Bună seara. Actualmente, până acum când mă uitam la întrebările de pe TPU, doar râdeam mi se păreau amuzante, însă am ajuns și eu în situație în care efectiv nu știu ce să mai fac.
Ideea este că am cunoscut o fată și suntem împreună de vreo 2 luni de zile și sincer, chiar ne iubim mult, chiar dacă pare cam aberant când spun asta, chiar așa este, ne-am câștigat încrederea unul altuia. Problema imensă este că suntem la 300 km depărtare. Avem 16 ani, în curând va fi ziua noastră pe data de 19, iar părinții ei sunt destul de reticenți cu privire la întâlnirea noastră, nu din prisma faptului că ar exista vreo problemă ca mine ca și persoană ci din prisma faptului că este o distanță lungă de parcurs.
O altă problemă pe care mi-am pus-o și eu, a fost cea de a merge eu la ea, însă mă aflu în aceeași situație aș putea spune. Îmi cer scuze dacă v-am stricat ziua prin acest text sau vi se pare mult prea aberant, puteți ezita să răspundeți, însă, caut în continuu soluții. Pentru cei care ar vrea să spună să pun mâna pe carte în loc să umblu după fete, îi anunț că asta fac 24/24.
Mulțumesc pentru atenție! Aștept răspunsurile voastre!
Esti foarte coerent in exprimare, si suni foarte matur. Pe termen lung, o solutie ar fi sa dati amandoi la facultate in acelasi oras. Solutia pe termen scurt ar putea fi dedusa de aici : povestiti-le parintilor de planul pe termen lung, dar ziceti-le ca ati vrea sa va intalniti si inainte sa vedeti daca chiar sunteti compatibili sau nu, ca sa puteti decide in cunostinta de cauza daca ramaneti pe planul de a da la facultate in orasul X sau puteti sa luati si alte variante in considerare. Bafta amandurora! Parintii vostrii au noroc sa va aiba! Imbratisari
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
E distanta mare, nu te iluziona pentru ca ea sau tu mai incolo o sa va gasiti pe cineva in apropiere
Răspunde
Nu pot să renunț la ea, tocmai acum când vorbesc cu ea a început să plângă, nu o pot lăsa. Totuși, la naiba de treabă, sunt doar 2 orașe distanță între noi, nu e o țară. Nu înțeleg de ce uneori treburile ăstea sunt așa de nasoale, doar pentru câteva ore de mers cu mașina trebuie să existe suferință 
Mai incolo o sa aiba pe altul ai sa vezi, acum e mica si nu prea stie de viata asa si tu, iluzionist am fost si eu la 16 ani dar mi.a trecut
Nu neg faptul că ai dreptate, sunt conștient de lucruri de genul, dar orice-i posibil în viață. Nu se știe de unde apare lozul cel mare. Niciodată nu am vrut să consider că viața merge la cacialma, orice are un motiv, dacă reușim într-un final să ne întâlnim pentru prima dată, ne vom întâlni tot mai des iar prin prisma faptului că ne-a fost greu să ajungem unul la altul, teoretic, consider că asta ar trebui câtuși de puțin să ne lege mai mult față de alte relații.
Alta era daca mergeai la ea sau invers si stati asa fara sa plecati inapoi
Da. Ar fi prea frumos, dar o înțeleg și pe mama ei, nici eu ca părinte nu mi-aș lăsa copilul la 300km distanță de casă cu un necunoscut. Mă gândeam să incerc să fac cunoștință online cu ei.
Va pierdeți timpul reciproc amandoi, vor fii doar amagiri, iluzi dezamagire atat de ce nu vedeti de cv real din orașul vostru
In primul rand, iubitul asta "mult" in situatia in care sunteti intr-o relatie de doar 2 luni, la o departare de 300km, fiind minori, este deja o exagerare.
Sunteti inca copii si evident ca vreti totul sa-l capatati imediat.
Maturitatea v-ar spune altceva, ca aveti timp sa cresteti, iar daca dragostea voastra este atat de puternica pe cat o considerati acum, la anisorii astia, va rezista si peste 2-3 ani, cand veti termina liceul si veti avea ocazia sa va intalniti undeva si sa fiti impreuna.
Ca parinte si adult, inteleg situatia si din experienta pot spune ca, relatiile la distanta, in special intre adolescenti, sunt efemere, adica: azi exista, maine nu.
Dar uite ca revin si-ti spun: daca este intr-adevar dragoste sincera intre voi, atunci online va puteti intalni si continua relatia, pana mai cresteti si aveti sanse sa fiti imperuna.
Aveți dreptate, însă în situația pe care mi-ați prezentat-o dumneavoastră este vorba de ani, nu de câteva luni. E destul de dureros, cel puțin din punctul meu de vedere, neavând prea multă experiență, să văd că trebuie să aștept în halul acesta de mult ca să ne putem vedea.
Din pacate, nu ai cum schimba situatia acum, decat sa continuati sa va vedeti online, daca voi considerati ca va iubiti atat de mult, iar dupa terminarea liceului, cand va puteti permite, sa va mutati impreuna.
In orice caz, iubitul asta mare, fara sa va fi vazut vreodata pe real, este o mare inselatorie, care poate fii un mare fiasco.
Online, se pot spune multe minciuni, dar in realitate, adevarul iese la lumina.
Eu cred ca sunteti acum indragostiti unul de altul, ar asta nu-i "iubire mare" ci o bula de sapun creata de voi, artificial.
Aveți dreptate, voi mai aștepta un timp să ne cunoaștem tot mai bine. Asta ne va ajuta mai mult. Mulțumesc pentru sfaturi!
Am un prieten, casatorit, iar sotia lui locuia la 200 km cand erau prieteni. Primele intalniri s-a dus la ea acasa, apoi pana s-au mutat impreuna, la el in oras, se vedeau la jumatatea distantei, intr-un oras neutru. Dar ei pe atunci aveau 26 de ani. Erau mai maturi la minte si la buzunar. Asta sa te sustin si sa te fac sa te gandesti la telatie din mai multe puncte de vedere. Cand veti lua concediu, daca va casatoriti peste 10 ani, fiecare va vrea sa mearga la mama acasa si o sa va certati la care mamă si alte de astea. Mie dor sa fac lucruri fara sa ma gandesc la urmari
Trimite și tu o scrisoare cu vreo poezie sau ceva romantic, acum pe timp de pandemie e dificil și periculos să te deplasezi. Chiar vrei să-i pui viața în pericol așa de tare o iubești?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
