Bună, poate ma ajuta și pe mine cineva? Sunt intr-un moment de disperare.
Miercurea trecuta a murit tatal prietenului meu (eram de un an și 7 luni impreuna), iar eu în loc sa îl susțin am fost egoista și m-am gândit doar la mine.
Noi avuseseram niște probleme în relație, el are 2 copii din prima relație și de când ne-am cunoscut locuiește la mine în Germania, iar copiii sunt în România. Cu o săptămână înainte sa moara tatăl lui am avut o cearta prosteasca pe motiv ca era gelos și asta l-a făcut sa îmi spună lucruri dureroase cum ar fi ca din cauza mea, el nu are fetele lângă el și nu poate sta cu tatăl lui în ultimele clipe ale vieții, iar eu m-am simțit oarecum umilita ca nu as fi suficient de buna ca să mai stea cu mine. Am avut niște discuții după care am lăsat totul uitării. Cum spuneam mai sus, acum o săptămână a murit tatal lui și a fost nevoit sa plece în acea dimineața în România. Eu am așteptat sa ma întrebe dacă pot veni și eu pentru ca îmi doream enorm sa îl susțin și sa vad ca are nevoie si de mine. Nu m-a întrebat, asa ca a plecat iar eu chiar în ziua înmormântării i-am spus sa își caute un loc unde sa stea când revine ca nu mai îmi doresc acea relație. El în acea perioada a fost foarte retras și mi-a scris foarte rar iar eu am luat-o personal în loc sa înțeleg. Acum a trecut o săptămâna, m-a blocat peste tot, am încercat orice metoda sa ii scriu dar șterge orice și blochează orice cont de pe care ii scriu, etc. Ma simt un monstru și acum ma întreb poate asta sa îl facă sa nu ma mai iubească și sa renunțe la mine definitiv? Mai pot face ceva ca să ma ierte ca am reacționat impulsiv și ca m-am gândit doar la mine?

Din pacate, fiecare actiune a noastra are si repercursiuni la care trebuie sa ne gandim intotdeauna, inainte sa deschidem gura, fiindca ranim uneori irecuperabil.

I-ai inchis barbatului toate portile si l-ai dat afara din viata si casa ta, omul a inteles si cum are inima rupta dupa decesul tatalui, chiar mi se pare normal sa te blocheze si sa-ti inchida toate caile de acces catre el, fiindca ar fi mult prea dureros sa mai primeasca ciorba de limba si ura de la tine.

Ce iubire sau intelegere mai vrei tu, odata ce te-ai comportat execrabil cu el taman cand avea cea mai mare nevoie de sprijin moral si dragoste?
Cum Doamne iarta-ma ar putea cineva sa te mai iubeasca si sa te ierte, dupa un asemenea comportament?
Ce poti face, daca ai bun simt si iti este mila de el, este sa dispari definitiv din viata lui, ca este deja la pamant si nu-i face bine sa mai auda vreodata de tine, fiindca asa ceva nu este de iertat niciodata.

Dacă iubești un om nu aștepți să-ți spună el să-l însoțești undeva (cu atât mai mult la funeraliile unui părinte), ci pur și simplu mergi cu el.
Reacția lui e firească și de așteptat.
Cel mai bine ar fi să accepți că ți-ai tăiat craca de sub tine și să mergi mai departe.
Lasă omul în pace, are deja destule necazuri pe cap, numa' tu-i mai lipsești.

Bun.
1. el chiar crede ca tu esti cumva vinovata de faptul ca el nu are copiii langa el...wtf? de ce ti-ai asuma aceasta vina?
2. spui ca oricum era o relatie toxica deci pentru ce sa te intorci?
3. nu trebuia sa vina de la el "invitatia". E absurd sa te astepti ca in haosul vestii ca i-a murit un parinte, sa trebuiasca sa se gandeasca ca trebuie sa isi invite partenerul de viata la inmormantare.
4. invata din relatia asta si poate data viitoare nu i mai da papucii unuia in momentul in care isi ingroapa un parinte....asta chiar a fost aiurea rau.
5. parerea mea e sa lasi lucrurile asa si sa ii dai spatiu. Iti imaginezi cam cat de nervos e acum pe tine, nu?

Dar tu de ce nu te ai gândit ca el trece printr o perioada grea,, ca nu ii este ușor după ceea ce i s-a întâmplat? Probabil și tu erai nefericita și ceva te a făcut sa fii asa, iar acum poate ca e mai bine asa pentru amândoi Poate nu e iubire ce simți ci doar vinovatie, dar încearcă sa te înțelegi și sa accepti ceea ce s-a întâmplat

Am trecut prin moartea unui parinte si sincer daca prietenul meu se apuca de istericale cand eu treceam prin una din cele mai durerose experiente din viata mea in mod sigur nu mai doream sa am de-a face cu el niciodata. Fiecare om are dreptul sa sufere in felul lui, poate lui ii trebuie singuratate.

