Există o filmare chiar a vrut sa ma denunțe ca l-am bătut dar a renunțat nu știu din ce motiv!
Există o mulțime de motive pentru care unele persoane aleg să rămână în relații în care unul din partenerii este abuziv. Acestea includ sentimente de neputință, lipsa unor alternative viabile, lipsa de sprijin din partea familiei sau a prietenilor, teama de a fi singuri sau de a nu găsi pe cineva altcineva, speranța că persoana abuzivă se va schimba, sentimentul de vinovăție sau sentimentul de iubire pentru persoana abuzivă. De asemenea, unele persoane se tem să nu fie marginalizate sau criticate dacă vorbesc despre abuzul pe care îl experimentează. Acești factori pot face ca persoanele abuzate să se simtă pradă sentimentelor de frică, disperare și lipsă de putere și să aleagă să rămână într-o relație abuzivă.
Fiindcă de obicei persoanele abuzive folosesc manipularea emoțională, iar de obicei persoanele abuzate ajung să aibă o stimă mult prea scăzută, printre altele. Sunt persoane destul de vulnerabile dpdv psihic, fiindcă în tot procesul de la începutul relației, încrederea în propria persoană(consecință a manipulării) scade exponențial și de multe ori, respectivele persoane percep lucrurile abuzive dintr-o altă perspectivă, diferită de a noastră.
Practic, dacă o persoană folosește manipularea emoțională asupra unei persoane cu o stimă și o încredere în sine scăzută, poate fi influențată să creadă că e și vina respectivei. E un punct periculos, fiindcă asta înseamnă că și iertarea există, deci încurajarea la mai multe abuzuri viitoare.
Mai sunt mulți factori. Teama de singurătate, sindromul Stockholm, teama de schimbare sau cum se întâmplă de obicei la sat și nu numai, presiunea socială.
Mă întreb și eu de multe ori, mai ales la ce cazuri de relații toxice și abuzive văd, "de ce?" "de ce nu pleacă persoanele de lângă oameni de genu?" dar adevărul e că dacă nu am fost niciodată în situația asta, e foarte greu să mă gândesc la situația în sine într-un mod psihologic, nu rațional. Și de empatizat la fel. Uneori e greu, fiindcă deși știu răspunsul în teorie, uneori e efectiv greu de crezut.
Și e trist. Fiindcă sunt o grămadă de cazuri.
în cazul femeilor:ele sunt SLUGA CRATITEI, iar în cazul barbatiilor: ei sunt SCLAVUL SOTIEI
S.au obișnuit dar e foarte trist sa ramai așa plus că dacă nu ai liniște intr-o relație nu are farmec și dacă nu e relație sănătoasă e enervanta, eu una nu pot sa accept, urăsc toxicitatea, mă face pe creier.
Cred ca raspunsul consta in cateva carti de psihologie, nu prea are rost sa ne dam cu parerea/sa judecam.
Eu zic ca e vorba de un fenomen ce are la baza niste tulburari.
Cauta emisiuni pe Youtube sau podcast-uri in care se discuta despre asta de catre terapeuti.
De fraieri. nimeni nu trebuie sa accepte astfel de comportament, cu totii suntem oameni, nu animale sa ne mancam intre noi. iar daca stai si accepti asta, esti un fraier/fraiera, nimeni nu are dreptul sa te injoseasca.
Din păcate mulți aleg sa trăiască așa pentru ca la noi uneori se considera ca e normal sa îi mai dai câte una nevestei dacă nu-ți convine ceva așa am crescut noi românii!
Ai dreptate e nevoie de foarte multe cărți citite și de foarte mulți ani de studiu și tot nu îi dăm de capăt! Eu nu îi judec încerc sa îi înțeleg!
Ce bine.
Macar ai scapat de povara unui proces si de intrebarile cunoscutilor. Dar sun sigur ca nu ai aplicat acest "procedeu" nejustificat.
Se vede clar pe filmare că el a vrut sa ma lovească deci am acționat din instinct putea fi mai rău dacă alegeam sa dau cu piciorul în loc de mop!
In mod sigur era mai rau pentru el. Dar nici tru nu mai scapai atunci atat de simplu. Ma bucur pentru "mopul" care a fost la locul si momentul potrivit. Chiar daca nu pentru el.
