg fb. Din pacate nu ai precizat de ce nu esti multumita de corpul tau, eu de ex am niste pete postacneice care sunt foarte urate si din cauza asta sunt foarte complexat, nu am avut niciodata o prietena desi am 24 de ani repet, deci iti dai seama cum ma simt si tot asa de cateva luni am ganduri de sinucidere, ma izolez social, am niste stari foarte proaste. Incearca sa gasesti pe cineva sa te confesezi sa te deschizi pentru ca dupa aceea o sa te simti mai bine ai sa vezi. Asa dc stai in NUMAI IN CASA ca si mine o sa te deprimi si mai mult crede-ma ca stiu, singuratatea deprima si mai mult. Incearca sa iti gasesti pe cineva o prietena si sa iesiti impreuna la un film, la un spectacol ceva.
Eu te intreb iar de ce nu te simti ok in pielea ta? Nu ai precizat.
Banuiesc ca nu e aceeasi prb ca la mine, nu stiu ce sa zic ca nu ai preczat. Dc e o problema doar de estetica de modul cum ai parul capul, picioarele, etc. poti sa ceri parerea cuiva care se pricepe la moda sa porti niste haine care sa te puna in valoare nu stiu ce sa zic ca nimeni nu e perfect.
Ai precizat ca de 17 ani te chinui sa scapi de aceasta prb adica ai 17 ani sau mai mult?
Numai bine si sa ai puterea sa treci peste perioada asta desi stiu ca nu e usor.

Ai o depresie...

Ciao' si eu am stari de acestea dar incerc sa ma gandec la lcruri bune ce mi sau intamplat si sa ies mai mult pe afara sa imi fac prietenii noi, sa fiu deschisa si libera. trebuie sa ai pe cineva la care sa te descarci...te simnti mult mai bine dupa aia si in puls o sa stie cum sa te ia. fii optimista si nu te lasa doborata de orice felac ca pana la urma meregm inainte cu fruntea sus ( si inca ceva lasa kalculatorul si mess'ul si celealte jocuri, mai bine faci o plimbare sau citesti carti, reviste orice sati de povesti cu familia sau cu prietenii la un suc...chestii de astea sper ca ti-am fost de ajutor

In primul rand buna apoi NICIODATA sa nu te gandesti sa te sinucizi. NU ESTE O SOLUTIE. bun in al 3-lea rand zici ca ai probleme de socializare? nu cred. uite pote la scoala nu ai cei mai buni colegi. poate nu te regasesti printre ei si nu poti sa te adaptezi bun deci nici la liceu. si ce? adica da esti foarte timida. dar sunt foarte sigura ca inauntrul tau esti cea mai buna si mai sufletista persoana, si doar cine merita cu adevarat poate trece de aceasta "carapace " invizibila numita timiditate. si eu sunt foarte timida dar am invatat ca trebuie sa trec peste rautatile celorlalti si sa fac ce imi place si ce ma bucura nu sa alerg dupa populatitate, pentru ca nu castigam nimic... deci viata nu inseamna prieteni, socializare, mers la filme si la club cu prietenii, inseamna sa te bucuri de fiecare secunda si sa traiesti viata din plin chair(desi nu cred) ca nu ai nici un prieten apropiat. si daca ai macau unul merita sa te bucuri de fiecare minut si ora din viata. deci fa ce'ai place. joaca jocuri. citeste. asculta muzica. si da-i in colo de oamneni falsi pentru care totul inseamna socializarea. sper ca te'am ajutat.:*

Normal ca meriti sa traiesti... era un proverb "incercarea moarte n-are" asa ca incerca sa spui tot ce simti sa stii ca daca ii spui omului in fata ce vrei nu i'ti va face nimic asa ca e timpul sa pui piciorul in prag si sa spui nu intimidarii... bafta

Meriţi să trăieşti! Pesimism, negativism, cunosc cele două sentimente. Şi eu, în general, le repet celor apropriaţi : "hei, totul o să fie bine, zâmbeşte.", însă eu nu-mi expun problemele, mereu afişez un zâmbet, mereu sunt cea fericită din grup, dar când ajung acasă, pur şi simplu, sunt sătulă de tot ceea ce se întâmplă. Ţi-am scris acest lucru, ca să ştii că nu eşti singura în situaţia aceasta, că poţi să-i faci faţă, că poţi să-ţi "condimentezi" viaţa şi cu optimism, cel puţin eu încerc să fac acest lucru, sper că şi tu vei încerca.

Ascultă Bob Marley, pur şi simplu, vei zâmbi la sfârşitul melodiilor sale : http://www.youtube.com/watch?v=LanCLS_hIo4

Mai oameni buni? toti meritam sa traim.si eu am fost timid, dar acum nu mai sunt. fiecare are un dar si un amar.si unde prisoseste darul, nu se mai baga in sama amarul.adica daca macar o calitate are un om.merita sa traiasca pentru ea.hello? pentru cei timizi...iesiti din carapace,nu va mananca nimeni. vrem sa va cunoastem sa va iubim, sa ne certam la stiinta si filozofie, sa bem o bere impreuna sa punem tara la cale.afara ca s-a incalzit,la parc, la alergat, la plimbare.santeti asteptati.

Nu trebuie sa gandesti asa? Incearca sa-ti faci prieteni noi sa vorbesti cu ei sa glumesti sau alte chestii.Crezi ca daca o sa mori o sa fie mai bine? NU.

Crede-ma ca si eu am trecut prin asta.bine, nu m-am gandit niciodata la sinucidere dar oricum m-am saturat de monotonia asta. Si eu sunt o persoana mai retrasa, ma adaptez destul de greu. Si, la fel ca si tine, ador sa vb despre viata, oameni si tot ce tine psihologie. M-am plictisit sa stau mai tot timpul singura, daca ar fi dupa mine, nu as rata niciun moment de distractie, insa timiditatea asta e principalul motiv care ma impiedica sa o fac. Mi-ar face placere sa te pot ajuta, dar in cazul asta, cred ca si eu am nevoie de putin ajutor