Buna! Nu stiu daca o sa aiba cineva rabdare sa citeasca pana la capat tot. Dar nu mai pot, am ajuns la capatul puterilor, sunt coplesita si nu mai stiu cum sa ma linistesc, cum sa gasesc pace. Vrea sa stiu aflu o alta parere. Sa inteleg poate eu am gresit toata viata mea si altii au avut dreptate.
Toata povestea asta este despre familia mea si ce s-a intamplat in ultima perioada.
Eu am 24 de ani, ai mei au divortat cand eram mica. Nu tin legatura cu tatal meu, este un mincinos si un om fara identitate, nici macar nu are buletin. A turnat 3 copii cu o curva si aia e, nu ne zicem nimic. Mama mea de cand am 7 ani a tot lucrat in Italia. Draga de ea a incercat pe cat posibil sa imi fie alaturi. Cu bani, ma mai duceam eu la ea, venea ea in tara. Am o relatie minunata cu ea. Eu in tot timpul asta am stat cu bunicii mei din partea mamei. Nu am crescut intr-un mediu tocmai armonios. Bunicul meu care a murit acum 2 saptamani. El era care purta ura, orgolios, ingamfat. Bea foarte mult, jignea, o batea pe bunica. Iar anul trecut cand mi-am luat o palma pentru ca am intervenit cand o batea pe bunica. Si dupa ei radeau si glumeau, iar eu atunci am facut un atac de panica si am decis sa ma mut cu o prietena care nu s-a dovedit a fi ok, ca acum ne certam la cutite si urmeaza sa ma mut. Bun, cum ziceam nu am crescut in cel mai minunat mediu, bunica mea nu este genul de persoana care sa comunice foart mult sau sa te invete chestii. Practic m-am educat singura. Mama mea mai are 2 frati mai mici. R si M, ca sa se stie. R este mai mare decat mine cu 10 ani si o perioada a stat in casa cu mine si bunicii dupa care a plecat si el in Italia, impreuna cu mama mea si celalalt unchi al meu M. Au stat impreuna in aceeasi casa. Au avut si ei certurile si discutiile lor. M. are 2 copii si a decis sa ii lase in tara sa ii creasca bunicii. Mama la un moment dat ca sa il ajute ca trecea printr-o perioada naspa a venit sa aiba grija de copiii lui, sa ii duca la gradinita, sa le dea de mancare, sa ii spele s-a.m.d. Mama mereu a fost mai sufletista, mereu trimitea bani la toata lumea, cadouri, cand venea in tara cumpara tot ce trebuia in casa, de la mancare, vase, pana la mobila si alte lucruri. Unchii mei au facut cam atat pentru mine: Mi-au platit scoala de soferi care pe atunci era undeva la 1200 lei si mi-au luat un ceas de firma de la Michel Kors la 19 ani. Si uneori mai imi trimiteau bani de ziua mea. Pe cand eu, am avut grija mereu de copii lui M. Ii duceam si eu la gradinita sau la antrenamente ca faceau si sport, le dadeam mancare, faceam teme cu ei, pentru ca bunicii mei lucrau mai mereu pana tarziu. Si de asemenea cand ei au inceput sa mai creasca, bunica mea ii ridica in slavi, ca faceau sport si bineinteles ca in casa, curatenie si mancare tot eu trebuia sa ajut. Bunica mea asa a crescut toti barbatii din familie, inclusiv pe bunica-miu, sa le aduca totul la nas si ea sa fie o sclava mereu. Unchiul meu M. mereu i-a scos ochii mamei mele, ca nu a facut niciodata nimic, pentru familie, pentru nimeni, ca doar el a ajutat si a facut. Iar acum unchiul meu R, incepe sa imi scoata mie ochii pentru ca el venea din Italia, cand aveam eu 18-19 ani si eu lucram pe un salariu de 800 de lei si mai facea el cinste cu un suc sau un cips. Si pentru asta, mereu cand are ocazia si nu ii convine ceva imi scoate ochii cate a facut el pentru mine. Toata viata am simtit mereu ca primesc doar indicatii atat eu cat si mama, ca sa facem ceva cu viata noastra, sa strangem bani, bla bla. Desi nu ca ei au facut ceva wow cu viata lor. Traiesc normal, nu au ceva al lor. Ca nu ma mai inteleg cu colega de apartament, acum vreau sa ma mut inapoi acasa. SI de aici a pornit totul, ca ei nici nu stiu de ce ma plecat de acasa, pentru ca R a stat pe banii bunicii pana la 26 de ani cand a plecat in Italia la M. Si eu ca am vrut putina independenta sunt judecata. Iar aseara ne-am strans toti sa luam cina, pentru ca M pleaca in Italia inapoi si de data asta isi ia si copiii. R. este impreuna cu o scorpie, ca nu pot sa o numesc altfel, aia comanda tot si ce zice ea este lege. Aseara ne-am certat din cauza unei faze din martie, ca iubitul meu nu i-a adus ei. Si pentru asta l-a facut ghertoi si a vorbit urat cu el. Am sarit in apararea lui, toata familia mi-a zis ca sunt o nesimtita, si multe alte cuvinte, ca bunicul meu de abia am murit si nu am putin respect. Scorpia aia m-a facut falsa si materialista ca profitam de unchiul meu cand eram mica. Venea la mama mea si ma barfea. Si toata lumea a sarit sa ii ia apararea pentru ca i-am spus ca nu face parte din familie. Si pentru asta am fost luata la tot ce se poate si eu si iubitul meu si mama mea. Si cu mama mea au vorbit foarte urat. Si acum intreb eu, sunt o nerecunoscatare, care nu isi aprecieaza familia? Ca nu mai pot, cu tot circul asta. Mereu cand mi-am spus parerea nu a contat. Iar daca nu tac si nu fac, nu este ok.

