Am o situatie cam proasta (mai bine zis extrem de proasta) si as vrea sa ma ajutati.
Eu am 12 ani si parintii mei sunt divortati de 1 an si aproape o luna. Eu stau cu mama (sunt fata).
Nu ma prea inteleg cu ea. Se enerveaza repede si nu ma lasa sa fac mai nimic sau sa am secretele mele. Nici macar nu am voie sa ma duc pana la mega image.

Ma cert mereu cu mama din motive stupide, si bineinteles, ea provoaca tot.

Acum 2 saptamani ne-am mutat si oarecum am insistat sa ia 2 camere. De parca era normal sa stau in aceeasi camera cu ea! Eu am vorbit cu bunicii sa ne dea o parte din banii pentru. chirie si tot ea e suparata, nu? Ca imi pasa numai de mine si de parerile mele. Ei bine parerea mea -cum ca trebuie sa am camera mea- ar avea-o aproape orice copil ar fi in situatia mea.

Si dupa ce ma face nesimtita, idioata, cand imi spune ca imi bat joc de ea si ca nu o iubesc sau ca doar profit... De ce as mai iubi`o? Si nici nu ma crede. Niciodata. Orice as spune, daca ea are o alta parere de la inceput, asa ramane.

Dar nici la tata nu pot sa ma duc. De fapt, pur si simplu nu ne intelegem. E nepasator la ce e important, dar totusi imi pune intrebari stupide.

Si cu bunicii - din partea tatalui - ma inteleg prost.

Nici de bunicii din partea mamei nu pot zice mare lucru... Bunicul este certat cu mama, nici nu mai vrea sa vorbeasca cu ea... Bunica a murit insa bunicul are o prietena pe care nu o lasa sa vorbeasca cu mama.Fratele mamei este foarte rece.

Si, in concluzie: eu ma inteleg cat de cat mai bine cu o singura persoana din familie: nasa mea care este si sora tatalui. Dar si aceasta sta in Germania deci cade solutia de a sta cu ea.

Asadar sunt obligata sa stau cu o persoana cu care ma cert mereu. Pana sa divorteze ai mei eram suparata ca se certa mama cu tata. Acum e si mai rau!

In plus, din cauza acestei situatii tampite din familie sunt foarte timida si nu vorbesc cu nimeni la scoala si nu am avut NICIODATA macar o prietena cu care sa ma inteleg mai bine. Nici macar nu mai am o parere buna despre cum arat sau despre vocea mea. Ma simt de parca nimanui nu ii pasa de mine. Poate chiar e asa...

In fine. Imi pare rau ca am scris atat de mult. Dar multumesc din suflet pentru viitoarele raspunsuri!

O noapte linistita va doresc,
D.

Wow! e trista povestea ta.Dar nu dispera.Stii ca dupa ploaie, vine soare.O sa vina si vremea ta cand o sa fii fericita.Cat despre mama ta:cunosc si eu genu' si stiu ca e foarte dificil sa discuti cu un asemenea...caracter.Simti ca nu te intelege,ca nu te asculta, ca se crizeaza din orice, dar incearca incet-incet sa te impui.Si nu intr-un sens rau.Daca ea face scene...fa si tu! Plangi,spune-i ca nu crezi ca ii pasa de tine. Spune-i ca toate fetele au camera lor si ca iti trebuie intimitate. Uneori cand o vezi mai relaxata, glumeste cu ea, atunci o sa-ti permita mai multe.Dar tine capul sus.Eu cred ca esti o fata desteapta si te poti descurca.Mult succes!

Mai uite eu nu sunt vai nu stiu cine stie sa iti dau un sfat dar tine cont ca e mama ta ti'a dat viata si oricat ar da ea de inteles ca nu tine la tine o face oricum. las'o moale incearca sa vorbesti cu o fata de exemplu din clasa de la tine cinea linistit si care crezi tu ca ar putea sa iti asculte povestile si sa te sfatuiasca. nu e cine stie ce sa ai o camera a ta, eu am avut'o din clasa a 9 si nu e cine stie ce acum as vrea sa mai stau cu cineva in cameraincearca totusi sa vorbesti cu mama ta odata fata in fata sa ii zici sa nu se tipe sau ceva si incepe sa ii zici tot ce ai pe suflet si apoi ii ziciuite eu plec si te las sa te gandesti si cand vin imi dai un raspuns ii zici tot ce vrei si ce te doare

Asa mi se intampla si mie cu mama. Uneori mamele nu ne inteleg si probabil mama ta nu stie cum sa te protejeze,dar fii sigura ca ii pasa, doar ca e ravasita, dezamagita.Trebuie sa o intelegi.Nu stiu ce sa faci, eu astept doar momentul in care voi face 18 ani si voi pleca.In cazul tau, e mai greu.Nu fii trista, vorbeste cu ea, convinge-o sa te asculte.Du-te intr-o zi la ea si spune-i ce simti exact ca aici.O sa te inteleaga! E mama ta!

