Poate aceasta nu este cea mai buna varianta, dar o sa va povestesc putin despre situatia din familia mea. Chiar sunt curioasa ce pareri aveti voi si cum ati proceda in cazul meu.
Bun, deci, sa ne intoarcem la subiectul principal! De la o vreme chiar nu ma mai inteleg cu parintii mei. Stiu ca poate nu este o situatie grava in cazul meu, dar totusi ceva a facut schimbarea. Stiu, stiu, pubertatea.
Parintii imi zic ca doar eu sunt asa, ca ceilalti copii nu fac ca mine. Cateodata spun niste lucruri acide, dar asta la insistentele lor. Acestia imi toaca fiecare fibra din corp, deoarece imi amintesc mereu de scoala. Numa' atat. Scoala, scoala, scoala! Sincer, niciun alt subiect n-au de discutat cu mine. Eu inteleg ca trebuie sa invat unele lucruri inutile (pe care si-asa o sa le uit, dar nu conteaza) pentru a ajunge la un liceu bun si de acolo tot asa.
Ma credeti ca am numai note bune? Pe anul asta nici macar n-am coborat sub 10. Noua diriga/noua profa de mate si-a facut o impresie buna despre mine, fapt ce l-a transmis mamei mele. Cand a venit acasa, a inceput sa-mi tina predica din multe motive prostesti : ca n-ar trebui sa ma culc pe o ureche daca am luat 10 la teste, ca trebuie sa invat mai mult, ca trebuie sa lucrez in plus la matematica (desi imi displace, ma plictiseste, nu ma atrage in niciun fel).
Cu toate acestea, un defect am si eu : ma culc tarziu. Creierul meu refuza sa adoarma mai devreme de 2, 3 noaptea. Sunt obisnuita cu asta si cred ca sunt suficient de constienta de propriul meu corp, incat sa imi stabilesc o ora de culcare. Corpul nu-mi cere mai mult de 7-8 ore de somn. Avand in vedere faptul ca am ore de dupa-amiaza, imi permit luxul de a ma trezii la 10. Acestia, insa, imi inchid netul, neintelegand faptul ca doar atat cer : sa ma culc cand imi cere organismul, asa incat sa nu privesc 2 ore tavanul pana adorm. Credeti-ma ca e foarte stresant. Am incercat sa discut cu ei, dar nu vor sa ma asculte. Chiar m-am saturat sa fiu criticata din nimic, sa fiu certata din cele mai mici fleacuri si nici macar nu pot sa-i fac sa-mi asculte opiniile. Stiu ca cel mai bine e sa asculti de parinti si toate cele, dar nu sunt o marioneta. Am si eu cerintele mele, asa cum au si ei fata de mine. Stiu ca multi o sa scrieti lucruri de genul : "ar trebui sa le multumesti ca esti aici, sanatoasa". Eu chiar sunt recunoscatoare pentru suportul fizic, dar uneori chiar am nevoie si de unul psihic!
Acum as vrea sa va multumesc mult pentru ca ati avut rabdarea de a citi ce-am scris. Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie. As vrea sa va citesc opiniile si sfaturile (de ce nu?).
Ordonare:
Cronologică
Daca te vor forta continu sa inveti chiar daca tu ai note bune o sa iti pierzi interesul pentru scoala asta ar trebui sa le explici si lor.Trebuie sa inveti dar trebuie si sa iti traiesti viata.
Cu dormitul tarziu e drept ca nu este tare sanatos pentru tine.Culcate mai devreme si stai pe internet dimineata si impaci si capra si varza.
Parinti sunt cicalitori deoarece vor sa ai viitorul pe care ei nu si l-au permis si isi traiesc visele prin tine dar tu nu trebuie sa te stresezi din asta te vor lasa curand in pace
Răspunde
"matematica (desi imi displace, ma plictiseste, nu ma atrage in niciun fel). " TI/am raportat intrebarea pentru asa insulta. Revenind. Sunt putini sacaitori, ii inteleg. Vor ca fata lor sa fie cea mai buna, bla bla bla/uri de genul. Referitor la problema ta noaptea, de ce nu asculti muzica? Eu aveam (inca am) somnul foarte tampit si rereori dormeam si nu imi dadeau voie ai mei sa ma uit la tv ci sa ascult muzica si sa invat/citesc. Cred ca de acolo si dragostea pentru muzica anilor 80 ca numai de aia avea mama mea 
. Tot raul spre bine cica. Ei doar vor sa fie siguri ca o sa ai un viitor bun dar te inteleg si pe tine ca prea te preseaza cu mult. Nu prea ai ce sa faci sa fiu sincer. Asa sunt sunt ei si nu cred ca se vor schimba.
Raspunsurile pe care le-ai primit sunt bune.
Vezi tu, ei au conceptia asta: "Daca o iau tare si nu o laud pentru 10 ala, o sa stie de frica si nu i se va urca la cap." Ce ar trebui sa mai gandesti? Ca mai ai cativa ani de liceu. Cativa ani in care trebuie sa stai dupa fundul lor si sa zici incontinuu "da, da, asa e", dupa care pleci la facultate sau in viata (totusi tind sa cred ca te vei duce la facultate) si te doare-n pix! Acolo n-au ce sa-ti mai faca.
Eu asa am facut, altfel imi pierdeam mintile. Si in fiecare an numaram descrescator "Au mai ramas 2 ani, 2 ani! Si dupa o sa-mi duceti voi dorul." Si asa a fost. Un an nici n-am venit acasa.
Nu prea ar mai intra un comentariu aici, din cate ai scris, pari o persoana destul de isteata, ti ai dat seama si accepti lucrurile impuse de ai tai, poate nu in totalitate, dar nu ma indoiesc ca mai tarziu, la intrebarile tale de acum, iti vei raspunde singura la ele, e bine ca ceri pareri, dar nu lasa asta sa te influenteze, (cred ca stii la ce ma refer...) fa cum crezi tu ca e ok! Succes!
Eu cred că ai dreptate. Părinții tăi ar trebui să fie mai indulgenți.
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