Cum observ, tu ai o harababura mare in suflet.
In adancul lui, nu esti atasata de nimeni din familie.

Ar trebui sa faci intai un INVENTAR a fiecarui membru a familiei, cu partile bune si rele, dar detasata (ca si cum ai fi un strain si ai vedea lucrurile din afara familiei.
Pentru asta, trebuie sa iei cate o coala de hartie pentru fiecare, sa scrii numele si sa imparti coala in doua (cu o linie verticala).
- In STANGA foii scrii toate lucrurile BUNE ce poti spune despre persoana respectiva, pe idei, si nota care ii acorzi pentru acele fapte.
- In DREAPTA foii scrii toate lucrurile RELE despre persoana, tot pe idei, precum si notele acordate pentru fiecare fapta rea.
Dupa cateva zile, revizuiesti coala fiecarei persoane, completezi unde trebuie si modificii notele daca este cazul.
La o luna dupa ce ai scris foile, faci o ultima revizie si faci media notelor acordate: separat media notelor pentru partile bune (stanga), pentru partile rele (dreapta) si media generala a celor doua parti.

Si acum urmeaza partea de confruntare: EVALUAREA.
1. Persoanele care au media generala sub 4 - le simti dusmanii tai. Poate, din anumite motive (intemeiate sau nu) ai motiv sa le depreciezi atat de puternic. Aceste cazuri trebuie analizate /intrebate si de alte persoane.
- Daca toti care cunosc persoana au doar pareri rele, atunci trebuie sa te detasezi de aceea persoana, recomandabil discret, fara dusmanie
- Daca parerile altora sunt impartite, atunci trebuie discutate si clarificate (pasnic! ) aceste divergente, cu persoana respectiva. Astfel, vei intelege cauza multor lucruri, iar el/ea isi va da seama de ce- si unde a gresit. Dupa aceasta discutie in doi, fiecare veti putea avea de castigat!

2. Persoanele care au media notelor peste 8 sunt - de fapt - "dusmanii" cei mai periculosi pentru sufletul tau! Catre aceste persoane esti extrem de partinitoare, nu le vezi partile rele, doar exclusiv partile bune!
Este accea stare periculoasa, cand esti indragostita lulea, nu vezi defectele persoanei iubite.
In momentul cand dragostea va fi "calcata in picioare" de lucrurile rele, care te-au facut sa suferi, dar nu le-ai observat din cauza dragostei oarbe. Aceste cazuri vor putea fi cele mai dureroase si dusmanoase!

3. Daca ai rezolvat punctele 1 si 2, atunci te-ai echilibrat sufleteste si vei putea, lucid, sa faci ordine intre relatiile tale din familie.

Nota:
Nu strica sa le rogi pe fiecare sa faca si ei cate o evaluare personala de a TA.
Astfel vei putea avea si tu o oglinda: cum- si de ce esti vazuta de ceilalti!

Ai scris un roman.
Dar pe scurt ar trebui sa faci ceva pe familia lor mai putin pe mama ta si sa-i numai discuti cu ceillati, sa iti cauti un job daca nu ai si sa te muti cu iubitul tau si el la randul lui sa aiba un job.
si sa uiti si de bunici si de unchi.
Sau si ma bine sa stai cu bunica ta daca ai zis ca e de treba ca i-o fi greu sa ramana singura.
Iar pe unchii tai sa faci ceva sa nu iti mai pese de ce spun sau ce fac.

