Bună.
Pun această întrebare cu scopul de a primi o serie de sfaturi și să înțeleg unde este problema. Mă gândesc că există posibilitatea să văd eu greșit lucrurile.
Am o relație de 3 ani. Când am început să vorbesc cu iubitul meu eram în ultimul an de liceu, am vorbit ne-am întâlnit(menționez că ne cunoșteam deja din gimnaziu), la scurt timp nu mi-a mai răspuns deși se posta fericit pe internet alături de prieteni. După mai multe zile mi-am făcut curajul să-l întreb de ce, mi-a spus că n-aș putea înțelege că trece printr-o perioadă grea acasă și nu dorește să-mi facă rău. Înainte să plece în Franța, la muncă m- a chemat să mă lămurească(așa mi-a spus în mesaje) și în final nu mi-a povestit nimic. O perioadă nu mi-a mai scris, nu m-a contactat decât după multe luni răspunzându-mi la un story și spunându-mi că vrea să se revanșeze. Mi-a trimis flori prin intermediul unui prieten. Am început să vorbim zilnic, povesteam constant și de la sine am intrat într-o relație, inițial virtuală pentru că am așteptat luni de zile până să vină în țară. Mi-a spus că urăște alcoolul datorită familiei, că este o persoană la fel de retrasă ca mine, tăcută, liniștită. Imediat ce a ajuns în țară s-a odihnit și următoarea zi plănuisem să ne vedem, să vină el în orașul meu. Nu s-a întâmplat pentru că nu mi-a răspuns întreaga zi pentru că era obosit. Ei bine, am zis asta e, următoarea dacă nu s-a putut, în aceeași seară a ieșit cu prieteni postându-se pe live extrem de beat (live de pe un telefon care se presupunea că se stricase cu un cont mai vechi) și bineînțeles nu mi-a răspuns până în următoarea zi după-amiază când deși prinsesem sentimente l-am blocat(în seara respectivă aflasem unde e de pe live pentru că nu-mi mai răspunsese de pe la începutul serii).Și-a făcut alt cont nu mi-a explicat nimic, mi-a trimis mesaj să ne vedem să vorbim, am acceptat. Din nou n-am primit explicații decât că e o greșeală și că îi este rușine să mai spună ceva. Îl plăceam și am trecut peste. Totul bine și frumos mi-a demonstrat că mă iubește însă ușor, ușor tot mai multe incidente, nopți în care nu-mi mai răspundea sub pretextul că la țară este treabă tot timpul îmi răspundea pe la 2-3 dimineața, în rest vorbeam aproape mereu).Nu l-am presat. Am ieșit împreună într-o zi și m-a strigat pe numele fostei lui pe care o cunosc și cu care nu a mai fost de mai bine de câțiva ani. Fiind o fire mai sensibilă m-am supărat extrem de tare și am început să plâng, nu a făcut nimic decât să se mute la distanță de mine și să mă privească apoi m- a însoțit spre primul autobuz și a plecat. După ore bune mi-a scris că s-a întâmplat să-mi spună așa fără să-și dea seama și că nu a știut cum să reacționeze văzându-mă pentru prima dată plângând. Am trecut peste și m-am bucurat de restul lucrurilor bune pe care le făcea (îmi scria bilețele, scrisori, îmi lua flori, îmi culegea flori de oriunde, mă trezeam cu cele mai frumoase mesaje de bună dimineața etc.) Apoi, a venit momentul în care insista mai mult decât oricând să ne mutăm împreună. Deja discutasem cu el în nenumărate momente că pentru mine terminarea facultății este prioritară și nu mă pot muta cu el până nu o termin, facultatea nu-mi permitea să am un job( se aștepta să stau cu el întreținută, nici părinți nu ar fi fost de acord pentru că fac sacrificii să-mi termin facultatea). Și a venit prima ieșire mai ciudată, cum că nu e important pentru mine de aceea nu mă mut și-mi dădea de înțeles că-și va face lucruri rele, cu greu îl scoteam din aceste stări și am avut multe, multe asemenea ieșiri până în prezent, fiindu-mi frică acum să-i spun ceea ce gândesc pentru siguranța și bunăstarea lui. Pentru că am refuzat mi-a spus că va pleca să-și achite niște datorii mai repede pentru că e vina mea că pleacă și nu accept. Au mai trecut niște luni, ne-am dedicat ne scriam constant, venit acasă au fost multe momente frumoase dar și tot felul de ieșiri pentru orice gând spus ( îmi dădea de înțeles că își va face rău).Din nou multe seri în care nu-mi răspundea pentru că spune el (ara, muncea la țară), am încercat să înțeleg, dormea la prieteni, când era cu ei mereu i se termina mereu bateria, dar în ansamblu încercam să înțeleg. Pentru că a văzut că tot nu mă mut a plecat din nou, dând vina pe mine că pleacă pentru că eu nu mă mut cu el și lucrurile ar sta altfel dacă aș vrea. I-am spus că aceasta este ultima oară când accept și l-am pus să-mi jure, zis și făcut. S-a întors iar la câteva luni, fericiți împreună deși îmi făcea tot felul de glume cu tentă sexuală asupra altor fete( în momentul respectiv nu avusesem niciun contact intim). Într- o seară ieșind împreună a ținut să-mi spună că fără să citească a semnat un contract de muncă pe un an de zile, am început să plâng, am cerut să mă ducă acasă și din nou nu mi-a răspuns ore întregi spunându-mi că n-am mai vrut să stau cu el, că nu așa reacționezi când iubești dând de înțeles din nou că are să-și facă ceva rău. M-am bucurat de zilele rămase cu el deși tot eu l-am împăcat apoi apropierile dintre noi au făcut și să mi doresc să dorm la el în acel timp, m-a făcut să mă simt incredibil, avea grijă să mănânc, verifica nopțile dacă respir și mă pupa constant, apoi a început să insiste să fie și ceva intim, nu mă simțeam tocmai pregătită( deși sunt mai mult decât majoră), așa că nu am vrut. Următoarele seri au fost doar despre asta, mă simțeam forțată prin gesturile lui să fie ceva, într-un final a fost pentru a-l face fericit. Apoi a plecat, acum orice vorbă spun sunt vinovată, îmi spune că nu vorbesc cu „prietenii mei" sau cu oricine cred eu, deși niciodată nu i-am vorbit urât, nu am folosit niciodată vreun bă, mă pentru că-l respect infinit. Au apărut probleme cu modul în care mă îmbrac, niște blugi și un maiou fără decolteu făcându-mă indecentă, certuri că-mi ajut mama la treburile casnice, certuri pentru că îi răspund la mesaje unicei mele prietene (nici măcar nu ies cu ea), iar eu dacă mă supăr de ieșirile lui cu băieții care durează până dimineață sunt exagerată. Eu îl iubesc mai mult decât pe mine și singurul motiv care mă face să refuz să ne mutăm este faptul că m-ar distrage de la ultimul meu an de studii și pentru că nu vreau să fiu întreținută ci vreau să am un job să pot aduce aceleași contribuții ca el. Unde greșesc? Ce aș putea face să mai îndrept lucrurile pentru că discuțiile noastre nu ajung la niciun compromis. MULȚUMESC ANTICIPAT

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook