Buna . Problema uriasa,nu stiu la cine sa mai apelez .Am fost la psiholog de mai multe ori, dar nu m-a putut ajuta cu nimic.Am vorbit,am dat afara totul,chiar am plans si nu o zic cu rusine...Dar ma simt depasit, si m-am gandit ca voi o sa-mi puteti spune ceva mai incurajator...Acum 2 saptamani a murit fratele meu.Era geamanul meu,vorbeam orice cu el,oricand, ne spuneam care fete ne-au dat papucii.mai pe scurt impartaseam totul cu el.Eram cu mult,mult mai mult decat frati, eram ca constiinta lui si el ca a mea.Si acum,Gata cu rasul, gata cu glumele facute prietenilor.Simt ca am murit pe 3 sferturi, nici pe jumate.Intrebarea nu este pusa la caterinca,nu-mi bat joc de nimica,cu asa ceva nu as glumi nici daca m-ati plati, dar in fine.Ce pot sa fac? Ce sa mai fac ca sa trec cat de cat peste asta?

Bună.
Condoleanțe, în primul rând.
Eu mi-am pierdut ambii părinți, mama acum aproape 3 ani și tata acum 6 săptămâni!
La consiliere psihologică nu am fost deși am la unitate, iar la psihiatru nici atât.
În cazul tău, dacă prima variantă nu a funcționat, trebuie să mergi la psihiatru pentru un tratament de liniștire. Ai mare grijă, încearcă să te echilibrezi singur/ă, medicația psihiatrică dă dependență (eu de aceea o ocolesc!), un tratament de 1-3 luni și atât, nu mai mult.
Eu nici acum nu mi-am revenit după pierderea mamei, a tatălui nici atât. Nu avea pretenții să te echilibrezi repede, sentimentul despărțirii veșnice nu va trece niciodată, ci doar se mai ameliorează.
Nu te închide în tine, fă-ți o preocupare, etc.
Succes!
Pa, pa.

Implica-te in actiuni de voluntariat. Timpul va trece altfel si iti vei gasi linistea.Scrie-ne mai mult despre tine:cu ce te ocupi, ce pasiuni ai.Asta ca sa te putem ajuta.

Ai alti prieteni? Petrece timp cu ei.
Fii mai apropiat de parinti daca se poate.
Ma rog si eu sa-ti dea Dumnezeu putere.

Eu am o sora geamana si cand ea s-a casatorit am suferit mult. Peste vreo 2 ani mi-am revenit bine. Asta este, mergem inainte.

Http://cstrips.bitstrips.com/00P10_J9HJ.png
Heh,şi eu am avut o soră,care parcă s-a stins prea devreme,însă nu se compară situaţia mea cu a ta.
În primul rând, eu eram destul de micuţă când s-a întâmplat, iar de atunci au trecut ani, deci pot spune că timpul a făcut ca totul să pară mai uşor.
Poate că ăsta e şi răspunsul... Timpul, care le şterge pe toate....Plângi,încearcă să plângi mereu când simţi nevoia, încearcă să nu te închizi în tine şi să accepţi ajutorul celorlalţi atunci când îţi este oferit.
Moartea lui nu trebuie să fie un obstacol pentru tine, deci nu trebuie să treci peste eveniment, ci doar să-l accepţi. Ştiu că e frustrant ca cineva lângă care tu ţi-ai petrecut cam toată copilăria pur şi simplu să plece de lângă tine...dar pentru el, încearcă să-ţi refaci viaţa şi să n-o laşi să treacă pe lângă tine. Poate asta şi-ar fi dorit şi el...

Te ingrijoreaza ceva sau crezi ca esti in pericol?
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente

Eu nu am fraţi sau surori, deşi aş fi vrut, aşa că nu-ţi pot înţelege suferinţa...
Tot ce spune este să îl porţi cu tine în gând mereu, să faci lucrurile pe care el ar fi vrut ca tu să le faci: să nu renunţi la viaţă şi să încerci să zâmbeşti cât mai ai dinţi...

In primul rand imi pare rau ca treci prin asa ceva!
Problema e complicata pentru ca intre gemeni exista intr-adevar o legatura foarte speciala pe care noi restul nu avem cum sa o intelegem.
Ai spus ca lui ii placea sa rada asa ca tu trebuie sa duci zambetul lui mai departe!
Este un gol care nu se va umple niciodata, dar te va durea din ce in ce mai putin pana cand vei putea sa iti amintesti de el doar cu bucurie.
Vorbeste-i. Vorbeste cu el ca si cum te-ar auzi. Spune-i ca il iubesti si ca ti-e dor de el si ca speri ca e bine. Niciodata nu e bine sa incercam sa eliminam dintr-un foc o persoana draga.
Nu sunt eu cea mai religioasa persoana dar cine stie, poate chiar te aude
Sfaturile precedente in legatura cu hobby-urile sunt foarte bune
Cel mai importat e sa dai afara din tine suferinta, plangi cat e nevoie sa plangi. Nu te forta sa simti ceva ce nu simti.
Este totul inca mult prea recent ca sa te sperii ca nu poti trece peste. Daca simti nevoia sa stai putin singur, fa-o!
Daca simti nevoia sa socializezi, la fel, fa-o!
In tine sta cheia. Sufletul tau iti va spune pas cu pas ce trebuie sa faci. Nu te impotrivi doar pentru ca iti spune lumea sa nu te izolezi sau sa nu plangi sau sa mai stai si pe acasa sau etc.
Uita de toata lumea si fa exact ce simti tu.
Iti urez zambete multe in viitor si multa fericire

Ronald, imi pare sincer foarte rau pentru tine deoarece treci printr-un necaz atat de mare. Dupa parerea mea, poate ca ar trebui sa vorbesti cu duhovnicul tau despre ceea ce simti si sa vezi ce-ti va spune el. Cere si sfatul parintilor tai in aceasta privinta. Inca o data iti spun ca imi pare rau pentru pierderea imensa pe care ai suferit-o! Dumnezeu sa-l odihneasca pe fratele tau si sa va ajute sa treceti cu bine peste aceasta nenorocire! Fii tare, pentru ca viata merge inainte, cu necazurile si bucuriile ei!

