Ma numesc Andreea si am o problema grava. Tatal meu in fiecare zi bea bere,vin, etc. Si mereu se imbata...Nu stiu ce sa mai fac.Iar mama o sa divorteze daca nu se lasa de bautura. Tata se imbata foooarte rau.Si am incercat muuulte chestii nu mai stiu ce sa mai incerc.
Va rog imi raspundeti!
Muuultumesc anticipat!
Tin sa te felicit pentru curajul de a cere ajutor, asta dovedeste ca ai perspectiva de viitor si ca vrei sa schimbi ceva in viata ta, a familiei tale, daca poti si stii ca ceva nu este in ordine.
Din pacate insa, ca tine sunt sute de mii de familii in Romania, sute de mii de copii in situatie asemanatoare cu a a ta, treziti din somnul noptii in violenta psihica si chiar fizica.
Nu poti schimba singura nimic, altfel risit sa-ti atragi si mai multa ura din partea tatalui care la bautura, nu stii cum poate sa reactioneze.
In urma cu ceva ani, o fata era sa fie spanzurata de propriul ei tata cu cureaua pe care i-o infasurase de gat si ridica de capatul ei in sus, aflat in stare de ebrietate, daca in seara aia nu ma milogeam de el cu lacrimi in ochi, si nu tineam de curea...nu stiu ce ar fi urmat...
Prin urmare, iti recomand din inima sa ceri ajutorul la http://www.telefonulcopilului.ro/ telefonul copilului, acolo iti raspunde cineva care iti garantez ca iti pastreaza confidentialitatea, sunt multi oameni in spate cu experienta care intalnesc drame ca ale tale foarte des, si stiu cum sa abordeze problema dar si sa caute eventuale rezolvari.
Iti recomand sa suni, daca simti vreodata ca situatia scapa de sub control, ori in caz de violenta, poti folosi 112 fara sa patesti nimic.
Tot ce putem face noi aici in TPU, este sa-ti ascultam povestea si sa te intelegem, cu riscul de a suferi oarecum stiind ca undeva in Romania, si tu existi fara sa te bucuri de copilarie.
Altceva din ceea ce poti face tu, este sa nu cauti sa fii piatra de poticnire si sa nu-i dai motive tatalui tau, si atunci cand este in stare de ebrietate, sa-si aduca aminte si sa caute sa te pedepseasca.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Buna,
Eu as incerca in felul urmator: m-as interesa de o clinica de dezintoxicare si as vorbi cu cineva de acolo.
Nu are sens sa incerci tu sa faci, pentru ca de cele mai multe ori nu merge.
Mai bine intreaba specialistii. Bautura e o boala grea. Desi nu pare.
Răspunde
Da.i cu flit si fa.l sa se simta vinovat, daca tine la voi o sa renunte, daca nu. n.ai motiv sa.l mai numesti *tată*. 
Nu vad vreo șansă sa il poți readuce cu picioarele pe pământ. Din moment ce i-a intrat bautura in sânge, acolo rămâne daca el singur nu încearcă ceva. Tu n-ai ce să-i faci
Bafta
Imi pare rau ca treci prin asa ceva.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole interesante.
Este greu şi să-ţi asumi rolul de mediator între ei. Adevărul e că asta îi poate ajuta foarte mult: un mediator. Dar poţi oare să faci asta? Ai disponibilitatea psihică de a te meturiza pe această cale, de te consuma în plus faţă şi de alte probleme pe care le mai ai?
Ideea e că dacă stai degeaba aceste probleme tot vor continua să apară, iar pe de altă parte, ulterior vei regreta că nu ai făcut nimic, sau că nu ai făcut mai mult...
Nu poti avea aşteptări mari de la ceea ce poţi tu face. Tu nu poţi face mai mult decât ar trebui să facă şi să-şi dorească ei să facă...
Mediatorul este foarte important, pentru că el ajută la detensionarea situaţiei şi la realizarea unui cadru potrivit. Introduce un cadru potrivit. Asta presupune ca tu să identifici din exterior din punct de vedere neutru datele generale (pe care ei, abordând subiectiv problema, la cald, tensionat, nu şi le pot afla prea uşor). Şi roagă-i să fie sinceri cu ei şi cu tine...
Date generale pe care tu să le afli în discuţii calme (SEPARATE) cu fiecare dintre ei, precum: cum se simt (şi unul şi celălalt) departe unul de altul, cât de mult se iubesc, cât de mult se respectă (important, şi de ce anume se respectă sau nu...), care sunt ultimele greşeli ("cireaşa de pe tort"), ce aşteptări are unul de la celălalt (ce ar dori să facă celălalt), cât de mult îi îngrijorează situaţia, când a început schimbarea în rău a situaţiei, cât de necesară este reîntoarcerea acasă, "de unde a plecat totul?", cât de dispus este fiecare să se schimbe, cât de dispus este fiecare să recunoască greşelile sau partea de greşeală dintr-o acţiune. Este important să-i convingi (separat pe fiecare în parte) să aibă puterea să recunoască "dreptatea" celuilalt (fie chiar şi 2% din ea) indiferent de prostia pe care celălalt o susţine, să nu-i spună niciodată celuilalt „tu nu ai dreptate"- lucru care SUFOCĂ orice continuare a dialogului.
Oricât de mare e greşeala celuilalt, primul să-i recunoască măcar 2-10% adevăr măcar în intenţia sau motivaţia acelei acţiuni greşite, iar apoi să-i expună şi să-i justifice CU RĂBDARE, propria opinie...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