Nu ești nerecunoscătoare, dar nici zdravăna la cap: cum naiba vrei să te duci să stai în balamucul ăla?!?

Buna,

Observ doua probleme, una legata de situatia neplacuta de la tine de acasa, si una legata de recunostinta fata de tine.
Pot sa spun ca prima faza o inteleg, deci este putin diferita, si nu imi place sa ma dau exemplu, dar am invatat un lucru din toata chestia asta, pentru ca... cred ca stiu cel mai bine ce inseamna certurile in familie, "scoaterea ochilor", o persoana din familie care bea, lipsa de bani si ajutor. Mi-am urat copilaria pentru ce s-a intamplat, dar sunt recunoscator pentru asta. Nu o sa intru in detalii referitor la asta.

Asa ca iti spun ca nimic din aceste lucruri nu mai conteaza, ai GRIJA in ceea ce te transformi. Faptul ca doresti aceasta impunere, aceasta recunostinta, faptul ca te lasi consumata de aceste lucruri, faptul ca simti nevoia sa zici si sa le arati ca nu este asa, nu este un lucru neaparat rau, insa sa nu te confunzi cu ei. Pentru ca la fel fac si ei, nu? Care este diferenta? Fiecare crede ca are dreptate, la fel cum crezi tu, asa ca nu se ajunge nicaieri.

Asa ca sfatul meu, legat de acest capitol, este sa nu mai incerci. Ti-au dat bani, ti-au scos ochii, te-au ajutat, nu te-au ajutat... tot ce s-a intamplat a fost alegerea lor, iar daca ei considera ca tu nu ti-ai facut "datoria" este strict problema lor. Te justifici o data, vezi ca nu ai cu cine, asa ca nu mai are rost sa o faci iar. Continui sa iti vezi de viata ta, chiar daca primesti vorbe urate si barfe din partea lor. Ce are? Nu poti sa traiesti cu asta?

Tu ai dreptate din punctul meu de vedere si din punctul tau de vedere si din punctul mai multor persoane de vedere. EI au dreptate din punctul lor de vedere si din punctul altora. Te ajuta cu ceva asta? Dreptatea tine de morala, iar aici... morala este impartita, deci nu te ajuta.

Tu ai nevoie de viata ta, independenta de a lor, de persoana ta, sa te simti tu bine, nu ai nevoie de ei. Cauta acele persoane langa care te simti tu bine. Sunt putine, asa este, foarte putine. Dar o sa vina cu siguranta.

Nu te pierde in astfel de lucruri, nu uita de unde ai plecat. Aceste lucruri te definesc ca persoana, asa ca ai grija ce faci in continuare. Ai vazut cum este o viata in astfel de conditii, ai vazut ce greu este. Dar tot ce s-a intamplat, s-a intamplat pentru a te forma, pentru a te pregati ca persoana. Ce faci in continuare?
Acum stii cum stau lucrurile, si mai ai atatea de invatat, asa ca pe viitor, stii ce sa NU le oferi copiilor si ce sa le oferi, stii cum sa te comporti cu lumea si cum nu.
Dar daca stai si te gandesti la aceste certuri si faci la fel... nu schimbi nimic. Intelegi?

Ei te ajuta cu ceva, le multumesti, esti recunoscatoare, asa ca treci mai departe, nu conteaza ce zic ei si cand o sa zica asta, tu sa fii impacata cu tine.

Daca te lasi consumata de aceste lucruri, normal ca nu mai poti. Asa ca nu te lasa consumata.

Recomand, sa citesti si: Eckhart Tolle - "Un pamant nou". Este o carte foarte buna (sigur o sa gasesti si pdf pe internet), care o sa te ajute si o sa iti raspunda la aceste intrebari. Este un capitol acolo in care se vorbeste despre aceste certuri si "roluri" pe care le joaca cineva in familie si in societate.


Mai mult de atat, nu stiu ce sa zic, tu esti singura persoana care poate trece peste asta. Ce vrei cu adevarat? De ce ai nevoie, mai bine zis? Si fii sigura ca ai nevoie de acel lucru pentru a putea trece peste, pentru ca... deseori, ceea ce vrem, nu este si ceea ce ne-ar face fericiti.

