Parintii mei sunt divortati de cand eu aveam 3 luni. De atunci tatal meu nu m-a sunat, nu m-a bagat in seama cand am trecut pe strada si l-am vazut, nu m-a salutat. Eu am intrebat-o pe mama ce se intampla, ce vina am eu ca s-au despartit ei? Evident, mama nu prea mi-a explicat cine stie ce, dar mi-a spus ca tata nu a vrut sa aiba o fata, asa ca nu prea l-a interesat viata mea. Eu cred ca merit putina afectiune din partea mamei, dar nu prea primesc. Ea spune ca are mereu treaba, si ma cearta de foarte multe ori cand nu ii merge ceva bine in cariera. As vrea din nou ca parintii mei sa fie impreuna, sa fim o familie normala. Am mai cerut sfaturi la prieteni, dar si ei au ramas uimiti in felul in care sunt tratata de catre tata. Va rog, ajutati-ma! Credeti ca mama greseste? Eu gresesc?

Nu! Mama nu greseste! Imagineaza-ti cat de deceptionata a fost mama ta, de tatal tau! Cum poate un om sa spuna ca nu vrea o fata sau un copil? E absurd, e impotriva naturii umane! Tatal tau e un mare egoist, un individualist, nu stiu daca s-a implicat macar material in cresterea si educatia ta. Mama ta nu poate ierta un asemenea om, care a ranit-o profund. Imagineaza-ti ca baiatul pe care-l iubesti, se casatoreste cu tine, si nu vrea sa mai auda de tine daca tu nasti o fetita. Meschin, nu? Nu vei mai putea niciodata sa stai alaturi de parintii tai biologici, si asta din cauza tatalui tau. Eu zic sa te gandesti la mama ta, care e tanara, si care ar trebui sa-si refaca viata.Si sa stii, exista tati vitregi, de mii de ori mai buni decat cei naturali. Spune-i mamei tale, ca ai vrea un tatic nou, si veti deveni prietene.

Imi pare rau pentru voi amandoua. Vina mamei tale este doar aceea ca s-a "incurcat" cu tatal tau. Tatal tau nu merita nici o atentie.
Incurajeaz-o pe mama ta sa mai iasa in societate, poate sa cunoasca pe cineva care sa va pretuiasca pe amandoua.
Intelege-o pe mama ta ca i-a fost greu sa te creasca singura, ca serviciul este greu, ca salariul este mic. Incearca sa o ajuti in treburile din gospodarie iar cand vei fi mai mare, de la 16 ani in sus, incearca sa mai aduci si tu un ban in casa. Incearca sa fii prietena ei.
Eu voi fi tata in curand, voi avea si eu o fetita si este bucuria mea cea mai mare. Mi-e sila cand aud ca exista asemenea oameni ca tatal tau, nici nu merita sa fie numit tata.

Adevarul despre relatia lor nuami ei o stiu nimeni altcineva. nu putem judeca. pentru ca nu stim. si apoi tatal tau poate si a refacut viata si atunci nu mai pot fi impreuna. Intrebarea mea este daca ii porti numele tatalui sau mai bine zis parintii au fost casatoriti legitim sau in concubinaj? sfatul meu este sa fii cit mai aproape de mama ta si sa inveti bine sai o bucuri in tot ceea ce vei face. fii mai indulgenta pentru ca ea te a crescut si poate chiar are momente grele. vezi. criza etc etc in concluzie [greutati la care poate nu are solutii sa le depaseasca. ok o seara buna

Problemele celor mari sunt uneori atat de complicate si de neinteles! Parintii considera ca sunteti prea mici pentru a pricepe si atunci hotarasc sa nu va spuna! Adevarul il vei afla intr-o zi, cand mai cresti(cam dupa 18 ani) si poate chiar de la mama ta(atunci va considera ea ca esti destul de matura pentru a intelege). Pana atunci insa ai nevoie de foarte multa afectiune din partea mamei(dubla, ca sa spun asa) inlocuind-o si pe cea a tatalui! Intr-o Romanie atat de dura, parintii sunt complet acaparati de problema zilei de maine, pentru a va asigura totul incat uita sa ofere afectiune! Cunosc scenariul! Azi e des intalnit! Parintii au probleme(unii dintre ei destul de grave)! Nu mai au timp, nu mai au energie, sunt stresati!
Mama ta sufera(mai ales daca e singura) si nu iti ramane decat sa fii tu buna cu ea, calma si dulce! Poate se va schimba ceva!
Cat despre dorinta ta de a fi din nou impreuna, o familie...nu cred! Atat timp cat tatal tau nu te baga in seama, e grav!
Tu nu gresesti! Nu ai nici o vina! Din pacate, greselile parintilor, le platesc copii! Nevinovati!
Eu iti doresc sa fii puternica, dreapta si multa stapanire si tarie de caracter! Fi inteleapta!

