Bună, părinți mei sunt divorțați iar eu am rămas cu tatăl meu și cu fratele meu, cu mama nu am niciun fel de raport, de când ea a plecat toate responsabilitățile au rămas pe mine, am lăsat școală, m-am apucat de fumat, eu sunt cea care se ocupa de casa, tata nu îmi înțelege durerea, mi-a spus ca atâta timp cât trăiesc în casa lui nu am voie sa am niciun contact cu ea. Specific am doar 16 ani.

Problema este ca m-am saturat ca primul meu gând dimineață e 'ce le fac de mâncare azi?'
Când ei vin de la munca nu aud altceva decât 'nu ai făcut bine aia, adu-mi aia, fa aia, dormi toată ziua' de dar niciodată nu aud măcar un ești bine, nu am curajul sa ii spun lucruri astea, fratele meu de dimineață pana seara ma jignește, iar el nu zice nimic, de când vine de la munca sta pe telefon și atât, m-am saturat de tot, consider ca nu am vârstă pentru lucrurile astea, nu vreau sa îmi pierd ani ăștia, nu sunt sluga lor, am lăsat școală pentru ca ii era frica ca îmi fac gagiu și nu stiu eu ce se întâmplă după, nu ii interesează ce simt eu nu îmi permite sa am un raport ca intre tata și fica cu el, ajutați-mă va rog,

E inacceptabila situatia prin care treci draga mea. Nici nu mi imaginez cat de greu trebuie sa ti fie sa suporti atatea la doar 16 ani din partea unui tata intolerant si cam ingust in gandire si a unui frate care ii tine isonul. E inuman din partea lui sa te forteze sa renunti la scoala si sa pierzi anii frumosi ai adolescentei inchisa in casa cu nasul printre oale si cratiti. Nu poate sa lase toata responsabilitatea si grijile casnice pe umerii tai. El a uitat parca ca esti inca un copil si nu femeie matura trecuta prin greutati si capabila sa tina o casa. Si mai rau e ca nu te lasa sa ai nici un contact cu mama ta. E absurd sa i interzici unui copil sa nu se apropie de cea care i-a dat viata. Nu stiu care o fi raportul in care te afli cu mama ta dar ar trebui cu orice pret s o cauti si sa i ceri ajutorul. Nu cred ca ar ramane impasibila la suferinta prin care treci. Daca nu e posibil cere ajutor la vreo ruda mai apropiata ca la prieteni ma gandesc ca nu ai cum de vreme ce nu te lasa in preajma nimanui. O sa clachezi la un moment dat si ar fi pacat sa ti distrugi cei mai frumosi ani continuand sa duci o astfel de existenta.