Când orgoliu e mai mare decât iubirea, nimic nu funcționează. Acolo e un orgoliu incredibil și fiecare așteaptă sa lase celalalt de la el și uite ca se ajunge sa nu - și vorbească luni în șir.
Asta dăunează relației pentru ca fiecare are în tot timpul asta nevoie de atenție, iubire, etc.
Dacă nu mai găsește asta în partener, în timpul asta de ' pauza verbala ' unul sau chiar ambii dintre parteneri, ar putea sa își îndrepte atenția către altcineva și uite asa se trezesc ca se instala din prostia lor.
...
Cincluzie; lăsați orgoliul și vorbiți, vorbiți orice, nu contează...despre vreme, despre ce ceata e afara, va trimiteți mesaje când unul e plecat și ceri sa cumpere o pâine, o tâmpenie, orice.
Ideea este sa nu lăsăm tăcerea asta pentru ca distruge relația și uneori este iremediabil.
Dacă exista iubire, e păcat.
Cred că certurile se rezolva mult timp înainte de a începe. Cînd te hotărăști să îți respecți și să îți iubești partenerul. Cînd ai asta in minte, știi bine că certurile trebuie sa aiba o limita, că mai presus de orice trebuie sa fie ea/el, și că restul, acele lucruri pentru care te certi sunt lucruri mai puțin importante, chiar daca par foarte importante. Doar nu vei distruge relația pentru ceva care îi este inferior! Daca ai perspectiva asta, atunci cînd apar discuții, te limitezi la acele discuții și atît. Nu apar acele chestii urite care duc la afectarea relației. Din nefericire, am asistat și la așa ceva. Ea, destul de slăbută intelectual, el ceva mai bine la acest capitol. Ea greșea, pentru că nu gindea cum trebuia lucrurile, aparea discutia, la care eram și eu de fata, și el îmi zicea mie: "Na zi tu că nu îi proasta!" . Sa îți desconsideri într-un asemenea hal partenerul, încît să îl faci prost în fața altcuiva, eu cred că indica probleme serioase în acel cuplu. Probleme ce țin nu de incapacitatea ei intelectuala cît de lipsa lui de respect. La urma urmei, el și-a ales-o, daca îl deranja acest aspect, nu trebuia să o aleaga. Mi-am ales soția pentru că din start i-am datorat un respect profund. Așa cum este ea, cu calități și defecte. A făcut și ea prostii, am făcut și eu, dar niciodată nu ne-am făcut prosti Doar in gluma, dar nu la ceartă. Acolo avem grija cum ne cintarim cuvintele, avem grija sa nu ne ia gura pe dinainte. Pentru că gura poate strica mult, și chiar daca mai apoi iti pare rău și îți ceri iertare, pot rămîne urme.
Deci întotdeauna cînd m-am certat cu soția doar am discutat încercind sa găsim soluții. Daca nu am reușit să găsim, am lăsat-o pe alta data. Daca nu ai ajuns la un consens, nu înseamnă că e sfirsitul lumii, se mai poate discuta, mai pot apărea idei noi între timp, se mai pot schimba lucrurile, și atunci o noua discutie poate clarifica mult mai bine lucrurile. Dar, daca tu te crezi macho man, și o consideri pe ea inferioara, sau daca vrei sa te răzbuni pentru că ți-a greșit cu ceva, sau alte chestii urite de genul asta, atunci ce se spune, forta argumentelor cedează în fața motivatiilor pentru care are loc cearta. Și atunci chiar nu mai contează discuția, cît raportarea unuia la celălalt, care se dovedește a fi cel puțin de o parte greșită.
Cînd totul decurge normal, și sunt doar diferente de opinii, te certi, și cearta se stinge de la sine, și mai apoi mergi ca mai înainte. Cît de reală e treaba asta? Am experimentat o data asta, cînd, la nici 10 minute după o ceartă, am intrat cu soția în "zona intima". In perioada de început, am realizat ce se întâmpla, și m-am oprit pe moment, și i-am zis: "Tu realizezi ce facem acum?" Ea: "Pai ce facem? Facem ceva cît se poate de normal". "Da, dar gindeste-te la ce făceai acum 10 minute!" A realizat și ea, și am zimbit amindoi. Deci cearta nu ne-a afectat cu nimic, relația a mers înainte.
Înainte de căsătorie nu credeam nicidecum că poți face dragoste după cearta. Mă gindeam că ești suparat, cel puțin pe moment, și că nu ai cum sa ai chef de sex imediat după aia. Dar uite că nu e așa, nici măcar nu te superi cînd te certi, și de aceea uite că se poate. Iar dacă chiar te superi, îți trece repede.
