Buna! Revin cu un update, m-am mutat cu prietenul meu și am aproximativ 1 luna de când m-am mutat. Situația momentan este plăcută, nu ne-am certat atât de des și chiar ne înțelegem (pentru moment). Problema sta in felul următor, mama mea a fost inițial de acord cu mutatul, dar după câteva zile și-a schimbat concepția atât despre mutat cât și despre prietenul meu pe motive "ca nu muncește" (are un job ce nu implica munca fizica ci mai mult mentală, call center) sau ca "Eu știu ce-i mai bine pentru tine", "nu o sa te descurci singura". Menționez ca mi-am găsit un job, care pentru început e ok. Ei tot ma îndeamnă sa ma întorc acasă ca o sa fie mai bine, problema e ca nu vor sa vorbească deloc cu mine, sunt foarte indiferenti si nu ma susțin deloc in deciziile pe care le iau. Întrebările mele sunt: Care e motivul ascuns pentru care reacționează așa? Chiar ar trebui sa ma întorc acasă? Situația s-ar schimba?
Ordonare:
După relevanţă
Parintii, in majoritate, nu inteleg tendintele moderne si, deoarece vor ce-i mai bun pentru copii lor, insista sa vina copii acasa. Si eu sunt batran dar inteleg munca de acasa. Poate ca mama ta nu intelege ce inseamna si de aia crede ca nu munceste! Aici ar trebui sa insisti, sa-i explici ca si aia este o munca cu un venit salarial si ca este un venit la pensie.
RăspundeMama nu a muncit și merge pe concepția de a fi întreținută. Problema e ca ea vrea sa fac o facultate, lucru ce o sa l fac dar nu la insistentele ei ci din inițiativa mea. Lucrul ce ma "enerveaza" daca as putea spune, este acela ca ma subestimează și vrea ca lucrurile sa se întâmple imediat neavând răbdare, cum ar fi mersul la facultate sau un job mai bun. Eu i am explicat de nenumărate ori ca e decizia mea ce fac și cum fac și singura chestie ce mi-a spus-o a fost ca: "Tu daca alegi sa pleci nu mai ai niciun ajutor din partea noastră" sa înțeleg ca nu mai sunt copilul lor și nu ma mai sprijină ( si aici nu ma refer financiar ci moral). Nu știu daca e normal sau nu dar de fiecare data când vorbesc cu ei ma simt descurajata si intr/o stare de stres constanta, lucru ce cred ca nu e normal sa l simți din partea unui părinte.
Răspunde
Atunci vezi-ti de viata ta. Domne fereste dar mama ta s-ar putea sa ajunga la vremea in care n-o va mai putea intretine nimeni si atunci sa vezi greutati. Daca si tu vei face ca dansa va fi foarte greu. Nu te lasa! Si au am avut ceva contre cu mama mea dar mi-am urmat calea. Astazi spune ca sunt cel mai bun copil. 
Problema e ca îl influentează și pe fratele meu împotriva mea și îl pune la îndoieli având in vedere ca el era cel mai fericit ca ma mutasem știind prea mine problemele de acasă. Iar pe sora mea mai mică n o lasă nici un Weekend la mine, iar eu nu prea am tragere de inima sa merg acasă știind in ce stare psihică ma baga.
Asta e! Vezi-ti de drumul tau. Omul, in majoritate, invata din greselile sale dar mai invata si din greselile altora. Nu fa ca dansa. Inteleg ca esti majora si nu trebuie sa-i dai socoteala. Explica-i asta si las-o in pace! Stiu ca doare dar nu poti sa stai legata ombilical, de familie, toata viata. Curaj!
Ti-am raspuns la cealalta intrebare si se pare ca sa adeverit una dintre variantele pe care le-am spus eu.
Părinți tai vor ca tu sa iti găsești unul cu bani, dintr-o familie bogata.Deci raspunsul simplu este ca nu il accepta pentru ca e sărac.
Tu nu trebuie sa faci nimic din ceia ce nu vrei.Intr-adevar,probabil te-ai pripit mutandu-te asa repede cu el dar ideea e ca, un părinte trebuie sa isi susțină si accepte copilul.Ar trebui să le spui ca trebuie sa iti accepte deciziile si cum a spus cineva o data într-un interviu "sunteti părinții mei, ca imi reusesc planurile sau nu, ca greșesc sau i-au o decizie bună, usa voastră ar trebui să fie deschisă oricand pentru mine".
Nu îți vor răul, dar vine un moment în viață când trebuie să gândești tu pentru tine. Pentru tine momentul asta e acum.
Sincer nu contează ce job are el, ce job ai tu, cum va descurcati cu banii acum la început. Important este sa vă iubiți, să vă sprijiniți, să fiți unul pentru altul tot ce aveți nevoie. Restul vine de la sine.
Încă îmi aduc aminte prima seara petrecuta cu iubita mea de la acea vreme, care acum îmi este sotie și mama a copilului meu, acum 11 ani in apartamentul cu chirie in care am stat la început. Nu aveam mare lucru, aveam amândoi salarii mici ca doi librari la început de carieră, dar am construit încet încet și acum am ajuns sa nu ne lipsească nimic.
Orice munca cinstită este munca, fie că e vorba de dat cu sapa, crescut animale, call center sau management.
Deci răspunsul depinde doar de tine și de relația pe care o ai cu prietenul tau.
Pai, te lasa sa te descurci.
Cum sa te sustina daca nu sunt de acord?
Descurca-te si arata-le ca faci bine. Daca nu te descurci, inseamna ca ei au dreptate.
Mamele de obicei au dreptate, chiar daca in rest nu sunt cele mai grozave mame. Au intuitie buna. Si faptul ca iti pui asa intrebari arata ca te indoiesti de tine.
Pai tocmai ca mama a avut o părere buna tot timpul despre băiatul cu cre sunt, părerea ei a fost schimbată de tatăl meu care cumva are ura pe el neavând motive plauzibile.
Ma îndoiesc de mine pentru ca nu am trăit intr-un mediu atât de "roz" și mai tot timpul am fost subestimată si catalogata.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
