Bună seara, am 17 ani și o relație bună cu ambii părinți, dar în această seară la masă mama mea a văzut ca eu știu parola de la telefonul tatălui meu, iar în jurul orei 00:00 a venit la mine cu telefonul lui pentru a i-l deschide deoarece într-o notificare apărea ca o femeia i-a trimis 28 de poze.I-am spus ca nu mă bag iar ea a dat varianta de a-l deschide acum sau să se certe ei mâine seară.Au mai fost cazuri în care am realizat ca în cazul unui divorț eu vreau să rămân cu tata, așa ca nu știu dacă mâine până vine el acasă să-i dau mesaj despre situație cu mențiunea de a nu-i spune mamei ca știe de la mine.Am nevoie de un sfat sau o idee cat mai urgent

Dar,ia telefonul tatalui si uita-te puțin la tot. Cauta acele poze, vezi daca are ceva. Daca n-are nimic, da-i parola mamei

Da, este o mișcare inteligenta a unui tata narcisic.
A atras copilul de partea lui si mama sta captiva din dragoste pentru copil.
Posibil copilul va fi la fel ca tatal si nici mama nu este prea diplomata ca pune copilul la mijloc.
Nu o va elibera niciodată pe femeie, el doar va cauta noi jucarii, inclusiv ca sotia este suparata si data peste cap il distrează.
Tot ce cauta este reactie si validare din exterior, in special prin atingerea in sens negativ a sufletelor oricaror femei intra in jocul lui.
El acum se simte mare barbat ca cea de acasa sufera, cealaltă trimite mesaje disperata, le-a facut pe toate cu capul.
Nu mai spunem de un copil crescut in acest spirit narcisic care va deveni un adult histrionic la randul sau.
Pacat, daca nu mai mergea trebuia gasita o cale civilizata de separare, insa nu despre asta este vorba.
Si el a fost ranit la un moment dat si va perpetua acest blestem transgenerational pana cand cineva se trezește si indreapta aceasta atitudine.
Dar cine stie cand, peste cate generatii.
Uite unde se ajunge. Un copil care este intr- o lume haotica si nu stie ce sa faca.
Ideal sa mearga la un psiholog si sa inceapa drumul de adult fara programul toxic in care a crescut.

Debitezi prostii, ca de obicei. Fiecare partener de viata trebuie sa aiba un spatiu intim, numai de el cunoscut. Asta o spun specialistii.

Pentru toti care isi dau cu parerea: A te uita in telefonul sotului fara permisiunea lui este infractiune. Cioaca - daca va mai amintiti de el - a aut un capat de acuzare si judecat si pentru acest lucru.
Daca sotia mea s-ar uitta in telefonul meu fara sa-i dau voie, cand ar parasi prima data locuinta ar gasi incuietoarea usii de la intrare schimbata. Daca nu are incredere in mine sa-si caute alt salas. O familie trebuie sa se bazeze pe incredere.

De ce as ascunde parola? Pentru ca infosec, de aia. O parola e sigura atita vreme cit nu o stie decat o persoana. Si plus de asta, parolele mele sunt imposibil de tinut minte + amprenta. Daca as "da" altcuiva o parola, ar insemna sa o scriu pe ceva - deja devine citamai vulnerabilitatea. Si tocmai asta mi se pare un element-cheie al unui cuplu cu adevarat solid - fiecare continua sa aiba prietenii proprii, fara sa incerce sa ii bage pe gitul celuilalt, sa aiba timp pentru el/ea, sa aiba hobby-uri si ocupatii proprii. Da, e misto sa aveti pasiuni si scopuri comune, dar daca ambii fac fix aceleasi lucruri si se vad fix cu aceiasi oameni, eventual si impreuna de fiecare data, asta inseamna ca cineva face compromisuri. Si de cele mai multe ori unul dintre ei face mult mai multe decat celalalt. Iar relatia nu mai e o relatie sanatoasa, ci o inchisoare din ziduri de frustrare. A nu se intelege ca sustin relatiile "open" in care fiecare si-o pune pe unde si cu cine apuca. Pot fi 101% monogam, dar am nevoie de spatiul meu si timpul meu cu mine. Si nu sunt singurul de genul asta, doar ca multi (multe, eventual) renunta la viata lor pentru viata de cuplu, iar cand realizeaza ca s-a dus draq cuplul ala, isi dau seama ca s-au pierdut si pe ei insisi/insele.
Ahahahahaha, amuzanta duma cu risul gagicii mele la telefon cu o voce masculina. De ce ar trebui sa ma agite chestia asta? Doar daca nu as fi sigur de mine/ea. Caz in care relatia aia deja ar fi pe chituci.
Iubirea nu inseamna sa il sufoci/asimilezi pe celalalt. Bine, daca esti Borg Queen, alta e discutia...

