Nici nu stiu cum sa incep, numai am idee nici numai stiu ce e cu mine. Cred ca am mai pus o astfel de intrebare de 5-10 ori (acum cateva luni ) bine lucrurile s-au mai schimbat dar au revenit la normal si tot asa. In fine lasand la o parte...ce ati face cand numai vedeti nici macar gri dar roz? Bine nu credeti ca ma gandesc la moarte, asta nu, poate sunt pesimista(desi nu prea recunosc) dar realista totusi.
Stau ma gandesc inca nu stiu ce sa scriu,sa pot cuprinde esentialul,nu pot crede ca mi se intampla si mie astfel de lucruri,cred dar nu vreau sa cred intelegeti? Nici nu stiu ce e in mintea mea, sunt prea multe. Chestia e ca sunt intr-o familie de tot... Tata, genul de om tampit retardat el comanda el spanzura iar mama n-are nici o putere. Nu ca nu ar vrea, nu poate. Depindem de banii lui dar asta tot din cauza lui cu ani in urma.Si mama si mai, intelegeti, nu a pus piciorul in prag. Dar tot din cauza asta : nu avem pe nimeni.Nu credeti ca nu avem rude, avem dar degeaba. In fine nu vreau sa scriu romane,nu are rost sa scriu de n ori aceeasi problema si degeaba ca nimeni nu poate face nimic, scriu aici doar sa ma descarc si poate mai gasesc probleme de genul. Faza e ca ma satur, deja s-a umplut sticla si a dat pe dinafara, ma enervez foarte repede, eu ma cert cu el, ea tace. Eu nici nu stiu ce fel de persoana mai sunt, calma in niciun caz cert e ca ma satur de ipocrizie minciuna si mi se urca la cap cand vad ce persoane ma inconjoara. Bine...acum niciuna practic numai am niciun prieten. Voi ce ati face? Lasand la o parte: citeste o carte cu toate ca vreau, daca stiti carti bune recomandati-mi:d, iesi pe afara, du-te nu stiu unde. Nu am unde ca m-as duce. Sincer am ajuns sa cred ca sunt un copil prost care la cea mai mica atentie e in culmea fericirii desi copil numai sunt am 19 ani. Nu mi-am pierdut bucuria, zambetul(pentru ca rad din orice chiar si in momente ca astea) dar asta nu inseamna ca trebuie sa stai . In fine nu stiu daca ati inteles prea multe, poate am si greseli dar asta e. Si pentru cei care au chef de ipocrizie, sincer lasati-o la usa, nu am chef decat de cei care pot comenta ceva bun
Seara buna! Sau dimineata:d

Am uitat ceva. Ce stiti despre site-ul Andreei Marin? Cel cu scoala mamelor ceva de genul. A intrat cineva de aici?

Buna. Iti pot recomanda carti de fantezie de autori contemporani Ș Fascinatie de Melissa Mar si FOrtele raului absolut de armstrong. Daca preferi altceva, Contele de monte Cristo. Daca ai 19 ani de ce nu iti gasesti un job si te muti in chirie? Tu vei scapa de el cand te vei casatori.

Analizati bine situatia(tu si mama ta), 1.incercati sa-l convingeti pe tatal tau ca un este bine ceea cum se comporta cu voi, poate chiar sa apelati la un specialist, va fi foarte greu, dat fiind caracterul lui.
2. Daca un reusiti; ori va puneti in contact cu cineva din familia voastra,care stiti ca v-ar putea ajuta(stiu ca ai specificat ca un aveti la cine sa apelati desi aveti rude,dar cineva cu siguranta va v-a intinde o mana de ajutor,e doar o chestie temporara); poate chiar aveti pe cineva in strainatate unde mama ta sa mearga sa munceasca,sa isi creeze independenta si linistea pe viitor,avand in vedere ca tu un o sa stai vesnic langa ea.
Indiferent de primele puncte si de ce decizie ia mama ta,tu trebuie sa te gandesti la tine.Te sfatuiesc sa iti cauti un loc de munca si sa te muti cu chirie,imparte chiria cu una sau mai multe fete pentru a-ti fi mai usor pe plan economic.Iar in cel mai scurt timp (daca un studiezi),procura sa urmezi un curs, o post-liceala sau chiar o facultate. Oricat de greu iti va fi, trebuie sa lupti sa iesi din aceasta stare si sa progresezi in viata.Din pacate, mama ta s-a resemnat cu acest mod de trai, dar tu ai toata viata inainte sa schimbi lucrurile.Citeste cateva articole despre:increderea in sine si atingerea obiectivelor si pozitivism.Succes.

"Sincer am ajuns sa cred ca sunt un copil prost care la cea mai mica atentie e in culmea fericirii desi copil numai sunt am 19 ani. " ma amuzat afirmatia asta
esti adolescenta, transformari majore. e ok
nu prea e ok sa n-ai prieteni, sa scoti in relatia cu colegii/ prietenii ce e acasa, sa rabufnesti cu ei dar din cate zici s-a intamplat. asta e. te-ar fi ajutat mult daca ai fi avut prieteni.
ce-ai putea face? noi putem zice multe, in situatia ta e mai "naspa" ca trebuie sa o faci/ aplici si nu mai e la fel de usor dar ai putea face procesul acesta (al transformarii) mai vesel si mult mai placut decat iti inchipui.
n-as putea spune nimic concret (cum probabil astepti) ca nu ai scris nimic concret.
ca si chestii generale - nu iesi ca nu ai unde? --> iesi intr-un mediu in care nu ai mai fost, ceva cu totul nou pentru tine. stiu si eu - biblioteca, club de pictura (ajuta si la "furie" ). vezi ce gasesti. daca esti in oras sigur gasesti ceva. garantat
puneti altfel de intrebari decat iti pui de obicei. la inceput permiteti sa fie ciudate, amuzante, nemaintalnite etc.
vezi ce se intampla

succese