Tocmai mai cucerit de tot ai tot respectul meu și ma poți considera prietena ta ca nu mai scapi de mine sincer te admir și pe soția ta chiar dacă nu am avut onoarea de a discuta cu ea! Am pățit-o și noi ca la câteva minute după ceartă ne-am trezit fără haine pe noi și după sincer am ras amândoi cu pofta ca eu sincera sa fiu nu credeam ca e posibil asa ceva!
Tu ești de curand pe aici, dar sunt unii care au observat respectul meu pentru soția mea din ce spuneam despre ea, cînd o aduceam pe ea sau relația noastră ca exemplu pentru anumite situații. Eu nu am realizat asta, dar au fost persoane care mi-au spus că le place cum vorbesc despre soția mea, și atunci am băgat de seamă. Dar eu cred că nu e nimic deosebit asta, e ceva normal cînd iubești, înseamna că îți apreciezi partenerul, și îți place să vadă și alții cum este el.
Deci nu suntem un caz singular, se întâmplă și la alții sa treacă instant de la amarui la dulce... Cred că e ceva normal cînd totul e ok in relație. Oricum, nu poți crede pana nu experimentezi.
Pai te consider prietena mea, de aceea ți-am și cerut aici prietenia.
Mulțumesc pentru admirație. Dar poate nu e cazul. Ar trebui sa mă vezi și cînd greșesc sau fac prostii...
Te asigur că și tu ai respectul și admirația mea, mă bucur mult de ce faci aici și de ce am aflat despre tine pana acum.
Cu toți facem greșeli nu putem fi perfecți și tocmai asta e frumos la oamenii ca nu suntem perfecți! Mulțumesc pentru cuvintele frumoase si eu ma bucur ca te-am cunoscut pe tine si pe ceilalți oameni minunați pe care i-am cunoscut de cand fac parte din aceasta comunitate, eu doar încerc să-mi exprim părerea și uneori sunt înțeleasă greșit pentru că de multe ori trebuie sa faci oamenii să-și dea seama de anumite lucruri și atunci va trebui să le prezinți și partea urâtă a situației pentru ai trezi la realitate și asa uni se mai supără pe mine dar asta e!
Este problema lor. Daca postezi aici doar din experienta proprie, iti pot da un raspuns.
Nu ma interesează ce părere aveți despre acele cupluri eu vreau să știu cum dumneavoastră ca om gestionați micile neînțelegeri pentru ca eu și alții utilizatorii sa putem învața de la cineva cu mai multă experiență! Deci chiar va rog să-mi dați un răspuns la întrebarea mea dacă doriți desigur nu e obligatoriu!
Ok. Cand iubesti persoana de langa, tine, sotia, in cazul meu, ne mai spunem doua -trei vorbe mai cu năduf, intrăm in pauza de comunicare intre noi, o ora doua, apoi ii fur un sarut, daca nu o face ea intre timp, imi cer iertare pentru ce am spus, ea la fel, si gata.
Cel mai important este sa iti impui sa uiti cearta si cuvintele grele spuse anterior. Ma refer la anumite contraziceri datorate rutinei, care intervine inevitabil intr-o relatie, dupa un anumit timp.
Cât de frumos pur și simplu minunat! Mulțumesc pentru răspuns! Cred că cu toți avem ceva de învățat din răspunsul dumneavoastră!
Este exact realitatea.
Noi nu așteptăm 1 ora 2 discutăm atunci pe moment fiecare își expune argumentele și ajungem la un cosens ne dăm câte un pupic și am rezolvat problema mai e și când ne certam din lucruri mărunte cum ar fi ca nu a pus hainele pe culori în mașina de spălat și el neaga și atunci îi spun sa meargă sa și bată coasa
Amuzantă asta cu coasa.
Da i-am cumpăra chiar și o coasă
Si noi tot la 14 ani de casatorie. Dar ambii dupa alte casnicii de 12 ani fiecare. Avem aceeasi varsta.
Felicitări și la mulți ani! Noi suntem la prima căsătorie amândoi el e mai mare ca mine dar important este ca ne înțelegem!
Felicitari si multi ani impreuna si vouă!
Mulțumim
Sa nu vorbesti cate 2-3 luni dupa o cearta mi se pare exemplu maxim de imaturitate. Mai ales daca vorbim de adulti in toata firea, nu de adolescenti sau tineri adulti... Apoi, romanii habar nu au sa comunice ce si cum, iar atitudinea si remarcile pasiv agresive, injuraturile etc duc la aceste intamplari, pe langa alti factori externi care provoaca cearta. E trist.
