Buna. Help me, stau cu sotul si cei doi copii (o fata de 5 ani jumate si un baietel de o luna jumate) in casa parintilor cu ambii parinti. Doar ca "tata" nu e "tata", e alcoolic, bea incontinuu, face panarama incontinuu, jigneste pe toata lumea … are un limbaj neadecvat fata de toata lumea si fata de copii … injura, izbeste tot de prin casa, o zi daca nu are bautura face pe dracu in patru si gaseste … nu vreau sa plec ca am stat 7 ani in chirie … am venit si am bagat bani aici in casa si nu vreau sa plec …. O rezolvare, va rooog ☹️☹️

Ai o singura solutie, sa pleci cat mai repede din mediul ala, luandu-ti copii de acolo.
Daca nu vrei sa pleci, atunci iti expui constant copii la trauma, cearta, viciu, risc sa fie baturi si chinuiti, si nu cred ca-i normal sa-i condamni la o viata toxica, doar pentru ca tu vrei cu orice pret sa locuiesti acolo, alaturi de un tata alcoolic si violent.

Nu uita: De alegerile pe care tu le faci azi, depinde sanatatea si viata ta, dar si a copiilor tai. sa nu mai vorbim ca sotul s-ar putea satura intr-o zi si ar pleca in lume.

Din moment ce casa aparține părinților, nu ai ce să faci. Nu-i poți da afară din propria casă și nici nu le poți impune cum să se comporte.

Eu nu înțeleg altceva. Zici că "ai băgat bani aici". De ce ai băgat bani dacă știai că tatăl tău este așa cum este? Mai bine luai banii ăia și plăteai un avans pentru propriul apartament.

Știu cum e sa investiți și să regreți că ai investit, însă nu ai ce face decât să pleci.
Alcoolul este o boala și nu poate fi tratata prea ușor.
Așa că mai bine pleci pentru a nu le creea traume copiilor.

Conteaza banii sau familia ta? Cum sa lasi 2 copii in acel mediu? Sa creasca cu tipete si injuraturi? Nici nu ar rebui sa stai pe ganduri

Ai de ales între bani și familia ta. Scurt și la obiect.
Situația nu se va ameliora, iar asta îți va afecta relația cu soțul tău și va influența negativ copiii. Într-un final, vei ajunge să-ți distrugi căminul, prin asta înțeleg căsnicia.
Am trecut fix prin aceeași situație. După opt ani în care am locuit cu părinții și am investit acolo mi-am luat soția și copiii și ne-am mutat în chirie. În decembrie, în crucea iernii, având o fetiță de cinci ani și una de 10 luni. Și n-am regretat niciodată decizia asta. După alți șapte-opt ani de locuit cu chirie și multe sacrificii, am reușit să ne cumpărăm apartamentul nostru. E puținul nostru și suntem fericiți, fetele au crescut și sunt bine educate, au fost ferite de influențe nocive și subliniez că a fost vorba de părinții mei.
Alegerea îți aparține, dar sfatul meu, din proprie experiență, este să pui pe primul loc familia, nu banii pe care i-ai investit.
Să auzim de bine!

Nu aveți decât să plecați că e casa lor.

Mai bine pleaca.