Nu prea obisnuiesc sa imi expun problemele aici dar in momentul de fata nu am incotro, cand m-am trezit, am primit o veste din partea mamei care ma cam "zdruncinat", vestea este ca mama o sa plece peste 3 saptamani in strainatate, eu nu sunt de acord pentru ca am crescut de mica alaturi de ea nu pot concepe asta.Imi este foarte greu numai cand ma gandesc ce o sa fac in lipsa ei plus ca mai am o sora mai mica, nici nu o pot opri sa nu mai plece deoarece mama spune ca sunt destul de mare incat sa pot avea grija de mine si sora mea.De la un timp ma confrunt numai cu probleme si nu le mai gasesc rezolvare,chiar nu stiu ce sa fac si incotro sa o iau.M-as bucura daca ati putea sa ma ajutati cu niste sugestii, sfaturi.Multumesc.

Buna,
Stiu ca mama ta iti zice ca va pleca in strainate pentru a va asigura voua un trai mai bun, dar exista un dar mereu. familia ii familie si nu va mai fi la fel dupa ce va pleca, acest lucru trebuie sa vada si ea.voi veti creste, iar ea va vrea atunci sa dea timpul inapoi, dar nu se va putea..trebuie sa fie constienta de asta.
dar trebuie sa o intelegi si pe ea, vrea sa va dea voua, ce ea nu a avut, poate bani. poate haine scumpe..acum depinde si de voi ce va doriti. dupa cum vad din mesajul tau tu nu vrei sa plece..trebuie sa stai de vorba cu ea si sa ii explici.''uite mama, noi prefeream mai bine un corn sipmlu decat unul cu ciocolata..adica preferam sa fim impreuna chiar daca nu avem haine scumpe decat sa avem si sa devenim o victima a socientatii ce trimit romanii afara din Romania''pentru un train mai bun''. familia nu va mai fi la fel chiar daca ea va suna de 100 de ori pe zi, nu va fi alaturi de voi cand veti avea o bucurie sau un necaz, iar acest lucru nu se poate recupera
in legatura cu problemele tale toate au o rezolvare.o sa vezi. timpu le rezolva pe toate.tu fi puternica si vei trece peste toate.o sa vezi..mult succes iti doresc.

La toate aceste lucruri ma gandesc si eu, pana acum nu am dus lipsa de absolut nimic dar mama vrea sa ne ofere din ce in ce mai mult, eu nu sunt genul de adolescenta sa arunc cu banii pe lucruri care nu imi trebuiesc, sau sa fiu cu fite in cap.Eu sunt multumita cu tot ce am, alti oameni poate nu au nici macar un sfert din ce am eu si tot sunt multumiti.

In totdeauna cand mama a avut probleme eu am ajutat-o sa le rezolve,cat despre haine, rimel si alte accesorii nu au foarte multa importanta pentru mine, stiu foarte bine ce inseamna sa muncesti sa cresti doi copii, sa mai platesteti si lumina, apa curentul si alte datorii.Fiecare isi stie problemele personale, este usor sa vorbesti din exterior dar numai persoana care a trecut sau trece prin asa ceva poate intelege cu adevarat.

Ok deci sa inteleg ca ai prins punctul meu de vedere

Exact.

Da scuze am citit repede.are dreptate Ekcstsy si sunt intru totul deacord.totusi nu mi-ai spus cati ani ai

Buna,uite eu incercam sa te ajut si sa te sfatuiesc ca singuru lucru pe care il poti face este sa vorbesti cu mama ta..sincer si clar
Eu am o experienta similara iar cand unul din parintii mei a hotarat sa plece in strainatate eu am fost un copil si nu mi s-a luat in considerare parerea.
Tatal meu incearca sa recupereze timpul dar este deja trecut am crescut, m-am maturizat, mi-am luat deciziile..este tata.dar nu a fost langa mine in persoana atunci cand am luat primul 10 sau primul 4
Pentru mine a fost o experinta putin dureroasa stiind ca tata e la peste 2000 km departare pentru o perioada am plans vazand ca ceilalti copii au tata si al meu este dincolo, insa dupa m-am maturizat si am trecut peste, am crescut cu gandul asta ca tata e acolo si ne sustine financiar, cu toate ca as fi preferat sa fi fost aici.El stie asta.I-am spus-o..sufera si el ca nu a fost aici, dar asa era atunci dupa 90(toti parintii 90-lor vroiau sa plece cat vad cu ochii, ramanand noi copii lor plangand dupa ei si ducandu-le dorul)
bine ca dupa 2000 s-a inrautatit situatia si numarul nostru, a celor ce aveam parintii plecati pe dincolo crestea asta e o alta poveste.auziai ca inca un copil o are pe mama sau tata in Spania, Italia
iti spuneam parerea mea.
Eu as fi preferat sa am ambii parinti alaturi.
Daca vrei iei parerea mea ca un sfat bun, iar daca vrei nu o iei.
Dar va fi o situatie diferita atunci cand mama ta v-a pleca, cand esti in situatie e diferit de acum cand doar discutam despre asta.
Iti urez succes!

Multumesc, imi imaginez prin ce ai trecut pentru ca si eu stau fara tata de 7 ani de zile, cand a plecat eram mica, dar diferenta dintre mine si tine este ca tatal tau a plecat pentru tine si familia ta, in schimb al meu a plecat cu acelasi pretext, dar totul s-a schimbat radical.Acum vorbim din "an in paste" si deja legatura dintre tata- copil este rupta total.Am invatat sa traiesc fara el, chiar daca de multe ori aveam nevoie de un tata lanaga mine am incercat sa inlocuiesc lipsa lui.Asa cum ai spus si tu timpul nu o sa-l mai poata recupera niciodata...

Draga mea, iți urez succes și cred că te vei descurca de minune dacă pleacă intr-un final mama ta.
Mama ta, vrea să vă ofere un trai mai bun cu mai multe avantaje.Din moment ce considera ca ești destul de mare să ai grija de sora ta, atunci însemna ca are foarte multa încredere în tine încât te lase sa te descurci cu probleme casei de zi cu zi și e sigură că te vei descurca.Asta înseamna că te consideră o persoană matură și știe că va lăsa totul pe mâine bune
Tot ce trebuie sa faci este ca și tu sa ii acorzi șansa asta.fi alături de ea, în decizia ei.Nici ei nu ii este ușor să lase tot și să plece, mai ales să vă lase pe voi, copii ei. Spune-i și părerea ta că nu vrei să plece, dar fi alături de ea cu orice decizie va lua.
O zi bună iți urez!

Multumesc la fel.