In primul rand sincere condoleante pentru pierderea suferita. e intr-adevar foarte greu de trecut peste. e normal sa fii suparat, sa plangi, sa te simti incomplet deoarece pe langa faptul ca erati frati si ca ati crescut de mici impreuna, erati si foarte buni prieteni. dar sa iti spun ceva. Dumnezeu alege intotdeauna ce e mai bine pentru noi. gandeste-te la ceva si mai rau ce s-ar fi putut intampla. poate acum zici ca ceva mai rau de atat nu se poate, dar adevarul e ca se poate. nu vreau sa incep sa-ti dau eu exemple de situatii mai rele pentru ca nu vreau sa te sperii mai mult. sau gandeste-te ca moartea sa a fost tot pentru binele lui; poate daca traia i s-ar fi intamplat ceva ce l-ar fi facut sa sufere toata viata sau nu stiu...totusi trebuie sa fii optimist. omul se naste si moare, e ceva normal in acesta viata. noi cei care ramanem suferim dupa ei, dar scopul mortii unui om nu e de ai face pe ceilalti sa planga dupa el, ci de trecere a sufletului decedatului intr-o alta viata. pup si nu mai fi supi

Eu cred ca nu exista niste pasi pe care trebuie sa-i urmezi ca sa treci peste.Este intr-adevar foarte greu cand iti moare cineva drag, in special daca erati atat de apropiati pe cat spui tu..singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa-ti traiesti viata(sau macar sa incerci). poate suna a cliseu dar pe el nu poti sa-l aduci inapoi si 2 saptamani este un timp prea scurt ca sa poti spune ca ai trecut peste.Trebuie sa te impaci cu ideea dar asta nu este asa de usor. Dupa parerea ca cel mai important lucru este sa nu te inchizi in tine, sa nu te indeparteti de toti ceilalti.In rest numai timpul te poate ajuta
Condoleante!

Pai in primul rad imi pare foarte rau pentru el.Chiar pe bune m-ai induiosta mai am putin si plang ..incearca sa iesi cu prieteni... gasesteti un hobby fa ceva ce-ti place. si partea cu pshihologul sa stii ca nu ajuta mereu chiar imi pare rau.♥

Imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat . Ca sa treci mai repede peste,eu zic ca ar trebui sa iti gasesti o activitate,care te-ar mai putea inveseli,si care te-ar duce cu gandul mai departe de fratele tau. Sau, ai putea sa iti gasesti un prieten in care sa poti avea incredere mare, cu care sa poti rade din-nou. Stiu ca nu se compara nimeni cu un frate, dar macar incearca, si vei vedea ca totul va fi bine . Sincere condoleante.

Ciao. Bunicul meu a murit ieri, nici nu iti pot descrie ce am simtit si ce simt in continuare, imi pare sincer rau pentru fratele tau, dar asa e viata si nu ai ce face. Nu o lua ca pe un adio, gandeste-te ca s-a dus doar intr-un loc mai bun si e alaturi de Dumnezeu si de Ingeri. Gandeste pozitiv, fii optimist, ocupa-ti timpul cu activitati care te relaxeaza, care iti plac. Din partea mea, sincere condoleante, si fii puternic!:*

In primul rand condoleante

e un lucru urat sa pierzi o persoana draga. e si mai urat sa plece mama, tatal sau o ruda. ceea ce povestesti aici e mai greu de suportat. din pacate am tecut si eu printr-o etapa a vietii asemanatoare cu cea descrisa de tine... ce am facut eu s-ar putea sa te ajute putin sau chiar deloc, pentru ca fiecare are personalitatea sa. poate ai nevoie sa treaca mai mult timp. dar pe mine m-a ajutat mult sa trec de acea tristete, activitatile de care m-am apucat. nu imi mai lasau timp sa ma gandesc la nimic altceva decat ceea ce faceam. cauta sa gasesti ceva ce iti ocupa mintea si concentrarea pe un anumit lucru. apuca-te de modelism, incearca sa pilotezi, sa sari cu parasuta

iar daca nu functioneaza asa, atunci incearca sa iti exprimi sentimentele creand ceva: o pictura, muzica... daca nu stii sa canti invata pianul, tobe, chitara, etc

eu asta am facut. m-am descarcat prin poezie la inceput, iar acum sunt pilot pe planor. desi mereu am vrut sa invat sa cant la pian. timpul nu e pierdut.
e pacat sa stai si sa arunci secundele din viata ta fara sa faci nimic. crezi ca el ar vrea sa te vada asa trist? dupa cum ai spus si tu, legatura gemenilor e incredibila. el inca este in tine, in sangele si sufletul tau