În urma relației mele de aproape 2 ani, am rămas însărcinată! Înainte de asta, relația pe care am avut-o cu băiatul respectiv a fost una frumoasa, ne-am iubit mult si ne păsa unul de altul. Dar odata cu venirea bebelusului pe lume, s-a schimbat atat relația cât și el, brusc, dând cu piciorul la tot, refuzând ideea ca vom avea un copil si chiar împingandu-mă să fac întrerupere de sarcină, (avand peste 5 luni, dar nu îi păsa, voia cu orice preț să scape de el) pe care evident nu am facut-o. Adică toate au fost bune si frumoase pana la momentul in care a apărut copilul iar el mi-a dat cu piciorul si m-a lăsat singura! Eu imi cresc copilul, deja are 8 lunițe, iar el mă caută cerând poze cu bebelusul. Oare mai merita sa îl vadă după ce ca nu si-a asumat responsabilitatea si a fugit pur si simplu? Mentionez ca dupa despartire spunea lucruri urâte despre mine pe care nu mi le-am imaginat ca le va spune vreodată. Mai merita sa vb cu el..si mai ales despre copil? O zi buna.

Ai fată sau băiat? Sa i ti trăiască

Exact, nu merita sa vorbesti cu el, si nu merita sa faca parte din viata copilului, dar merita totusi ceva, caci si el e om, si anume merita sa plateasca pensie alimentara, jigodia.

A recunoscut copilul macar?
Da, merita sa il vada. E totusi tatal lui si copilul are dreptul sa isi cunoasca tatal. O faci pentru copil, nu pentru el.

Ai ales de una singura sa aduci un copil pe lume fara acordul lui. Ai luat decizia de una singura sa-l implici si pe el in asta chiar daca ti-a dat foarte clar de inteles ca nu vrea sa se lege la cap cu copil. Daca copilul a fost DOAR decizia ta, nu inteleg de ce ai pretentii sa se implice in ceva in care DOAR TU ai decis, singura singurica. Un copil este o responsabilitate, lucru pe care el stia foarte bine si a ales sa nu se bage in asta. Se pare ca tu nu realizezi asta. Pe tine te-a interesat cum te face sa te simti nasterea unui copil si ti-ai indeplinit o chemare biologica fara sa gandesti prea mult. E clar ca tu esti aia mai egoista decat el in situatia asta. Acu i-al si creste-l singura, fara tata.

Știu că e greu, dar până la urmă e tatăl copilului. Nu știu ce a fost în trecut, poate vrea cumva sa se revanșeze, părerea mea.
O relație de prietenie între părinți e beneficia pentru copil, dar asta doar daca ambii părinți sunt de încredere, ceea ce nu pare in cazul băiatul respectiv.
In altă ordine de idei, uneori e mai bine sa mergi la drum singur, decât cu un baston care se tot rupe și pe care nu te poți baza.
Daca nu îl simți de încredere, nu îl ține aproape.

Nu merită nimic!