Eu și iubitul meu avem 2 ani împreună și jumate de an logodiți. Eu am 23, el 24. Am fost colegi de facultate, iar acum că ne-am luat diploma, el vrea să se mute înapoi în sat, unde e familia lui, la 150km de oraș, ca să-și deschida afacere în domeniul agriculturii.
Eu fată de oraș, care iubește să fie stilată, să iasă în oraș, să facă poze, nu îmi văd viața la sat. Ce să fac acolo?
Dar nu asta e problema cea mai mare. Acolo este familia sa, față de care are o legătură tare strânsă. Mereu fuge la ei și mă lasă când au nevoie de ajutor. Dar ei mereu au nevoie de ajutor că doar la sat este mult de lucru. Și mereu se bazeaza pe el că îi va ajuta.
În plus, mama sa parcă e obsedată de el. Am impresia că îi este soț, nu copil care a devenit bărbat și trebuie să-și facă viața. Când suntem la oraș îl sună de dimineață să vadă dacă baiatul mamei e bine. Apoi pe parcursul zile mai vorbesc de vreo 2 ori cel puțin. Când eu cu mama mea vorbesc o dată pe zi și asta nici nu în fiecare zi.
Apoi, mama sa mereu îl sună și-i povestește tot, ca prietenei cele mai bune, se plânge mereu, uneori am impresia că chiar îl șantajează emoțional. Iar el mereu face totul ca nu cumva să o supere. Și eu mereu rămân pe locul 2 sau 3.
Dacă asta se întâmplă când el e departe de ea, ce va fi dacă el va trăi acolo lângă ea?
Ce părere aveți voi, ar trebui să mă mut în sat pentru el?
Credeți că sunt așa de importantă pentru el?
Mersi frumos și o zi bună!
Eu îmi iubesc partenerul și as merge după el oriunde dacă asta ar fi visul lui. Dar al lui. Nu sa fiu umbra lui în timp ce el sta numai cu mama lui non stop și nu se poate detasa de ea.
Tipa a zis ca compromisul e ok și l ar accepta dacă nu ar fi atât de obsedat de familia de origine. Asta e de fapt problema de față. Dacă merita sau nu sa faci un astfel de compromis alături de cineva care la rândul lui sta non stop cu părinții și nu ar face același lucru pentru tine.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu te du la sat. La oras ai nevoie de arma pentru autoaparare si la sat ai multa treaba de facut
Răspunde
Sa fugi de bărbatul care nu se poate dezlipi de origini. Când vei ajunge tu pe primul loc, va merita sa faci și tu efortul de a renunța la stilul tău de viata. Pana atunci, sa fie băiatul mamei în continuare.
Cea mai mare gafa pe care un barbat o poate face e sa puna femeia pe primul loc.
Răspunde Imi spui si mie te rog, sotia ta ce loc ar ocupa in viata ta? Si care ar fi celelate locuri?
Sotia/Sotul ar fi pe prim plan mereu. O data ce hotarasti sa faci familie, trebuie sa constientizezi ca familia care te-a crescut trece pe al doilea lea, iar pe primul ramane familia pe care tu o creezi (sotul/sotia, copiii)
Nu, cea mai mare gafa pe care o poate face e sa nu fie în stare sa și întemeieze o familie a lui și sa stea toată viata sub fusta mamei
E același rahat și dacă sta după fusta prietenei și renunță la visul lui pentru ea.
Nu sa stea după fusta partenerei, dar nici a mamei. Visul lui trebuie sa fie dictat de el, nu de părinții cu care sta bot în bot. Persoana de lângă tine trebuie sa te ajute sa ți realizezi visul și sa te încurajeze, dar pentru asta trebuie sa ii acorzi la rândul tău importanta și sa creezi ceva împreună cu ea, nu cu familia de origine. Dacă nu te poți depinde de familie, indiferent ca ești bărbat sau femeie, ești ratat. Visul e una, statul după fundul părinților e alta. Eu despre asta vorbesc
Primul loc? Familia si echipa de suflet vor fi pe primul loc intotdeauna. O femeie vine si pleaca in majoritatea cazurilor,, dar familia si echipa raman intodeauna in suflet indiferent de situatie/
Nu ti se pare putin iz de materialism? Totusi, ea l-a ales, iti zic eu ca daca tipul avea vila in Dubai nu mai facea nazuri, dar daca e vorba de tara, acolo unde are posibilitatea probabil doar o perioada, face nazuri domn'soara.
