Ma numesc Ioana și am 19 ani, acum urmează sa dau bacul iar mai departe vreau sa merg la facultate. Am nevoie de un sfat de la voi ..Sunt impreuna cu un baiat de 2 ani jumate,ne înțelegem extrem de bine, nu me certam mai deloc ma respecta și ma iubește foarte tare și eu pe el la fel, problema e ca doar mama mea stie de relația mea și ma mai acoperă din când in când, când vreau sa ies cu el..suntem de 2 ani jumate impreuna iar tatăl meu nu are idee despre asta și nici nu ma gândesc sa-i spun prea curând pentru ca sigur va face un mare scandal și ma va omori cu bătaia.(nu va gândiți ca mama e mai dezghețată la minte pentru ca și ea dacă stau mai mult de 2-3 ore afara ma suna și ma cearta).
Pe lângă asta orice as vrea sa fac eu nu am voie pentru ca ei nu ma lasă,spre ex odată am vrut sa merg la un majorat și i-am cerut voie mamei și pentru asta mi-am luat o baiatie.
Ideea e ca dacă o sa continue aceleași neînțelegeri între noi,ma gândesc ca,după bac și după ce intru la facultate sa plec de acasa și sa ma, ut cu prietenul meu, pentru ca va spun sincer eu una m-am saturat. Dacă ar fi după ei ar trebui sa stau in casa, sau dacă ies sa ies pe lângă casa cu prietenele surorii mele de 13 ani..in condițiile in care urmează sa fac 20 de ani!
Voi ce ați face in locul meu? Ați pleca sau ați rămâne? Nu stiu sa fac.
Dau funda pentru răspunsul care ma va ajuta cel mai mult!
Ma scuzați ca am scris atat!

Pleci cand prinzi un servici, cu partenerul cheltuiti impreuna tot ce trebuie - ai tai sant politai de puscarie la cum te trateaza (2-3 ore in incinta penitenciarului) dupa inapoi dupa gratii.

Eu chiar îți recomaand să pleci în altă parte la facultate și eventual da, să stai cu prietenu tău dacă asta îți dorești și vă permiteți. te dezvoltă bine plecatu ăsta de acasă

Hai sa-ti scriu aici ce le-as zice eu.
,, Mai oameni buni, precum ma vedeti, sunt un element bun si valabil, in mare parte e meritul vostru si va multumesc, dar ca orice om, odata cu avansarea in etate, suport si eu niste schimbari, pe care se pare ca voi nu le observati. Nu mai sunt acea copilita confuza care are nevoie de ghid, sunt la varsta cand as putea sa-mi fac propria familie, sa iau propriile decizii, dar atitudinea voastra in ceea ce ma priveste, este prea restrictiva si nici rezultate nu da. Ma tineti inutil sub dominatie, de parca nu as putea face erori pe cont propriu. Nu le fac pentru ca asa comand EU, nu ca asa vreti voi.
Educatia nu se face doar prin restrictii si blocaje, pai ce personalitate imi construiesc eu? A terorii si subjugarii? Nu cred ca raportul nostru e chiar ideal, cum ar trebui sa fie. Chiar nu va doriti sa va destainui micile mele trairi, schimbari, proiecte. Din cauza voastra, sunt obligata sa fiu nesincera, sa va raportez doar ce vreti voi sa auziti, nu ceea ce realmente simt sau traiesc.
Va rog sa apelati la ratiune sI sa observati ca aveti o fata normala, care are ca orice om propriile nevoi. Cu ocazia asta va si aduc la cunostinta ca sunt afectionata de un baiat cu care ma inteleg de minune si pe care cu permisiunea voastra as fi fericita sa vi-l prezint cu proxima ocazie.
Mi-as dori sa creem un dialog normal parinti-fiica fondat pe simpatie, sinceritate si afectiune."
Pace si succes

Încearcă să comunici mai mult cu părinții tăi. Ar trebui sa te înțeleagă. Ideea de a te muta cu respectivul e buna, dar ai grija. Odată se întoarce roata împotriva ta când ți-e lumea mai draga și completă până când o să te lase baltă din diverse motive. Fii un pic mai detașată de el.

Parerea mea.
Ce as face eu in locul tau,fiindcă suntem de aceași varsta.
Eu as da la facultate,m as angaja pe timpul verii pana ar incepe facultatea si m as muta cu prietenul meu cand incepe facultatea, dar as si lucra in paralel.
Te duci la ei si le spui verde in fata ce ai de spus, ce parere ai, ce simti, ce planuri ai.
Daca nu le zici nimic, o sa continuie sa faca la fel.