Situatia mea e putin diferita.Parintii mei au divortat acum o luna. Dupa ce a participat cat de cat la cresterea mea timp de 14 ani, tata m-a vazut la tribunal si s-a prefacut ca nu ma cunoaste.
Trebuie sa-o intelegi pe mama ta si sa-i fii recunoscatoare pentru ca ti-a fost si mama si tata in toti acesti ani, pentru ca te-a crescut cum a putut mai bine.
Daca tatal tau nu ia legatura cu tine, nu-l cauta.Cunosc sentimentul pe care-l ai cand te gandesti ca nu-l intereseaza de viata ta, dar eu deja m-am obisnuit.
Daca vrei sa vorbim mai mult, da-mi un mesaj, iar eu iti voi trimite id-ul meu.Numai bine!

Eu sunt in situatia mamei tale.parerea mea sincera este sa incerci sa te apropii mai mult de mama ta pentru ca daca nu te iubea te datea la un centru de plasament.eu incerc sa fiu mai apropiata de fata mea pentru ca nu vreau ca intr o zi sa mi strige ceva...si nu i poti cere mamei tale sa se impace cu tatal tau daca nu se mai inteleg...ar tr sa te gandesti si la ea cate nopti a stat langa tine cad erai mica in timp ce tatal tau dormea bine merci, cat de ingrijorata era atunci cand te imbolnaveai si multe altele pe care doar o mama le cunoste si pe care nimeni nu le intelege

Evident ca mama ta greseste! Ar trebui sa fie alaturi de tine in situatii ca asta.Incearca sa vorbesti cu ea mai mult...Fiti ca 2 prietene... Cerei sfaturi in cele mai mici probleme. Poate asa o sa fie o schimbare intre voi. Sper ca te-am ajutat! Fundaa?:X

Mama ta greseste, pentru ca orice ar fi tu esti unica ei fiica si ar trebui sa iti dea atentie mereu. Tatalui tau nu ai ce sa-i faci, asta e el...

Imi pare rau pentru situatia in care te afli...

Imi daruiesti si mie o funda?

Imi pare rau sa aud asta. tu nu ai nici o vina pentru cele intamplate. te cred ca ti-ai dori sa fiti iar o familie, si parintii mei sunt divortati si mi-e greu cateodata ca eu cu mama suntem aici si tata departe, dar ma gandesc ca mai bine asa decat sa stea aman2 si sa isi dea in cap unul la altul.si nu cred ca ai vrea sa stai cu tatal tau care este cam...idiot ca sa fiu sincera.nu inteleg de ce se comporta asa cu voi.mama ta nu are nici o vina, gandeste-te doar ca e si ea obosita, se zbate in fiecare zi ca voi doua sa duceti o viata buna.si e destul de greu. incearca sa vb cu ea, sa ii castigi increderea, sa fiti prietene.va aveti doar una pe alta si e important sa fiti unite. spune-i ca iti doresti sa va intelegi bine, sa aveti incredere una in alta, sa iesiti aman2 pe cat posibil, sa fiti prietene.nu cred ca te-ar refuza, doar e mama ta.si crede-ma, te iubeste. orice mama oricat de dura isi iubeste copilul.cum spunea si cineva mai sus, gandeste-te la noptile ei nedormite cand erai copil si ea statea cu tine.multa bafta si aveti grija de voi.asta este situatia, trebuie sa mergi inainte, macar un lucru bun vei invata din asta: cand vei fi mare vei fi o mama buna, vei avea un copil pe care il vei iubi si o familie frumoasa . nu fi geloasa cand vei vedea copii cu ambii parinti, si mie mi-e greu cateodata, dar gandeste-te ca ei se inteleg.ai tai nu se intelegeau.si decat sa suferiti toti.mai bine lipsa! asta e.nu e vina ta! nici a mamei tale. pur si simplu nu s-a putut.stiu,nu e drept, dar viata merge inainte si noi cu ea.fii puternica . sunt sigura ca vei ajunge o femeie adevarata, o femeie buna, puternica, iubitoare. iubeste viata asa cum este si hai sa demonstram ca putem sa facem fata la orice situatie, pentru ca suntem fete destepte.pretuieste viata ca altii o duc mult mai greu.cat de grea e ea viata dar trebuie sa fim fericiti ca o avem. te pup si ai grija de tine si de mama ta.nu fi trista si mergi inainte! altceva nu ai ce face.vei vedea ca poate mai tarziu viata te va rasplati, vei avea tu o familie frumoasa mai tarziu daca acum nu a fost sa fie!
de curiozitate.cati ani ai? si eu sunt fata si sunt intr-o situatie similara. daca vrei poate mai vb