Categoric...trebuie sa puna piciorul in prag ca este e rolul unui barbat, dar daca nu ai intelegere, pentru ce te mai lupti?
Parca a vorbit Ray prin tine.
Ea l a ales pana sa știe ca e băiatul mamei. Nu a zis ca vrea sa ii facă milioane și cacaturi, a zis chiar ca l ar urma dacă nu ar fi asa dependent și obsedat de familia de origine. Și aici o înțeleg. Urmezi pe cineva care merita, nu care te ia sa stai cu ma sa în cap
Vorbește în numele tău cu echipa, nu toți și ar dona organele pentru arsenal. Și când îți întemeiezi familia ta cu copilul tău și soția ta, atunci ei trebuie sa fie mai presus de orice mama și orice tata. Asta înseamnă să fii pregătit sa ai o familie. Pana atunci ești doar dependent de iubirea necondiționată a altora și speriat sa îți asumi niște responsabilități
Nu era vorba aia ' si la bine, dar si la rau'?
'Iubirea neconditionata a altora' Pe asta nu am inteles-o, la ce te referi?
Mereu am spus ca pentru mine echipa e mai presus decat iubita/sotie, stiu ca o sa-mi sara in cap lumea dar asta e, nu despre mine e subiectul!
Conclud ca ar fi in regula daca ar fi invers situatia. Adica si sotia ta sa faca la fel, ar da prioritate familiei sale apoi si-ar indrepta atentia spre grupul ei de prietene (in loc de fotbal), iar in sfarsit vine si randul tau, poate mai furi ceva din putinul timp acordat tie.
Iubirea necondiționată a părinților.
Câteodată, când te maturizezi și crești, realizezi ca e o diferență între iubirea necondiționată a părinților (ca tot spuneai ca familia nu te trădează, de asta) și iubirea fata de partener și fata de copiii tai. Pe ei ii vei iubi mai presus de orice si pana nu ajungi sa te consideri capabil sa ii iubești mai mult decât familia de origine, nu ești pregătit sa întemeiezi o familie.
Da, la bine și la rău, exact. În relație. Unde sunt doi. Nu la bine6 și la rău când el sta sa ii dicteze maicasa toată viata. E mama ta, o iubești mereu și o respecți pentru tot și va fi mereu cea mai speciala, dar vine momentul în care trebuie sa ți faci curaj sa te detașezi de iubirea necondiționată a lor și sa creezi ceva al tău. Dacă spui ca doar familia te iubește și nu te lasă nu faci diferența dintre iubire necondiționată și iubirea pe care o ai în cuplu și în viitoarea ta familie. Ori asta, ori ți e teama sau ești prea comod sa ți o construiești.
La bine și la rău, dar sa fim noi doi unul pentru altul, nu eu doar pentru tine și tu doar pentru maicata.
Sper sa înțelegi ce ma chinui sa explic aici.
Și știu ca pentru tine e echipa pe primul loc, dar știu și ca ai empatie pentru restul de 99, 9 la suta din populația care nu pune echipa pe primul loc și înțelegi ce spun referitor la diferența dintre dragostea fata de familia de oricine și cea fata de familia pe care ți o construiești
Atata timp cat ii explic de la inceput cum sta treaba va decide ea daca ma accepta sau nu, corect?
Daca nu suntem compatbili, ura si la gara...next.
Ideea ta e sintetizata simplu : iubirea pentru partener e altfel, e dupa parerea ta iubirea absoluta, o evolutie atat a ta ca persoana cat si ca viitoare familie.
Nu am zis ca nu mi-as iubi sotia/odraslele, dar undeva acolo imi pastrez si pasiunea vie, o sa fiu pus si in fata faptului implinit si ar trebui sa-mi gestionez situatia astfel incat sa vad si meciurile dar si sa-mi fac treaba de cap al familiei.