Numai bine si mult succes in continuare! ^_^

Oamenii sunt toxici -asa cum spunea cineva. Îndreaptă-ți ochii spre cer dacă vrei să fii liniștită și să vezi care este drumul tău în viață.
Tu trebuie să-ți continui studiile și să ai o meserie din care să poți trăi singură.

Eu doar asta am inteles din tot.

"tatal meu, este un mincinos si un om fara identitate, nici macar nu are buleti. A turnat 3 copii cu o curva si aia ei, nu ne zicem nimic".

Deci ai 2 frați? Nu mai înțeleg.

Solutie revoluționară: Mută-te.

Am reușit să citesc tot, dar am înțeles doar faptul ca trăiești într-o familie plina de nebuni. De asemenea, nici tu nu ești departe. Zici ca ai iubit, dar stai în casa cu o bună prietena cu care acum te-ai certat și vrei sa te muti înapoi la bunici. Dragă, să ți-o spun direct :

Și eu am crescut într-o familie în care certurile și neînțelegerile erau la ordinea zilei. Nici eu nu știu ce este dragostea primită din partea tatălui sau alte rude pentru că pur și simplu am fost oaia neagră a familiei. Tata a iubit alcoolul și a murit când eram eu mic. De bunici am fost gonit, de tata am fost respins, cu frații nu mă mai înțeleg din cauza bunicilor și altor rude care și-au tot băgat nasul în fam. noastră și tot băgat strâmbe între noi și acum s-a ajuns la certuri. Cu fratele mijlociu nu am mai vorbit față în față de vreo 12 ani, dar i-am promis că atunci când i-am prins piciorul în oraș, ii ard una peste ochi de nu se vede - acum sta departe ( la Arad, eu sunt din Brașov ); cu fratele mare ultima dată față în față am vorbit în urma cu vreo 9 ani dar nu a fost ceva prietenesc, încă un pic și îl luam și pe el la bătaie. Nu vreau sa intru mai mult în detalii pentru că motivul numai eu îl știu. Pe bunica din partea lui tata nu am mai văzut-o de când aveam 8 ani, apoi când aveam eu 24 ani am aflat ca a murit. Murise încă cu 1 an înainte sa aflu asta, insa tare neinteresant a fost. Apoi în 2019 am aflat ca a murit bunicul din partea lui mama, deces care a survenit în anul 2018. Mama mea la fel, niciodată nu s-a înțeles cu părinții ei. Numai certuri a avut cu ei și vina o poartă tot ei pentru ca în ziua de azi sunt certat la cuțite cu frații mai mari. Însă cu toate ca bunicul a murit în 2018, noi am aflat în 2019, astăzi fiind în 2021 pot spune ca ultima data când am fost la ei aveam eu vârsta de 15 ani. Astăzi am 30 ani. Totuși eu am învățat să mă resemnez că am parte de o familie de rahat, i-am zis și lui mama ca nu merită sa se mai agite de pomană, ne-am distanțat de toți încât să nu avem contact cu ei deloc, ne-am mutat și de 11 ani nu mai știe nimeni nici unde locuim și uite ca ne este bine fără prezenta lor. Tu mergi pe principiul ca să păstrezi legătura pentru a avea și tu o familie, eu merg pe principiul că mai bine distanțat și nu mai vorbim niciodată decât în preajma unor persoane care nu merită atenția mea. De ce sa ne mințim că suntem familie, când de fapt nu suntem? De ce sa ne certăm mereu și să existe reproșuri, cum se întâmplă și în cazul tău? Pentru ce sa ma leg la cap fără să mă doară? Omul deștept pleacă, se distanțează. Așa că fii deșteaptă, iar dacă vezi ca nu există înțelegere, poți pleca. Însă, după cum ai descris situația, nu vei pleca și vei accepta totul. Însă îți zic așa, ca să știi cum poți proceda în cazurile normale. I-ar pentru faptul ca ți-a plătit școala de șoferi nu este motiv pentru a-ți scoate ochii. Pana la urma nu ți-a cumpărat casă, însă tu ii cunoști mai bine și tu știi ce faci mai departe.

Nu te poți muta cu iubitul tău undeva? Asta dacă ai 100% încredere în el. Si din câte am citit, rudele tale sunt super toxice, am avut și eu parte de genul ăsta de oameni dar i-am "eliminat" rapid din viața mea. Și ai zis că ai un serviciu, dacă și iubitul tău lucrează cu atât mai bine, vă puteți găsi foarte ușor un apartament. În rest nu-ti schimba modul de gândire și nu deveni sluga lor.