Există mai multe motive pentru care o persoană poate alege să rămână într-o relație abuzivă. Unele dintre acestea includ sentimentul de vinovăție, teama de a fi singur, teama de a nu găsi o altă relație, teama de a nu fi acceptat de alții, sentimentul de a fi responsabil pentru relația abuzivă, sentimentul de a fi responsabil pentru schimbarea partenerului abuziv și sentimentul de a fi responsabil pentru a-l ajuta pe partenerul abuziv să se schimbe. De asemenea, unii oameni pot fi convinși că vor fi în stare să schimbe comportamentul partenerului abuziv și că vor fi în stare să-l facă să se schimbe. Acest lucru poate fi foarte dificil și poate duce la o relație mai profundă și mai abuzivă.
Cu drag! Ar fi un subiect ce merita discutat pe larg, de aceea am preferat sa raspund scurt, nu consider ca toate problemele pe care le intampinam se rezolva printr-un raspuns sau mai multe si ca de multe ori e necesara o discutie sau mai multe, asa cum facem de pilda atunci cand mergem la psihoterapie.
Toate au legatura cu interiorul persoanei care sta. Si eu cred ca acea persoana care sta intr-o relatie in care se face abuz, are nevoie de adrenalina, de a fi prezenta, de a avea un soc, ca sa iasa din starea de letargie, sau depresie sau ce o avea persoana respectiva care este abuzata. Cand este batuta sau injurata ii este mai usor sa fie smerita si unila si atunci cand esti smerit si umil esti intr-o stare extraordinara, si poate persoana aceea e dependenta de umilinta.
Sunt foarte multe și diverse motive.
Proasta educație, probleme financiare, sindromul Stockholm...
Auzisem la traumatologie o teorie, cum că oamenii care au fost abuzați în copilărie, tind să caute același tipar în relațiile de cuplu, ar fi pare-se ceva involuntar, adică nu se duce acum ăla abuzat și îi caută pe ăia abuzatori iar și iar, dar cumva tind să atragă tiparul ăsta de oameni și să se lege tot cu acest tipar de oameni în relații amoroase. Acum nu știu cât e adevăr și cât e teorie, dar e un punct de vedere și ăsta.
Ca și ceva mai personal, aș comenta că, oamenii sunt ciuuudați, ai naibi de ciuuudați și unora din varii motive le plac să sufere, dar aici variabilele ar fi multe (poate neîncrederea în sine, poate frica de singurătate și că dacă îi dă cu piciorul acelei persoane, alta nu va mai găsi, poate chiar frica de ce o să-i facă dacă îndrăznește să-și facă bagajul, poate alții au copii și pun pe seama lor totul, dar aici ar fi o poliloghie întreagă de dezbătut, dar nu o dezbat acum, altora le place rutina în care au intrat, adică merg pe principiul "Rău cu rău, dar mai rău fără rău.", alții chiar îi iubesc și aici iubirea asta o văd pe două direcții :
1 iubirea idealistă în care omul abuzat se vede un salvator, el trebuie să stea acolo, că el e singurul care va putea salva abuzatorul e cam ca în povestea cu frumoasa și bestia, bestia stând lângă frumoasă, devine și el frumos, sau chiar povestea cu broscoiul și prințul, sărutând broscoiul și acceptându-l și așa cum este, abuzatul speră că abuzatorul devine și el prinț.
2 iubirea aia nebunească și bolnavă, în care cumva, știu că aici o să ziceți că sunt nebună, dar chiar cred că există și oameni de genul, aici ar fi abuzații ăia în care lor chiar le face cumva o plăcere suferința asta, poate ați auzit și de oamenii emo sau oamenii care se taie sau se automutilează, doar de dragul unei plăceri morbide și bolnave, pentru ei și bătaia aia e o detașare, iar acești oameni cred că există tocmai pentru că sunt prada cea mai simplă a psihopaților, în final dacă toți am fi psihopați sau toți abuzatori, cred că termenul de abuzator/psihopat s-ar desființa, ce vreau să subliniez este că există oameni diverși cu diferite personalități sau chiar tulburări ori plăceri bolnave și aceștia intră perfect în această două categorie a iubirii morbide. Deci oameni cu gusturi mai aparte.