Părerea mea.
Când citești acest răspuns al meu.
Decizi imediat.
Anunți imediat că logodna imediat.
Și întrerupi orice relație cu el imediat.
Și îți cauți alt bărbat imediat.
Doar după ce faci asta poți să înțelegi ce îți spun.
Tu cu el ai o relație de logodnă, o promisiune.
Dar el este căsătorit deja cu o entitate hibridă formată din mama plus satul lui.
Ai avut o oxperiență deja de doi ani și jumătate cu el.
Dacă vrei să continui așa toată viața și să te sacrifici pentru un sat și o femeie în vârstă, că e mama lui sau nu, dacă vrei să fii nefericită toată viața atunci continuă.
Dar ceea ce îți spun eu vei înțelege doat după ce te muți la mama lui. și o să îți vină să te spânzuri. Atunci când o să simți că ștreangul se freacă de gâtul tău, și ai imaginea corpului tău care se bălăngăne în gol, terminând o viață goală. lipsită de sens, atunci o să îți aduci aminte ce ți-am spus eu aici. Nu e vorba doar de faptul că îți place ție la oraș, ci de mult mai mult. Pănă nu treci prin asta nu îți dai seama. Dar poți evita.
Când? Acum, când citești aceste rânduri, dar dacă te hotărăști acum. Cu cât întârzii, cu atât te apropii mai mult de ștreang.
"avem 2 ani"
"ne-am logodit"
"el taran, eu fata de oras"
"nu imi place unde vrea sa stea"
De ce sunteti impreuna? Cum v-ati logodit, daca nu ati stabilit un viitor comun?
Atunci cand v-ati pus in relatie nu ii stiai situatia?
Comunicati, vorbiti...aduceti-va la aceeasi unitate de masura. Asta e unicul sfat, noi cei din afara nu stim cum putem aborda situatia.
E o mare problema, daca te muti pentru el nu te simti tu bine, daca se muta el pentru tine nu se simte el bine.
Si atunci cum ramane?
Nu stiu ce sa zic.
Cu familia e altceva, nici aia nu e ok ca te lasa si se duce la ei de parca cu ei ramane, nu cu tine mai in colo. Aici e un semn ca nu esti asa importanta pentru el.
Discutați și o scoateți voi la capăt. Dacă nu vrei să trăiești toată viața la sat (sau măcar o perioada buna de timp), te despărți de el și asta este.
Una e să te muți la sat pentru a fi cu el iar alta e ca el să fie atât de obsedat de familie, în special de mama lui.
Cu un asemenea individ nu ai să fii niciodată fericită, fiindcă nu o să poți întemeia cu adevărat o familie.
Mai bine pune capăt relației.
Dacă ești învățată la oraș nu vad ce sa cauți la tara, poate suna superficial dar nu este ai făcut o facultate ca să aspiri la mai bine nu sa te duci la tara, sa fii rupta de lume și sa nu mai evoluezi deloc. Eu zic ca orice tânăr are mai multe oportunități într un oraș mare, sa evolueze, sa aibă experiente noi, sa aibă acces la divertisment, un teatru, un film, un pub, restaurant ce i place fiecăruia, Mall etc., un job sau mai multe joburi. Sa ști ca eu am observat diferența între oamenii care stau la țară și oamenii la oraș, se vede și după cum se îmbraca și după gândire. Pana la urma nu conta dacă tu ai fii genul care sa și dorească o viata simpla și liniștită, dacă tu erai fericita asa nu era nici o problema, dar după cum ai pus pb, eu nu cred ca te ar încântă sa trăiești la sat. Cat despre partea cu mama lui, nu știu dacă ai dreptate, e treaba lui cum se comporta sau cât vorbește cu mama lui, atât timp cât aceasta nu se baga în relația voastră eu nu vad nici o problemă
Ei, și iată de ce nu m-aș încurca cu românce. Păi uitați-vă la cuplurile din străinătate: fiecare are viața lui, jobul lui, cercul lui de prieteni, copiii la fel, nimeni nu dă raportul nimănui, gen ce-ai făcut, unde ai stat până la ora asta;
Numai în România unul muncește pe brânci (în acest caz bărbatul, chiar dacă este vorba de afacerea familiei), iar altul (femeia) are prea mult timp liber și se plânge că el se implică în afacerile familiei.
