Ma puteti ajuta va rog? deci eu am fost adoptata de parintii adoptivi de la 1 saptamana. ( nu ma intereseaza absolut nimic de parintii mei adevarati - nu-i cunosc, nici nu vreau), si parintii adoptivi ma iubesc foarte foarte mult, imi fac si cel mai mic moft, chiar daca nu intotdeauna au posibilitatea.

eu de multe ori simt ca nu merit toate ce mi se ofera... sunt obraznica si rea cu ei, si nu vreau asta, ei fac greseli minore, chiar fara importanta si eu comentez imdeiat - nu imi reproseaza niciodata nimic, foarte rar imi spun ca sunt obraznica si atunci ma simt foarte rau (ca acum) si stiu foarte bine ca au dreptate! ma port urat mai ales cu tata care ma... iubeste prea mult, imi pune porecle de copil, insista ca totul sa fie pe placul meu deci MA SUFOCA.

si atunci incep sa ii spun sa plece, sa ma lase in pace ( el nu se supara, sau nu arata, dar ma supar eu si chiar ma doare ca ma port asa cu el, pentru ca nu merita )! Cum pot sa fac sa nu mai comentez, sa nu mai vb urata cu parintii, mai ales cu tata (cum sa-l fac sa intelega sa nu ma mai sufoce cu atata dragoste, dar intr-un mod frumos, fara sa se supere )?

Sper sa aveti rabdare sa cititi... Multumesc!

Te felicit! Esti primul copil adoptat care chiar isi iubeste parintii si care da dovada de multa maturitate! Faptul ca recunosti ca gresesti e un lucru extraordinar, si stii ce? Eu cred ca parintii tai, stiu ca tu esti un copil bun, care face mici prostioare, specifice varstei.si te iarta. Poate parintii adevarati, nu ar face-o, dar dansii, sunt oameni deosebiti, care pe langa iubirea pe care ti-o daruiesc, sunt constienti si de marea responsabilitate pe care o au fata de tine. Te vor ierta toata viata, pentru ca le-ai umplut golul din inima, pentru ca le-ai adus fericirea sufleteasca de a avea un copil, cel mai minunat simtamant uman! Esti foarte inteligenta, si asta si datorita lor! Nu pot sa-ti fac reprosuri, esti altfel decat alti copii, esti adoptata! De aici vine si comportamentul tau putin rautacios! Ca sfaturi pe viitor, pot sa-ti spun ca ar trebui sa te pui in situatia lor. Sa zicem ca nu vei putea avea copii si vei adopta unul.Ca sa remediezi acum situatia, ar trebui sa le faci o surpriza, sa zicem, sa aranjezi(sau sa gatesti chiar) sa zicem cina sau micul dejun de duminica.Normal,ceva usor, dar mai romantic. eventual cu lumanari., ca tot vine craciunul.In fata fiecaruia asezi un bilet, eventual ceva creeat de tine, in care iti ceri scuze pentru micile tale rautati Vei reusi, si-i vei face tare fericiti! bafta!

Buna!
In primul rand, incearca sa te controlezi. Ei iti dau tot ce-ti doresti, deoarece cum ai spus si tu te iubesc foarte mult.Incearca sa le arati si tu acest sentiment(Pregateste macar o zi masa, fa un pic de curatenie, etc) ca sa vada ca intr-adevar iti pasa, si ca mai tarziu o sa aiba cine sa ii ajute.Stii,de multe ori gresim cu totii, insa e important sa ne dam seama si sa nu mai facem aceste greseli. Tu ti-ai dat seama si e foarte bine, insa trebuie sa faci la randul tau compromisuri.
Bye, bye!

Problemele tale le aveti mai toti adolescentii! Noi, parintii ne dam peste cap sa va facem toate poftele, iar voi chiar credeti ca vi se cuvine, ba chiar va simtiti sufocati! Incearca sa fii tu cea care vrea sa le intre in voie si ei sa-te repeada, sa-ti comenteze si sa te supere prin comportamentul lor! Tu ce ai face? DECI:comporta-te cu ei, asa cum ai vrea sa se comporte ei, cu tine! Atunci vei vedea ca totul va fi ok! Bucura-te de prezenta lor acum, ca nu vor fi toata viata langa tine! Si fi sigura ca vor veni timpuri, cand vei regreta aceasta porioada din viata, ca ma mama acasa!

Acele "scăpări" le poţi opri cu puţin autocontrol.
În primul rând te gândeşti la tot ce ne-ai scris nouă aici, adică, la faptul că părinţii tăi merită tot ce e mai bun din partea ta deoarece te iubesc atât de mult. Iar atunci când simţi că urmează să te răsteşti la ei, mai întâi te gândeşti repede că ei nu merită asta din partea ta.
Cred că te comporţi aşa pentru că ei te iubesc prea mult şi nu se comportă exigent cu tine, astfel ai avut mereu această libertate.