Aha, zi "preacurvie" ca sa intelegem ce e la tine in capshor. Totusi, am o mare nelamurire. Unde e limita dintre curvie si PREAcurvie?

Vezi in dictionar. Dupa cuvantul "cap" si diminutivele sale.

Aleluia, amin, partikip, doamnele-ajuta!

Cand este vorba despre iubire adevarata lucrurile vin de la sine.
Nu il asimilezi pe celalalt dar se intampla in virtutea inerției o contopire.
Nimeni nu forteaza, manipulează,pe nimeni,pur si simplu asa se intampla.
Sunt oameni care se potrivesc atat de bine incat reusesc sa fie ei si restul lumii (metaforic vorbind),formand o familie fericita.
Nu te contrazic ca trebuie sa fim independenti, maturi emotional, cu incredere in noi insine si sa nu cream atasamente si asteptari, caci nu stim ce aduce viata, dar tocmai de aceea daca doi oameni au sansa sa se intalnesca in acest spatiu si timp, sa se placa,sa fie vibe ridicat intre ei, sa se potrivească, ar fi pacat sa nu petreacă cat mai mult timp impreuna.
Nu se plictisesc unul de celălalt, din contra relatia creste, ei cresc impreuna caci se sprijina in sensul acesta. Cand iubesti cu adevarat,normal ca dai celuilalt toata libertatea, caci fericirea lui este fericirea ta, dar daca este reciprocitate nici unul dintre parteneri nu se simte bine distrandu-se separat de celalalt, pentru ca doreste sa impartaseasca momente plăcute impreuna cu persoana iubita.
Nu ar trebui sa credem ca pierde cineva in iubire, doar sa avem discernamant si sa invatam sa facem diferența intre abuz si reciprocitate,un schimb minunat de energie intre parteneri.
Intr-adevar, iubirea inseamna libertate,caci nimic mai minunat decat sa fii iubit necondiționat, asa pur si simplu, doar pentru ca esti tu si cand se intampla de ambele parti se numeste magia iubirii.
Insa pentru ca este ceva foarte rar aproape ca nici nu stim mare lucru despre ea.
Nu se poate descrie rational ceva ce nu are a face cu ratiunea.
Cat despre pasiuni proprii, spatiu personal, grija de sine, viata sociala de sine stătătoare, relatie sanatoasa cu mine insami in primul rand, da, de acord cu ele, suna a independenta si siguranta de sine. Posibil sa fie loc de o relatie perfect conventionala, rationala, insa nu stiu daca vreun spirit al iubirii se poate infiripa, daca mai are loc intr-un ego atat de crescut si cultivat.
Eu de asemenea pledez pentru libertate, chiar daca aceasta inseamna sa urez fericire cu altcineva persoanei iubite.
Si sa nu fim asa incrancenati ca viata este scurta si toate trecatoare.
Multumesc pentru raspuns, mi-a facut placere sa il citesc.
Zi frumoasă in continuare,

Lol, deci iubirea si rationalul se bat cap in cap? Mdah. Mai, sa fie...

"Au mai fost cazuri în care am realizat ca în cazul unui divorț eu vreau să rămân cu tata"
Problemele parintilor tai sunt mult mai vechi. Este ușor sa dai sfaturi din exterior, dar nu stii ce este in acea familie. Pe cine asculti, aceluia ii dai dreptate. Cand exista situații de acest fel, de obicei ambii au o parte de vina. Sfatul meu este sa nu te bagi.

Stai linistit ca nu ar trebui sa fii arbitru intre parintii tai, fiind problema mamei tale, daca are incredere in sotul ei sau nu si epntru asta trebuie doar sa discute cu el si sa-i ceara sa-i arate el telefonul, fara sa te implice pe tine.
Niciodata, dar absolut niciodata nu mi-am implicat copii in discutiile si neintelegerile dintre noi adultii si nici nu am discutat probleme in contradictoriu sau chestii intime, in fata copiilor.