Bună seara, aleg sa fac acest lucru pentru că nu am cu cine să vorbesc, am atâtea de spus, am nevoie de înțelegere și sprijin deși mai mult de o vorbă nu cred că o sa vina, dar macar mă descarc. Am avut ghinionul să mă nasc într-o familie dezorganizată, deși oameni de carieră și respectați, nu au știut ce înseamnă creșterea unui copil, am avut haine, mâncare, jucării, dar nu am avut sprijin, înțelegere, vorbe bune. Desi a fost doar perioada de rebeliune a adolescenței, în care chiuleam, fumam și făceam prostii uzuale, familia mă cataloga drept un nenorocit fără viitor. Tatăl meu a decedat când aveam 14 ani, "cireașa de pe tort", a urmat o viață lipsită de orice înseamnă familie, doar un om care îmi făcea mâncare. Pentru că nu am înțeles niciodată ce au rudele cu mine, mi-am format că țel sa le demonstrez că se înșeală în privința mea. Am mers la facultate, am ales o cale profesională la stat unde, în urma unui concurs, am fost singurul cu nota 10 din aproximativ 800 de oameni care au mai rămas după probele eliminatorii. Nu m-am oprit aici, a urmat o a doua facultate, master în domeniu și pe baza de concurs, tot printre primii, avansari și aprecieri din partea multor persoane in subordinea cărora am lucrat. Când eram adolescent visam sa urmez calea juridică. Soarta a făcut să îmi scoată in cale această oportunitate, am reușit să combin cele două profesii, una "adoptată" și cea la care visam. Profesional eram bine, dar nu ajunsesem la limitele mele, simțeam asta, însă nicio schimbare in comportamentul celor din jur, eram același om nesemnificativ. A venit perioada relațiilor, gândurilor de familie, latura in care a domnit eșecul total, greșeli și de partea mea și de partea altora... Până acum, când o relație extrem de tumultuoasă și imprevizibilă, cu despărțiri, scandaluri, grave alegeri, am ajuns mai rău decât se putea. Vândusem apartamentul părinților pentru a avea un apartament pentru familia mea in București, după multe certuri și probleme am intrat într-o depresie care m-a dus la limita dintre viață și moarte, în sensul că dintr-un om cu perspectivă, am ajuns acel nenorocit de soarta pe care îl vedeau cei din familie. De ce spun asta, în numai 4 luni am pierdut 50000 de euro, am făcut datorii la bănci și IFN-uri, pentru că ajunsesem sa mă urăsc atât de mult. Oamenii pe care ii iubeam m-au trădat, rămăsesem singur si, nu știu de ce, am ales calea asta. Acum nu mai am nimic, locul de muncă, însă acel loc de muncă nu îmi mai permite nici să plătesc datoriile, dar apoi să trăiesc. Acum, când am ajuns sa simt și sa vad ce s-au întâmplat, nu pot sa accept situația, nu pot sa îmi dau seama cum am ajuns așa, nu pot sa merg mai departe și ce e mai rău, nu pot sa ies din problemele astea. Am un om la scara blocului care a rămas fără casă și doarme pe străzi, mai vorbesc cu el din când în când și am ajuns să mă identific cu el, am ajuns să mă văd un om al străzii care inca mai are un acoperiș (chirie) și o bucată de pâine.Am vândut tot ce aveam că sa pot sa plătesc ratele, dar tot sunt in încurcătură. Povestea vieții mele e lunga, amplă și alambicată, tristă că a multora și din păcate fara un happy-end. Acum, caut soluții sa scap de credite, de acele IFN-uri care îmi percep o dobândă incredibil de mare, cine le-a catalogat drept cămătarii a avut dreptate. Oare, mai există oameni pe acest pământ care sa ajute? Care să aibă empatie fata de durerea unui om? Care să înțeleagă? Nu mă judecați, ajutați-ma daca puteți, fiti oameni cu alți oameni!

