Bună! Nu am prieteni, nu sunt inclusă în planurile oamenilor, pare că nu contez. Mi-am dat seama că nu am prieteni pentru că întotdeauna eu inițiam ieșirile cu puținele persoane care păreau să mă agreeze. În ultima vreme am pățit să fiu refuzată, respinsă, să nu fiu invitată unde alții erau invitați deși, cumva, și eu făceam parte din acel tablou. Nici părinții nu mă caută sub nicio formă, absolut deloc nimeni nu mă sună. Eu îi mai sun și îmi răspund urât, răstit și nu au chef de vorbă. Eu am un umor foarte bine dezvoltat și în general, dacă sunt printre oameni, îi fac să râdă și să se simtă bine, dar totodată când plec de acolo simt cum nimeni, nimeni nu mă place cu adevărat și e al naiba de dureros. Sunt atât de tânără și, deși am un job mișto și mă bucur de sănătate, sufăr extrem de mult după o viață socială, așa cum au ceilalți tineri de vârsta mea. Oare de ce sunt atât de neplăcută?

Nu te lua dupa astia, eu nu pun botul destul de usor, relitatea e ca, ai pus intrebarea ca sa iti plangi de mila, ceea ce e ok, e "normal" insa trebuie sa si accepti ca nu contezi, nu existi obisnuieste-te cu ideea, care e problema? Esti introvertita si acum gata, ti sa "umplut sufletul" cum se zice la pahar, si gata ai vazut pe altii ca sunt fericiti outside si vrei si tu te pomeni, ca ai vazut ce iti lipseste, acest lucru reprezinta faptul ca vrei sa fii si extrovertita, din nou, nimic anormal in asta, nu exista om doar introvertit sau doar extrovertit, suntem parte din ambele, suntem o dualitate. Acum de moment daca vrei sa experimentezi si sa primesti feedback positiv aka atentie, respect si etc, e doar temporar, nu uita ce te face cu adevarat fericita. Si am vazut ca a zis Darius ala "nu te descuraja", pai de ce sa nu o faci? te ajuta cu ceva daca te minti pe tine insuti cum ca lucrurile ar fi ok, cand de fapt nu sunt ok? nu.

Lasa bro ca dullcat e atot stiutoare le stie pe toate plus ca are foarte mult timp liber, mai pe scurt, o violleta in devenire, nu ne putem urca la nivelul bestiei

Punprea mult patos in loc sa se preocupe de propria viață pe care evident că nu o are. Nu are experiență de viață degeaba a citit ea cărți că evechivalent cu 0, viața bate filmul și orice carte citita. Nu câștigi nimic de pe această platformă nu înțeleg ce se agita unii pe aici sa demonstreze că ei au mereu dreptate când multi nici nu știu psihologia umană. La psiholog trebuie sa meargă părinții fetei nu aceasta fata, ea nu are nici o vina că nu e susținută. Da, e copia perfecta a Violetei, zici că e fica ei

Daca esti foarte tanara, se prea poate sa nu stii exact unde sunt sensibilitatile umane si sa gresesti cu vorba, fara sa stii, dar asta se invata odata cu varsta ( zic din experienta). Noi, oamenii, iertam greu, deci, nu se repara usor o relatie sifonata, decat tot comunicand cu acea persoana, se uita...Dar sunt si persoane inzestrate cu o anumita bunatate, sunt placuti, orice nimicuri ar face sau ar zice. Trebuie sa supravietuim cu ceea ce avem, sa cautam solutii pentru socializari compatibile. Trebuie sa ai ce oferi mereu, informatii noi, altfel nu prezinti interes. Deci nu vinde tot ce ai, dozeaza, sau da la schimb, cu alte informatii sau servicii. Cred ca nici rugaciunea nu ar strica, in acest sens. S-ar supara Dumnezeu daca ii ceri prieteni? Daca Ii ceri persoane cu care sa-ti petreci sarbatorile, in mod placut? Eu nu cred. Nu se supara si chiar ajuta. Trebuie sa insisti.
In comunitatile protestante, mai mici, stiu ca esti binevenit oricum si oricine ai fi; oamenii sunt mai sinceri, iertatori si sociabili, dar nu perfecti.

Dacă îți dorești prea mult sa obții acceptul celorlați, sa te faci plăcută, în ochii lor pare ceva forțat ușor disperat. Încearcă sa nu mai forțezi nimic, sa fii tu însăți, fără sa încerci sa i faci sa rada fără sa te strădui, și atunci ei vor veni spre tine. În al doilea rand încearcă sa socializezi cu persoane care par receptive la felul tău de a fi, mai deschise, cauta sa vorbești cu persoane de calitate dar sa încerci cât poți sa fii relaxata, fără sa insiști fără sa arăți ca dorești cu disperare socializare fiindcă în felul asta ii îndepărtezi.

Numai psihoterapeutul te poate sa descoperi asta, de ce nu se lipesc oamenii de tine si de ce nu ai relatii functionale. Noi nu iti putem spune. Totul se repeta ca intr-o bucla, pana cand schimbi ceva la tine.