Greseala noastra este ca reducem totul la ceea ce vrem noi fara a ne pune niciodata in locul celor cu care venim in contact, nevoiti sau nu, sa ne accepte realitatea.De obicei cine acuza pe cei din jur de indiferenta nu constientizeaza ca este singurul indiferent.Sa-ti dau un exemplu; In legatura cu cele doua camere te intereseaza numai ceea ce vrei tu fara a accepta parerea mamei care se gindeste la costurile de intretinere.

Fiecare are problemele lui si nu-s deloc usoare! Poate si tu ai dreptate ca ai nevoie de camera ta,de intimitatile tale, dar vezi tu viata e grea, problemele financiare nu sunt asa usor de rezolvat.Incearca sa intelegi prin ce trece mama ta, sa o ajuti mai mult si chiar sa discutati la o cafea prioritatile si problemele voastre.Pentru ce ambitii, certuri? Pana la urma, decat 2 camere, dar cu usile inchise, mai bine una, cu usile sufletelor deschise!

Încearca sa nu o judeci... e mama ta, doreste sa iti fie prieten, sa ii spui grijile ce te macina, bucuriile... poate din cauza despartirii ea se simte singura si doreste sa iti fie aproape de aceea, cred, vrea sa impartiti o camera. Incearca sa vorbesti cu ea, sa-i impartasesti sentimentale, spune-i ce te macina. Eu am 15 ani si vorbesc cu mama despre toate problemele mele si inclusiv ale ei. Cand mergem la cumparaturi sau la o plimbare lumea spune ca suntem doua surori, doua prietene. Imi cere parerea cu ce sa se imbrace, iar eu fac acelasi lucru. Impartaseste-i secretele si o sa vezi ca nu o sa va impacati mai bine, dar nici nu o sa simti lipsa prietenilor si poate chiar o sa iti placa sa impartiti aceeasi camera. Mama este cel mai bun prieten si iti vrea numai binele

O sa incerc sa te ajut luand fiecare problema in aprte si discutand-o.
''Eu stau cu mama (...)Nu ma prea inteleg cu ea'' sa stii ca mama ta trece printr-o perioada grea acum si de aia este asa de irascibila. Cel mai bine este sa faci cum zice ea chiar daca inseamna ca tie o sa iti fie mai greu. O sa treaca si asta crede-ma.
''Acum 2 saptamani ne-am mutat si oarecum am insistat sa ia 2 camere. De parca era normal sa stau in aceeasi camera cu ea'' ei bine mama ta s-a gandit intai ca nu are bani sa plateasca intretinere, caldura si curent pentru camera ta. O sa zici acum ca nu consuma mult curent un pc, un bec si telefonul la incarcat dar nu ai luat in calcul ca a crescut pretul curentului, a crescut giga caloria si au scazut salariile. ''Eu am vorbit cu bunicii sa ne dea o parte din banii pentru. chirie si tot ea e suparata'' e suparata pentru ca bunicii tai aveau banii aia stransi pentru altceva. Avand in vedere ca si pensiile s-au micsorat fiecare leu conteaza. ''Si dupa ce ma face nesimtita, idioata, cand imi spune ca imi bat joc de ea si ca nu o iubesc sau ca doar profit... De ce as mai iubi`o'' pentru ca este mama ta si Dumnezeu ne invata sa ne cinstim parintii ca sa ne fie bine si sa traim multi ani pe pamantul pe care ni-l va da El. ''Nici macar nu mai am o parere buna despre cum arat sau despre vocea mea. Ma simt de parca nimanui nu ii pasa de mine. Poate chiar e asa...'' nu trebuie sa iti pierzi increderea in tine, trebuie sa vrei sa treci peste toate. Din cate am vazut eu in familia ta nimeni nu vorbeste cu nimeni, toti sunt certati cu toti, asta fiindca niciunul nu se roaga lui Dumnezeu, poate nici nu mai credeti in El. Fara Dumnezeu suntem pierduti iar cazul tau este cel mai bun exemplu. Sa stii ca sunt persoane carora le pasa de tine (printre care si mama ta chiar daca nu arata asta) dar cel mai mult te iubeste Dumnezeu care asteapta doar sa te intorci spre El si sa il rogi sa iti dea putere sa treci peste toate greutatile. Sper ca te-am ajutat. Daca te-am ajutat si mai vrei sfaturi sa imi zici.

