Bună! Este prima dată când scriu, am nevoie foarte mare de un sfat, de cineva care sa îmi spună ce ar fi mai bine să fac în situația în care ma aflu. Poate voi fi criticată de anumite persoane, dar sigur va fi si cineva care ma va înțelege si ma va ajuta cu un sfat.
Problema mea este ca acum cativa ani, am facut greseala de a începe o relație cu un barbat căsătorit, cu copil si mai mare ca mine cu mulți ani. L-am cunoscut în orașul meu natal, în ultimul an de liceu, el locuind în alt oraș, aflandu-se acolo în vizita la cineva.
Pentru a fi mereu aproape de el, am hotărât împreună ca eu sa merg la facultate în orașul în care el locuia. Asa am si facut, între timp angajandu-ma si la magazinul pe care el îl deține, și plătindu-ma ca pe orice alt angajat, cu un salariu foarte mic ce e drept, dar m-am multumit ca puteam face si facultatea în același timp si în plus te simti mult mai comod cand lucrezi la cineva apropiat. Totul a fost bine, financiar nu m-a ajutat, cu exceptia salariului pe care mi-l dadea, financiar am fost ajutată de părinți, dar s-a implicat totusi ca eu sa stau in conditii cat mai bune aici, spre exemplu gasirea unui apartament de închiriat, m-a ajutat cu mutatul, etc. Problema este ca, cu trecerea timpului am început sa îmi doresc din ce în ce mai tare o relație normala, o relație în care poti petrece cat mai mult timp cu persoana iubită, în care puteți merge în vacanță, va puteti cunoaște familia, prietenii...noua fiindu-ne imposibile aceste lucruri din cauza faptului ca el e căsătorit. Mi-au trecut 4 ani din viata ( perioada facultății) în care nu am iesit, nu m-am distrat, nu am simtit ca pot face activitati specifice tinerilor de varsta mea. Relatia noastra a devenit foarte monotonă, plictisitoare si pur si simplu nu imi mai aduce niciun entuziasm, poate si diferenta mare de varsta este o cauză, el nemaiavînd energie ca si mine. Acum, ca tocmai ce am terminat facultatea, am început sa ma gandesc, si la insistențele părinților care Nu stiu de acesta relatie, sa ma întorc în orasul meu natal. Dar pur si simplu îmi e teama de un nou început, de plecarea de la un loc de munca unde m-am obisnuit si ma simt confortabil, de plecarea din orasul acesta unde m-am acomodat atat de mult, dar cel mai important, de plecarea de lângă un om, cu care stiu ca nu voi putea fi niciodata in adevăratul sens, si cu care relația a devenit monotonă, dar pe care eu încă il iubesc enorm. Pur si simplu imi e frica ca o sa sufar prea mult, ca nu o sa imi mai revin, imi e frica ca si el o sa sufere, chiar nu as vrea sa il ranesc in vreun fel. O alta problema, mai este si cea financiara, castig putin, solicit mereu ajutorul parintilor, platesc aici chirie, iar în orașul meu natal am apartament care sta gol deoarece părinții stau la tara, apartament in care eu as putea sta singură. Va rog din suflet, ajutati-ma cu un sfat, ce sa fac, sa ma reîntorc acasa si sa incep o viata noua si normala desi stiu ca voi suferi enorm, sau sa rămân aici captiva in aceasta relatie fara viitor? Va mulțumesc mult ca ati citit mesajul meu!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Intoarce-te acasa, a fost o mare greseala sa iti risipesti tineretea ca sa fii a cincea roata la caruta, roaga- te lui Dumnezeu sa te ierte ca ai pacatuit cu sotul alteia, suferinta lui daca va fi, e rezultatul propriilor actiuni egoiste, ai stat destul harem.Roaga-te lui Dumnezeu sa iti dea un sot care sa fie doar al tau
Tu ce vrei sa fi: o oaie ratacita, fara un viitor? Te gandesti cat mai poti fi cu el si din punct de vedere al diferentei de varsta?
Da, o sa suferi o perioada, dar mai bine sa suferi acum, cand poti sa-ti intemeiezi cu adevarat o familie, decat peste ani, cand o sa se uite lumea la tine ca la cineva pierdut in asta lume.
Cu timpul o sa-ti faci o relatie care sa te ajute sa treci si sa uiti in totalitate de ce a fost.
Nu, relatia pe care o ai nu te duce nicaieri, te duce intr-o fundatura. Taie nodul Gordian si refati viata.
Cu locul de munca o sa te inveti sa ai unul nou.
Nu ai ce pierde daca te-ai muta singura, esti cam singura de fel, ala nu-i prea pasa de tine, e aproape inexistent,
Întoarce-te acasă și începe o viață nouă. O viață în care tu să fii în centrul atenției. Sunt sigur că sentimentele pe care tu le simți față de el sunt sincere, dar gândește-te că iubești un bărbat care nu este al tău și cel mai probabil nu va fi vreodată. Nu cunosc sentimentele lui pentru tine, însă sunt destul de sigur că nu ești o prioritate pentru el, cum de altfel o amantă nu va fi niciodată o prioritate pentru un bărbat cu familie.
Mergi în orașul tău natal, caută-ți un loc de muncă în domeniul specific facultății pe care ai terminat-o și folosește-ți experiența pe care ai acumulat-o în toți anii ăsta pentru a-ți găsi jumătatea. Succes.
Eu zic sa pleci acasa. Daca vrei sa ramai in oras doar pentru el nu merita. Daca te iubea pe tine atunci te alegea. E si greseala ta aici, insa trebuie sa constientizezi ca el o alege pe sotia lui. Daca in 4 ani relatia e tot ascunsa atunci nu te amagi ca se va ajunge la mai mult. E alegerea ta : vrei sa fii nevoita sa ceri mereu bani de la parinti doar ca sa stai cu un om care doar te foloseste sau pleci acasa si o iei de la 0.
Intrebare : Esti sigura ca nu te plateste mai putin decat pe ceilalti angajati? Nu stiu cat lucrezi si ca ce lucrezi, insa daca dupa 4 ani nu iti poti permite chiria aceea foarte convenabila ar trebui macar sa cauti alt loc de munca. Nu spun acum ca gata el trebuie sa te intretina, ci ca mi se pare ciudat ca ai experienta de 4 ani la acel loc de munca si ca tu spui ca inca traiesti din banii parintilor tai
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