Vorba englezilor/americanilor: Get a job! Get a life! 
Cred că ar trebui sa te muti și pe luna daca chiar îl iubesti' daca nu mai bine lasa-l o sa și găsească pe una care chiar o face.
Eu îmi iubesc partenerul și as merge după el oriunde dacă asta ar fi visul lui. Dar al lui. Nu sa fiu umbra lui în timp ce el sta numai cu mama lui non stop și nu se poate detasa de ea.
Tipa a zis ca compromisul e ok și l ar accepta dacă nu ar fi atât de obsedat de familia de origine. Asta e de fapt problema de față. Dacă merita sau nu sa faci un astfel de compromis alături de cineva care la rândul lui sta non stop cu părinții și nu ar face același lucru pentru tine.
Dacă el vrea să își deschidă afacere la sat în domeniul agriculturii asta poate însemna că:
-doar acolo o să stea(adică o să mai vină în oraș doar în vizită)
-tu dacă decizi să te duci la sat nu o să lucrezi deloc, ori o să te angajeze el la ceva de făcut la firma aia a lui(nu am idee ce firma e) sau o să faci naveta la oraș să lucrezi, ceea ce poate să fie destul de obositor (în funcție de ce distanță e până în oraș, apoi din acea stație unde cobori tu și până la job, iar dacă ai mașină personală la fel - bani pe benzină mereu, trafic nașpa sau nu, etc)
-dacă să zicem că tu nu lucrezi (că sunt multe care fac asta și stau la țară, adică doar sunt casnice) și într-o zi nu mai merge relația ( după 15 ani să zicem ) iar tu nu ai deloc experiență în nimic, ce o să faci?
Te gândești la astea și o să vezi cum stau lucrurile, apoi o să alegi cum vrei tu.
Chestia cu familia care mereu se așteaptă să fie ajutată e aiurea, nu de asta faci copii, ei trebuie să aibă viața lor și să nu fie trași înapoi de familie.
Înțeleg de a ajuta CÂTEODATĂ, dar nu toată ziua să fii sclavul familiei, există o limită.
Dar dacă e o problemă mare acasă și problema pe care o ai tu e mai mică, trebuie să alegi pe cine ajuți în funcție de care problemă e mai gravă și mai urgentă.
Doar nu merge cu tine să duci câinele la veterinar când cineva din familie are probleme grave cu inima să zicem.
Deci, dacă e aiurea sau nu că nu te-a ajutat pe tine depinde doar de ce problemă a fost în familie atunci și ce problemă aveai tu.
Iar când am citit ultima parte ți-aș da ție un MARE JET.
Ești geloasă cumva pe maică-sa?
Și ce dacă îl sună în fiecare dimineață?
Și ce dacă îl sună de mai multe ori pe zi?
Dacă îi spune lui ce probleme are ca celei mai bune prietene poate că se simte înțeleasă cel mai bine de el, poate el e una din singurele ei bucurii.
Deci repet: JET mare îți luai de la mine. Da instant.
Și le înțeleg pe tipele care de exemplu stau cu unul care o aduce pe maică-sa în casa lor sau pe cele care sunt criticate de mama iubitului, alea au motive să comenteze.
Ar trebui sa faci ceea ce crezi ca va fi in avantajul amandurora. Sa fie o chestie win-win. Poti sta o perioada cu el la sat, il incurajezi cu planurile lui, lui ii creste stima de sine si o sa te aprecieze mai mult. Apoi puteti veni si la oras. Oricum in ultima perioada lumea fuge de orase unde e aglomeratie, stres, poluare si cauta refugiu in zone linistite! Important e sa discutati si sigur o sa ajungeti la o concluzie care sa va avantajeze pe amandoi!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
