Mi-as dori sa va spun povestea mea si voi sa imi dati niste sfaturi. Acum un an, cand eram clasa a 8a am rugat-o pe mama sa-mi ia un caine. Dar aceasta nu a vrut si am intrebat-o daca o sa iau 10 in capacitate o sa-mi ia si a fost de acord. Din pacate nu am luat 10. am luat 9, 80 din cate imi amintesc. Am suferit foarte mult. Nu am iesit toata vara din casa si nu am vorbit cu nimeni. Am inceput sa ma si tai. Nu mai spuneam ce simt si ma inchideam in mine. Acum a inceput scoala. Si totul se inrautateste. Nu pot sa trec peste. Plang de 4 luni incontinuu si ma mai uit la fulmulete cu animale sa ma calmez. Mama mea nu ma intelege. Nu avem acea relatie de mama-fiica. Abia daca ne salutam. Cand suntem la masa ma mai intreaba ce am facut la scoala in rest nu vorbim. Viata mea se rezuma la acel caine deoarece mie imi este greu sa imi fac prieteni. Sunt asa singura si aveam nevoie de un amic care sa imi inteleaga sentimentele fara sa i le spun. Nu ma pot exprima in cuvinte. Nu stiu cati o sa intelega... Singuratatea si Nevoie de un suflet. Mi-as dori sa va stiu sfaturile si povestile asemanatoare. Bineinteles o sa dau si fundita!

Tu ai facut o obsesie pentru un caine, ceea ce nu este deloc normal si sanatos. Un caine nu ar fi fericit cu un stapan atat de obsedat si cu tendinte atat ed agresive. Din pacate, acum ai chinui un caine daca l-ai avea si ar fi pacat. Spui ca iubesti cainii, daca este adevarat, atunci trebuie intai sa te echilibrezi psihic, sa renunti complet la automutilare, sa nu mai plangi si sa treci peste obsesia cu filemle cu animale. Abia apoi te poti gandi la un caine, fiindca abia apoi poti avea grija de unul.
Mergi la psihologul scolii, te va ajuta sa treci peste aceste probleme adolescentine (sunt date de prea mult rasfat si de lipsa de probleme reale si responsabilitati). Incearca sa dai mai putina importanta dorintelor tale, suferintei tale. Nu esti tu centrul universului, gandeste-te mai mult la ceilalti si fa ce e bine pentru ei, lasand mai la o parte pretentiile tale. Egoismul nu e bun, pana la urma traiesti pe lumea asta ca sa ii ajuti pe ceilalti, ca sa fii buna cu parintii tai, ca sa aduci ecva bun lumii, nu ca sa iti indeplinesti tu dorintele netinand seama de ceilalti.

Ideea de a avea un caine in situatia ta, este una nepotrivita, pentru ca te vei izola si mai mult de prieteni si lume.
Trebuie sa-ti calci pe inima si sa incepi sa-ti faci prietene, sa vezi ca exista viata frumoasa si afara din casa, ca exista bucurii si veselie multa in lumea care te inconjoara, trebuie doar sa scoti capul de sub pat, unde-l tii acum, pentru ca nu este nici sanatos si nici normal.

1.Fato,dc te-ai taiat? Iti dai in cap de la un imblanit patruped?!
2.Cu un caine este foarte, foarte, foarte greu. Urineaza, isi face nevoile peste tot, miroase oribil in casa. Dimineata te trezeste la 5 ca vra mancare, latra mult, lasa bana prin casa....Aoeu,eu am avut caine si nu imi mai iau!
3.Ar trebui sa discuti cu mama ta si sa ii spui ca ar trebui sa iti acorde timp.Iesiti in parc, uitati-va la un film...gasiti voi ce sa faceti!
4. Apeleaza la un psiholog si spune-i de problema ta.La tine este o obsesie.

Bye-Bye! Si nu iti mai dori atata animal, ca este foarte greu de intretinut!

Copil drag nu te consuma ca nu ai luat 10, din ce îmi spui tu ru sunt aproape sigura ca nu te-ar fi lăsat chiar dacă luai plus 10. Dacă ești din București poate găsim o soluție sa te joci cu animalutele salvate de mine. Spune mamei tale ca vrei sa salvezi un cățel de la moarte nu sa Îți cumpere unul.Sunt atâtea animale aruncate chiar și în tomberon ca niște gunoaie. Spune ca vrei un cățel sau pisica poate accepta așa. Vrei ca sa înveți sa fi responsabila și ca acest lucru nu îți va afecta performantele școlare. Te îmbrățișez și felicitări pentru 9.80 e o nota foarte mare.

Asta am patit-o si eu.Ar trebui sa vorbesti cu mama ta despre asta, daca iispui de problemele pe care le ai poate va intelege