Pai ai comis-o, ce treaba ai tu cu altii sa le demonstrezi nu stiu ce? Daca nu venea din tine dorinta sa faci ce ai facut dar independent de altii, de ce ai facut? Ca dovada, cand te-au desconsiderat si daca ai facut ce ai facut, ai decazut, e f simplu de ce ai ajuns asa, depinzi de aprecierea altora, daca nu te apreciaza, gata, nu mai conteaza nimic.
Nu te judec dar nu stiu cum iesi din asta. Tu esti asta real, nu ala care a facut ce a facut, ai revenit la cum erai. Ce ai facut era artificial doar sa arati tu altora.
Pe mine nu ma int ce zic altii, cine ma vrea asa cum sunt bine, cine nu, sa se duca sa nu zic unde.
Eu fac ce simt eu indiferent ca ma apreciaza cineva sau nu, asa sa faci si tu.

Ptr ca nu te apreciaza ca nu te suporta! De aia nu te apreciaza orice ai face. Nu conteaza ce faci, sa-ti intre in cap asta.

Acuma trebuie sa constienzezi ca nu conteaza ce zic altii, nu o tine langa ca in copilarie nu te-au apreciat, nu mai avea acest fix sa-l tot repeti la infinit, si sa ai in inconstient ca trebuie neaparat sa te aprecieze altii. Aia a trecut, gata. Ca tu ai in cap ca asa e normal, nu este deloc. Tu ai trait luptandu-te sa castigi aprecierea altora doar ca nu ai avut-o.
Deci chiar nu vad iesirea, singurul lucru ar fi sa te reapuci de treaba dar pentru tine, si sa redresezi treaba, daca nu poti, ghinion, daca nu poti adica pentru ca-ti continui "programul" de autodistrugere dat fiind ca nu poti face ceva daca stii ca nu te-ar aprecia cineva, familia sau cine o fi, nu conteaza.
Tu ai vazut ca orice faci nu esti apreciat, asa ca..in mintea ta e ca nu are rost sa mai faci ceva daca nu te apreciaza nimeni.
Daca asta nu iti iese din cap, ai pus-o, sincer iti zic, nu sunt aici sa te mint ca nu te ajuta, ca daca nu iese, nu vei putea face ceva.
Si daca e ceva care ruleaza in inconstient si continua, s-ar putea sa nu depinda de tine, zicea colegul ca esti lucid ce se intampla, rational da, dar inconstient se pare ca inca nu, altfel faceai ca zice rationalul, nu e asa simplu. Vezi ce faci.

Hai sa iti dau un exemplu prin care te voi face să te simti mai prost dar poate asa vei conștientiza că nu e totul pierdut.
Eu cu prietenul meu nu am fost capabili sa ne plătim "datoriile" adica chiria de 140 €, facturile destul de mici pentru ca nu făceam consum ca eram mai tot timpul plecati, un abonament de 100 de lei ca sa avem amândoi minute, o asigurare la masina de 120 de lei pe lună si tu ai sparte 50000 de euro doar asa ca te-ai enervat.Ne-m cumpărat o mașină cu 500 de euro din care jumătate bani au fost împrumutați si trebuiau dati inapoi si i-am dat greu) jumătate din 500 realizezi ce fleac pentru uni.Si ne-am mai împrumutat si intr-o iarna pentru chirie si i-am dat extrem de greu inapoi.Si noi am facut toate datoriile astea pentru a avea unde sta si face naveta iar tu i-ai spart asa ca ti s-au parut ca stau degeaba si colac peste pupăză te-ai mai si împrumutat la banci, dar nu ne spui pentru ce.Si noi am stat din datorii in datorii sa supraviețuim pentru ca eu nu prea aveam de lucru si eram si bolnavă (nici acum nu sunt 100% bine) iar el lua bani cum ii lua.Dar ca sa vezi in ce hal de sărăcie esti cand nu iti mai raman bani nici sa iti iei sosete după ce plătești niște lucuri modeste.
Dar uite ca acum cat de cat suntem pe linia de plutire cu chiria la zi, masina nu mai e nici de cum de 500 de euro,si la mana a doua valorează mult mai mult pentru ca am investit încet a invatat prietenul meu mecanică singur acasa sa isi repare sa nu mai dea bani si cu mine pe lângă el cu chei cu tot dumnezeul am făcut-o minune.M-m inteles si m-am învârtit în asa fel incat sa am o căsuță langa oras, e batraneasca dar se poate renovat doar sa vrem si sa ne apucam de ea ca sa avem o siguranta si unde merge daca in caz de ceva ca nu ne tine nimeni si toate astea fara sa primim ajutor de la părinți, nu doar ca nu am primit bani, dar nu am primit nici atenție, afectiune si ascultare ambi de cand am fost mici până acum mari.
Eu inteleg ca tu ai datorii mult mai mari decat astea, dar faza e că poti încă sa procuri bani si bani frumosi pentru ca ai doua facultăți nu ca multi dintre noi maxim 12 clase fara bac si fara o meserie.Mai mult ca sigur nu lucri pe șantier pe 1500 de lei ci ai un salariu mai mare totul e sa vrei sa economisești, sa înveți sa trăiești modest si sa realizezi ca nu o sa vina nimeni din cer cu un sac de bani sa te ajute. Vorbeste cu un psiholog sau cu prieteni sa mai iesi din stare, gândește lucid si nu te lasa condus de disperare, trăiește modest, munceste mult, refati viata si vei trece peste toate.

