Buna, parintii mei sunt despărțiti de vreo 9 ani, eu am 15 ani, sora mea 12, eu cu sora mea am fost luat de mama, dar tot de atunci crestem cu bunicii ( mama trimite bani in fiecare luna cate 300 € pe luna) nu-i vb ca traim rau, avem toate conditiile si suntem imbracati bine, mama este in Italia si tata este la mine in comuna ( am 3 ani de cand nu mai vb cu el) el fiind un interlop din comuna.
Hai sa trecem la subiectul principal...am inima rupta in doua...sora mea m-a chemat la ea in camera si plangea, mi-a spus ca ea in Italia nu pleaca fara mine ( mama ne-a promis acum 3 ani in vacanta cand am fost la ea ca va veni timpul sa locuim impreuna) eu acum intru la liceu si nu vreau de nici o culoare sa plec, mama a incercat sa ma convinga sa ma duc si sora mea, sora mea plange de 2 zile, ca ii este doar de mama (chiar daca a venit de Paste acasa ) dar nici fara mine nu pleaca, nu stiu ce sa fac am inima rupta nu stiu ce sa fac, dati-mi niste sfaturi

In italy e viata mai buna

Du-te din Romania manacand nori.

Salut,pai sincer e greu de spus cum ar trebui sa procedezi.Totul depinde de tine.Gandeste-te,ce e mai important pentru tine,liceul sau familia? Inteleg ca iti este greu sa te muti in Italia,oameni noi,tara noua,liceu nou,si cu prietenii de aici te vei vedea mai rar.Da,te inteleg perfect,dar vei putea oare sta departe de sora si de mama ta? Din ce ai spus tu,inteleg ca vrei mult sa fii alaturi de mama si de sora ta,dar ceva te tine pe loc,ceva nu te lasa sa pleci in Italia,desi nu imi dau seama ce, prietenii? sau liceul doar? La urma urmei, timp sa inveti mai ai, dar momentele pe care le petreci alaturi de familie cat esti copil se scurg foarte repede, si nici nu iti vei da seama cand va veni ziua ca nu mai are cine sa iti fie alaturi.Gandeste-te bine din toate punctele de vedere,si in Italia sunt licee, si acolo vei cunoaste lume si iti vei face prieteni. Uneori in viata trebuie sa facem sacrificii pentru a putea urca pe o noua treapta, chiar daca uneori sacrificiile ne pot aduce durere, dar totul trece, timpul te face sa te acomodezi.Cateodata renuntam la ceva ca sa obtinem altceva mai bun.Sa inveti,sa iti faci prieteni, poti peste tot, dar sa stai alaturi de familie, stii si tu doar unde poti. Odata si odata si mamele noastre pleaca de langa noi, si atunci sa nu regreti doar ca nu ai fost alaturi de ea.Decizia e doar a ta.

Of Doamne, nu aveti nicio ruda mai apropiata cu care va intelegeti? Era bine totusi sa auziti si parerea unei persoane din familie sau macar bunica. Si cu toate astea, in Italia nu va fi asa rau, doar pana invatati limba. Cu siguranta ca ve-ti avea un mediu mult mai bun si oportunitati mai mari de viitor, de aceea eu zic sa te gandesti bine pentru ca poate fi chiar decizia corecta, si pe langa asta o sa va reuniti cu mama voastra definitiv.

Din punctul meu de vedere ar trebui să pleci la mama ta din mai multe motive. 1 Ai locui cu familia ta. Distanta asta mare, din pacate, ne omoară sufletele. 2 Surioara ta va fi cea mai fericită. ( Mama a plecat când aveam 13 ani si nu am avut un umăr pe care sa plâng si o înțeleg perfect). Nu va distanțati mai ales ca sunteti frați și vă înțelegeți. In România din păcate e greu, referitor la trai, la mentalitate, sănătate, educație etc. Eu am terminat facultate si mai am doar un hop, iar acela fiind licența si de abia aștept să plec sa fiu lângă familie.

Sa spunem ca ție îți place în România, la școală unde mergi, ca ai prieteni de care nu vrei sa te despărți și poate ca îți este puțin teama ca în Italia nu te-ai descurca sau adapta mai greu, nu? Eu te sfătuiesc să ai curaj, să fii cu familia ta, mai ales cu mama ta pentru ca atât tu cât și sora ta aveți nevoie de ea din mai multe puncte de vedere.

Cel mai bine ar fi sa te duci la mama ta, dupa cum zic si restul.