Mereu imi este teama pentru fiul meu.Mereu imi este frica ca se poate intampla ceva ( sa aiba un accident Doamne Fereste s. a). Intotdeauna stau cu frica asta.Mereu incerc sa scap cat mai repede de la servici pentru a petrece timp cu el, facem totul impreuna, nu il las singru acasa nici macar 2 secunde.Adica stiu ca este normal ca un tata sa-si faca griji in legatura cu fiul lui ( cu atat mai mult ca a crescut fara mama ), dar nu stau linistit nici un moment ( il las cu parinti mei, deoarece nu am incredere in bona ), desi eu stiu ca este in siguranta.Mereu il vreau langa mine si il vreau aproape deoarece lumea este inselatoare.

In plus fata de ce ti s-a spus aici, as indrazni sa adaug si faptul ca aceasta stare poate fi cauzata si de stres - cresterea copilului fara mama e un stres foarte mare, ti-ai asumat cumva un dublu rol si atunci solicitarea este foarte mare, dar si de anumite dezechilibre chimice din organism provocate de lipsa anumitor vitamine sau minerale. Te-as sfatui sa faci si niste analize - nimic foarte deosebit, sa vezi cum e cu calciul, fierul, magneziul, indicii tiroidieni - deseori teama exagerata isi are originile si in astfel de probleme si presupun ca esti mult prea ocupat sa te mai ocupi si de tine . sanatate si numai bine!

Nu am experienta unui parinte, dar nu cred ca este bine sa il invatati asa de mic, pentru ca in viitor il veti tine prea din scurt, iar el va va ascunde anumite lucruri, care ar putea sa fie foarte periculoase pentru el. Cred ca ar trebui ca de mic el sa aiba o legatura foarte stransa cu d-voastra, sa nu va fiti doar tata ci si cel mai bun prieten... E doar o parere.

Közmyn17_5572, cei drept am cam exagerat.Mereu il las, sa vad cum se descurca in anumite situatii pentru varsta lui.Am vrut sa zic ca doresc sa petrec timp liber cu el deoarece nu are un parinte si vreau sa se simta iubit.Stiu ca va creste mare si ca o sa ne despartim doar ca vreau sa simta intr-un fel caldura ambilor parinti.

Mixxjim, ieri au sosit rezultatele analizelor si nu duc lipsa de vitamine sau minerale, dar nu ma simt bine stiind ca fiul meu nu are mama. Te simti ciudat si simti dorinta de a fii langa el!

Nu iti mai fie frica! Nu se intampla nimic! Dar daca il lasi in casa ia tot ce poate folosi rau! Chiar si-un pahar! Il poate sprge si-si taie venele!

Poate este normal cum procedezi, in felul tau. Vorbesc asa pentru ca eu, de ex. am crescut fara tata, si mi-am dat seama mai tarziu cat implica responsabilitatile doar a unuia din parinti asupra copilului sau. E normal sa vrei sa petreci cat mai mult timp liber cu el, dar gandeste-te uneori daca nu esti cumva prea posesiv, ca si parinte. Poate nu ar trebui ca parintii sa impuna copiilor ceva anume, ci mai degraba sa ii indrume spre acel ceva. Poate este acum mai mic, dar gandeste-te cand va mai creste, va avea sentimentul ca nu e bun de nimic. C amereu trebuie sa fie sub observatia cuiva si atunci va deveni poate neincrezator in el, sau dimpotriva va incerca sa faca lucruri ce nu ii vor sta in fire, doar sa le demonstreze celorlalti ca poate. Si tot nu ar fi bine, pentru ca ar da-o in cealalta extrema. Incearca sa il lasi un pic mai usor, sa vezi cum se descurca singur. Adica, nu te astepta sa ii iasa din prima, e normal prima oara sa fie mai greu. Dar toti, oricine ar fi, invatam din greseli. Mult succes!

Iti raspund cu o alta intrebare. Cum o sa se adapteze sau cum o sa se descurce fiul tau daca sa zicem, merge la facultate in alt oras cand tu nu il lasi deloc singur?