Pai...fa o refinantare la o banca. Iti bagi toate datoriile la un loc si refinantezi la o institutie care nu practica camataria. Sunt multe locuri unde poti face asta.
Despre partea sentimentala, pe de-o parte inteleg de ce te-ai lasat condus de emotii, ai fost privat de asta cand erai mic si inseamna mult pentru tine legatura cu altii. DAR nu cred ca e cazul sa te consideri un esec. O sa rezolvi totul si partea cea mai buna e ca ai invatat ca nu tot ce zboara se mananca si ca nu trebuie sa te lasi condus de emotii.

You have failed on an epic scale. Cred ca am imprumutat replica asta de la cineva.
Si, totusi, chiar nu crezi ca inca mai poti sa te ridici?
In primul rand accepta chestia asta despre tine: NU esti o persoana nenorocita, nu esti o persoana rea. Si asta e cel mai bun lucru care ti-a ramas. Da, poate circumstantele de familie si relatii proaste te-au determinat sa iti pui la indoiala propriile perceptii.

Trebuie sa crezi in tine, trebuie sa crezi ca alegerile tale gresite au rezultat pe fond emotional, unul deloc antrenat de oamenii potriviti pentru dezvoltarea ta. N-ai facut toate alegerile gandind in perspectiva, ai crezut in cine nu trebuia. Se intampla. Nu suntem perfecti. Da, ai facut alegeri gresite, poate te-au invatat ceva ce nu vei mai repeta altadata?

Acum eu n-am ce sa-ti sugerez cum sa scapi de iadul bancar. TPU nu e loc de sprijin material. E doar un site...un forum, in general populat de tineret.
Dar pe plan emotional, oamenii vin si pleaca. Tu poti fi autosuficient pentru a gasi linistea interioara. Nu te dezamagi singur macar. Nu iar.

Iti doresc mult noroc si sper sa treci cu bine peste aceste datorii. Si incearca sa cauti ajutor la job/colegi, oricum nu pe Internet. Sigur exista o cale pe care ti-e frica sa o alegi, poate se dovedeste alta alegere gresita? Trebuie sa incerci decat sa iti generezi alte regrete.

Incurcaturile tale materiale nu stiu daca se pot rezolva imediat.
Dar de fapt cea mai mare problema la tine e depresia.
Si ca nu ai nici un sprijin moral.
Deciziile care le iei ar putea fi gresite daca nu ai un echilibru.
Dar situatia nu e atat de rea.
Sunt altii la inchisoare, si tot spera ca vor iesi si vor realiza ceva.
Pentru asta trebuie o motivatie puternica.
Accepta situatia si nu te gandi sa faci vreo prostie.
Viata merita traita.