Momentan n-am relație, însă când am avut, conflictele le rezolvam cu calm, discutând. Trebuie sa fie măcar unul mai calm care poate să aplaneze conflictul, dacă ambii sunt mai pragmatici este foarte dificil. Cel mai bine este să lași timpul să vindece, fie că este doar o simplă ceartă, sau un conflict major. Dacă nu se poate rezolva pe moment, plecați amândoi în treaba fiecăruia, și luați-vă cât timp aveți nevoie ca să va calmați. Apoi când totul este mai liniștit, se poate reîncerca discuția.
Cei care nu pot trece peste "mici certuri" și nu-și vorbesc luni întregi sunt 2 persoane pragmatice care nu pot accepta argumente indiferent de veridicitatea lor, este de dorit unul dintre parteneri să fie mai calm și mai open-minded.
In general incerc sa evit situatiile de genul acesta, dar cand se intampla astep sa ne calmam, pe urma vorbim despre ce m-a suparat sau a suparat-o pe ea cu calm si mergem mai departe. In nici un caz nu as putea sa stau 2 luni fara sa mai vorbesc, adica nu intr-un cuplu, e absurd. Tu cum procedezi?
La unele carti cred ca e mai complicat, vazusem pe nu stiu ce site ca oamenii spuneau despre "Stapanul Inelelor" cum ca ar fi o carte greoaie. Nu stiam despre ce vorbesc, mie nu mi s-a parut deloc asa, pe urma am realizat ca ei vorbesc despre versiunea originala in limba engleza, iar acolo da, e posibil, o fi folosit multe arhaisme, cine stie. Asa vazusem texte in romana veche de n-am inteles nimic din ele, imi trebuie dictionar
Eu am citit mai multe cărți în engleză dar de multe ori trebuia sa citesc de doua ori același text sa fiu sigura ca am înțeles bine cât despre româna veche e alta poveste eu chiar și acum când aud câte un cuvânt drept să-ți spun mai caut pe google de exemplu tu ști ce înseamnă "moșâni"? Eu nu am știut
Supărarea pe certuri mărunte nu trebuie sa dureze mai mult de o ora. Astia care stau supărati cate 2, 3 luni nu sunt întregi la cap.
Certurile pot fi peste zi dar nu trebuie sa ne culcam suparati. Deci incerc sa respect regula aceasta.
Perfect de acord!
Altfel iesim din logica pentru care am intrat in acea relatie.
Corect!
Comunic și îmi dau toată silința să ne rezolvam problemele dar daca văd că nu merge comunicarea și n.am cu cine aleg despărțirea că nu suport sa o lălăiesc chit că singuratatea e foarte dureroasa și grea dar totuși e mai buna in unele cazuri, astea cu pauzele deja mă depășesc pe mine, nu cred in pauza.
Cred ca nimeni nu crede în pauze doar ca uni se mint pe ei însuși
Micile neînțelegeri de fapt sunt niște marii nervi care trebuiesc descărcați. Eu ii descarc verbal, la fel și nevastă-mea.
Ne spunem. Ne certăm. Ne liniștim și ne iubim mai departe
Frumos spus bravo! Deci încă odată ceea mai buna soluție e comunicarea!
" Ne spunem. Ne certăm. Ne liniștim și ne iubim mai departe"
Scurt și cuprinzător. Și frumos spus.
Si primesti niste sfaturi pe aici de chiar ca iti vine sa bati coasa.
Sa ști ca ai dreptate uneori îți vine să o iei la sănătoasa
La modul cel mai serios - Comunicarea este cea mai importanta in orice relatie, daca comunicati zilnic cel mai probabil nu se strang destule argumente pe care sa le folositi in certuri si neintelegeri.
Cu cat se strang mai multe, cu atat ai mai multe motive sa explodezi si sa-ti insulti partenerul, daca comunicati suficient zilnic, nu cred ca se poate ajunge acolo.
Conteaza si modul in care va criticati, de multe ori o critica venita sub forma de gluma sau forma unui mic pamflet, urmata de putina joaca sau cativa "pupici" poate avea un efect de zeci de ori mai pozitiv decat daca aduci o acuza sau o insulta in mod direct.
Comunicarea este cheia in orice relatie.
Comunicarea este cheia. Voi dacă nu comunicați și stați așa 2-3 luni atunci sunt doua motive:
1. Ori nu exista acea iubire mare între voi.
2. Ori suferiți in tăcere pentru ca sunteți orgolioși.
Dacă unul din voi este orgolios, măcar unul "sa îngroape securea războiului."