Chestia este că parea a fi o relatie toxică chiar dinainte să plece... Traumele pe care le-a suferit au făcut doar sa grăbească inevitabilul.

Cine știe ce se poate întâmpla pe viitor. Cert este că sentimentele lui față de tine nu vor dispărea peste noapte. Se va tot gândi la tine o perioadă bună. Asta nu înseamnă că te va mai accepta, dar înseamnă că suferă și el. Merita sau nu, e absolut crunt să se despartă iubita de tine în timp ce-ti îngropi tatăl. Nu doresc nici dușmanilor mei asta.

Pentru moment as zice că ai nevoie și tu de a reflecta asupra sufletului tau. De unde vine aceasta cruzime? Cum poți să te schimbi? Cum devii un om mai bun, mai cald, mai iubitor?

Oricum ai pune o, înainte să reiei relatia - daca ti se ofera sansa - sau sa intrii in alta, trebuie să devii o persoană mai bună, altfel acest gen de inumanități vor fi similar de destructive si pe viitor.

Cand simti ca ai lucrat la tine suficient si crezi ca vei putea fi o latură beneficia in viata lui, scrie-i pe mail. Va citi. Va lua o decizie

Ceia ce poti sa faci este sa-i dai spatiu sa isi poata duce suferinta. Chiar daca este adu-l cu 2 copii, suferinta dupa un parinte este mare. Iar faptul cu tu l-ai ranit tocmai in acele momente sunt greu de uitat. De iertat te va ierta.

Acum daca vrei sa reiei aceasta relatie, trebuie ca tu sa te schimbi si sa faci vizibila aceasta noua persoana. Astfel isi va dori sa interctioneze cu noua persoana si sa o cunoasca si sa o cucereasca. Este de durata, deci multa rabdare.

Iti tin pumnii.

De ce sa astepti sa te cheme el? Nu puteai tu sa te oferi sa il insotesti in Romania la inmormantare? Nu ti se pare normal ca un cuplu care se iubeste ar trebui sa fie alaturi unul de altul in momente grele?
Mai mult decat atat, esti atat de rea si egoista incat in ziua inmormantarii i-ai zis omului (care trece printr-o tragedie) sa isi gaseasca alt loc.
Esti ultima jigodie de om

Ai rămas singură și suferi. Poate că frica de abandon te-a adus in situația asta.Nu știu dacă ai puterea să-ți imaginezi viața fără el, așa că probabil il vei tot aștepta și el te va căuta intr-o zi.Sau nu te va căuta, dar tu e bine să te liniștești și să nu-l mai cauți.

Tocmai am aflat ca sora mea a întrat in contact cu el? sunt acum mai disperata ca e presat din toate partile. Și ca nu are liniște sa poata gândii dacă mai merit vreo șansă sau nu.
Mi-a spus sora mea ca el i-a spus ca nu poate sa ma privească în ochi, și ca el considera ca eu in perioada în care a fost el în România as fi avut pe altcineva pentru ca nu i-am scris la fel de des ca de obicei. Eu nu i-am scris pentru ca nu am vrut sa îl disper cu mesajele în acel moment și atunci automat nu a scris nici el, iar eu m-am simțit lăsată de o parte deșii îmi doream sa îmi spună tot, cum se simte, etc.
Ia mai scris la sora mea ca să nu cumva sa vin ca voi veni degeaba, la el.
Sora mea i-a spus ca ej ma simt rău și nu pot merge mai departe dacă nu ma lasă să întru în contact cu el măcar sa îmi cer iertare iar el a spus ca el a pierdut 2 persoane de o data, le tatăl lui și pe mine și ca pentru el e un dezastru.
Eu stau și ma întreb ce trebui sa fac. Sa ascult sfaturile de a-l lasa sa analizeze situația, sau sa încerc sa btin o întâlnire cu el. Va rog păreri sincere. Nu ma deranjează, sunt ai asa un monstru pentru ce am făcut.

A fost pentru prima oara când am postat viata mea privata pe un site. Ma bucur ca mi-ati spus fiecare dintre voi părerea sincera. Aseară a venit și mi-a dat șansa să îmi cer iertare. Nu știu dacă mai exista șanse de împăcare dar am putut vedea cu ochii mei cata suferinta se vede pe fata lui și de aceea ma doare inima și acum pentru ce am făcut. Ma simt totuși ușurată și încrezătoare ca acum după ce am ascultat mai multe sfaturi și podcasturi cu psihoterapeuți în relație eu voi putea reactina diferit în orice problema. Voi lupta pentru aceasta relație fiindcă a fost una frumoasa doar trebuia lucrat puțin la ea. Va îmbrățișez și mulțumesc încă o data.

Ok..toată lumea o găsește pe ea vinovată, dar el? De ce ar fi vina ei că nu e el capabil sa și țină copii langa el și ce mai spunea pe acolo? Femeie, nu mai lua toată vina asupra ta! Faci cum crezi, dar daca și el te iubește gaseste o cale și totul o sa fie bine!