Salut D,
Cred ca inteleg ca tie greu deoarece simti ca nimeni nu te intelege si ai si dreptate intr-un fel dar as dori sa iti atrag atentia la cateva lucruri.
1. Mama ta a trecut printr-un divort curand si crede-ma ca nu-i usor momentan si poate ca de la tine asteapta sa faci ce ar trebui sa faca un adult. De multe ori in momentele acestea de dupa despartire nici nu stiu ce va fi in viitor, tot felul de lucruri le trec parintilor prin cap ca pana in momentul de fata depindeau unul de celalalt acum fiecare e pe cont propriu si din pacate femeilor e mult mai greu sa treaca peste decat barbatilor.
2. E posibil ca mama ta sa nu aiba resurse pentru moment sa iti ofere ce iti doresti si de aceea vrea sa stati intr-o singura camera pana ce linistesc apele si apoi va face investitii pentru amandoua
3. Partea de vina e impartita. Tu ai vina ta iar mama ta la fel. Cauzele pot fi multiple deoarece tu simti ceva la 12 ani iar mama ta la 30 si ceva simte altceva. Aveti responsabilitati si asteptari diferite si de aici pornesc conflictele.
4. Comunicarea nu e tocmai cea mai buna din cate scrii si asa se intampla in momentele acesta.
E adevarat ca multi dintre copii au camerele lor dar nu toti. Eu unul nu am avut-o pana pe la 16 ani cand au inceput sa plece fratii mei si a fost ok.
Incearca D. sa-i areti putin suport mamei tale si sa-i spui cat de mult o iubesti ca in sufletul tau sunt sigur ca e asa ceva. Intreab-o cu ce poti sa o ajuti, cum se mai simte. Scoate-o la o plimbare intr-o seara. Puneti-va si uitati-va la un film impreuna si o sa vezi ca se va schimba situatia.

o duminica superba

Si eu am o situatie proasta in familie, dar cu mama ma inteleg cel mai bine desi ea nu este in tara.de foarte multe ori imi e dor de ea asa ca tu bucarate ca o ai langa tine.in situatia ta cred ca ar fi mai bine sa incerci sa o intelegi, poate ea are probleme care nu ti le poate spune sau poate probleme cu banii si isi varsa nervi pe tine.nu dispera gandeste-te la cei care nu au parinti si u fi fericita ca ai pe mama ta langa tine.ai putea scrie intr-un caiet cat suferi ca te certi cu ea si tot ce simti si sa il lasi la vedere in timp ce tu esti la scoala si ea acasa.ea probabil cand o sa il vada o sa isi dea seama ca a gresit fata de tine.succes si nu te da batuta

Pentru ca deja multe lucruri ti-au fost spuse de ceilalti utilizatori, eu as adauga doar atat: Situatiile astea sunt din ce in ce mai dese, esti fortata sa te maturizezi mult mai curand, si din cauza ca inca esti in crestere esti din ce in ce mai confuza asupra lucrurilor ce ti se intampla. Te sfatuiesc doar sa ai rabdare, sa te gandesti ca iti vrea binele si sa-ti stii prioritatile tale. Important pentru tine e sa ai grija de tine, si de viitorul tau. Ai impresia ca esti singura si nu-ti ramane decat sa fii independenta. Nu gresi sa te indepartezi de mama ta, ascult-o si gandeste-te ca pe lumea asta oricine te-ar lasa balta, doar mama nu. Sunt anumite lucruri pe care nu le intelegi la 12 ani, nu le vei intelege nici la 20 daca nu va fi cazul. Doar un parinte intelege greutatile prin care trece cu copilul sau, e adevarat ca de multe ori uita si de sentimentele lui, dar asta nu inseamna ca-i vrea raul. Ceea ce acum ti se par a fi nepotrivite, in timp, ai sa vezi ca nu au fost deloc asa. Viata nu e doar placere, nu e doar situatie materiala. Un om fara necazuri nu va ajunge niciodata mare Itigarantez ca toate problemele astea iti vor intari caracterul si te vor ajuta in viata. Vezi partea buna a lucrurilor si ai sa vezi ca se intoarce roata

Ca intodeauna; trebuie sa apara cineva din neant, nu sa ne ajute sa gindim.dar e de ajuns sa arate calea...

Ufff,esti un sufletel chinuit.esti la o varsta cand simti nevoia sa vb cu cineva apropiat tie, cineva caruia sa-ti spui necazurile si problemele. iarta pe mami a ta, a afectat-o poate divortul.eu stiu cat de greu este sa stai intr-o casa inchiriata. poate ca mami a ta o fi crezut ca inchiriind doar o garsoniera va face economie.gandeste-te cam ce o apasa pe mami a ta! chirie[care costa destul de mult],intretinere,mancare etc. poate ca nu-i este usor nici ei! incearca sa te apropii si tu de ea,spune-i o vorba frumoasa, o mangaiere, sa simta si ea ca fetita ei o iubeste.si sa nu uiti ca mama te iubeste[altfel nu te facea!]dar trece si ea prin momente foarte grele.e greu sa-tiexplic, esti un copil cu inima ranita. daca vrei sa vorbesti mai mult cu mine lasa-mi mesaj si voi cauta sa te ajut cat pot.ok?

Incearca sa ai o discutie cu ea. ca intre fete
sunt sigur ca treaba cu divortul a afectat-o si pe ea...
nu-s eu psihologul expert, dar cred ca doar prin comunicare veti reusi sa va intelegeti mai bine. si asta asa amical, fara certuri

Trista poveste. incearca sa vorbesti ca mama ta, poate ca a treaba asta cu divortul a afectato si pe ea. ca sa te simti mai bine incearca sa vorbesti cu fetele din clasa de la tine si sa va imprieteniti.