In primul rand trebuie sa-i asculti cu tot ceea ce au de zis, iar pe urma cu calm explica-le ca nu ai nevoie ca ei sa se comporte asa de protectivi cu tine, ci sa se comporte ca si cum ai fi un copil normal.Acum depinde si de cati ani ai

Oricat ai vrea sa te shimbi nu este usor, dar cu timpul vei reusiFA posibilul SA-TI TII GURA INCHISA dupa ce ei vorbesc iar comentariile zile doar in gandul tau, poti sa comentezi oricat ai vrea dar in gandul tau.Intodeauna fii calma, ca este doar inceputul si pentru ei.Trebuie sa te cunoasca mai bine si pe urma o sa-ti vezi rasplata stii cum se spuneisica calma zgarie rau.

Bafta in tot ce vei face!

In momentul de fata tu te comporti ca orice alt copil ajuns la o anumita varsta, varsta cand incepe sa -si doreasca un pic de independentza, cand crede ca este matur deja, dar de fapt e doar o impresie. Este imbucurator faptul ca tu constietizezi ca nu te comportzi intotdeauna asa cum ar trebui si ca parintii tai nu merita acest lucru. Cand ai tendintza sa le raspunzi obraznic sau sa te incontrezi cu ei, incearca sa te abtzii. Numara in gand pana la 10 (daca nu, macar pana la 5!) inainte de a da ceva pe gura! Daca nu reusesti (tu fiind mai mult ca sigur o fire mai spontana) si ai scapat porumbelul, gaseste un moment prielnic pentru a-ti cerescuze sau pentru a-i imbuna. Nu le spune direct sa nu te mai sufoce cu dragostea lor pentru ca ii vei intrista. Stii oare catzi copii sunt nebagatzi in seama si ar face orice doar-doar i-ar "sufoca" cineva cu dragostea parinteasca?! Cred ca esti destul de coapta la minte sa gasesti un mod mai subtil de a le comunica sau de a-i face sa inteleaga ca nu mai esti chiar un copil.

Fa un exercitziu de imaginatzie : cum te-ai simti daca parintii ti s-ar adresa cu pluralul politetzii, daca nu te-ar intreba cum ti-a mers azi sau daca iti este foame sau nu, daca nu i-ar interesa daca ai nevoie de vreo haina noua, etc etc? Pune in balantza, pe un taler "sufocatul", pe celalat indiferenta si vezi care atarna mai greu. Ai si tu rabdare mai multa cu ei. In curand vor realiza si ei ca ai crescut si isi vor schimba comportamentul. Deocamdata pentru ei esti tot gagalicea aia de copil care erai in ziua in care te-au adoptat. Bafta.si tot respectul pentru a-i tai!

Incearca sa ii spui ce simti sa ii spui ca si tu il iubesti si intelegi ca te iubeste enorm dar te sufoca. spune-i sa nu iti ia in nume de rau ceea ce ai spus pentru ca si tu il iubesti si stii cat de mult tine la tine. spune-i ce simti cu adevarat nu te inchide in tine si in legatura cu comentatul si mie mi s-a intamplat dar incearca sa constientizezi ca iti vrea numai binele si ca poate ii ranesti chiar daca nu arata asta eu cred ca esti o persoana de treaba

Controleaza-te. Si poate parintii tai adoptivi acum nu au avut posibilitatea sa aiba copii asa ca de aceea te iubesc mult si iti fac toate mofturile.

Pune intrebarea ta si pe www.Raspuns-Rapid.info, poate gasesti raspuns si mai castigi si 3 cartele vodafone cu 1000 de minute si 1000 sms uri! www.raspuns-rapid.info/concurs

Poi ii poti spune tatalui tau sa iti lase mai multa libertate, ca nu mai esti un copil si sa te tratze ca pe un adult. si ca stii ca el face toate aste pentru ca te iubeste din tot sufletul

Si in privinta ca tipi la ei asa mi s-a intamplat si mie, incarca sa te controlezi si sa iti amintesti cate sacrifici au facut ei pentru tine si ca te-au adoptat pe tine ca puteau lua pe altcineva. si cand esti nervoasa ft tare numara pana la 10 si o sa te calmezi...

Salut! am si eu prieteni care au facut ceva asemanator dar pana la urma siau revenit.incearca sa te stapanesti, sa folosesti autocontrolul cat mai mult... daca nici asa nu merge urmeaza sfaturile unui psiholog:dsper ca ti-am fost de ajutor

Incearca sa te controlezi si poti sa ii zici tatalui tau sa nu te mai sufoce cand te iubeste...cand ai niste scapari (cum ai zis ) incearca sa te gandesti cum o sa fie dupa ce o sa te superi si vb frumos