Bună seara!
Am oscilat între categoria familie&relații și cea referitoare la dragoste&sex, și este interesant că acestea sunt așezate distinct, fiindcă, în cazul meu, familia este într-o parte iar dragostea în altă parte.
Sigur că port dragoste și în familie, pentru cei doi copii ai mei, pe care îi am cu soția mea. Pe ea am cunoscut-o de tânăr, la 18-19 ani și nu am apucat să experimentez prea multe relații anterior.
După o perioadă de săsrăcie, am reușit să realizez ceva profesional și am cunoscut-o pe cea la care se află dragostea mea. M-a refuzat ani de zile, pînă am devenit poet, romantic, pictor și am cucerit-o cu o inimă care nu mai stia ca sunt casatorit. Credeam ca voi suferi toata viata dupa dragostea vietii mele, dar, in cele din urma, a ajuns si ea sa ma iubeasca si sa piarda timp pretios, de ani, asteptandu-ma. Intre timp, a devenit singura si desi niciodata nu mi-a cerut ferm sa fac ceva, ceasul ei biologic ticaie. Nu s-a casatorit si nu are copii. Oriunde as fi, ma gandesc doar la ea, sufar, ma chinui si plang. Este iubirea vietii mele si ne intelegem perfect, fiind singura cu care pot discuta orice.
In acelasi timp, imi pare rau sa ii las pe copii o mare parte din timp fara tata, desi nu sunt prea vesel cand sunt cu ei, fiindca ma gandesc la ea.
Inima mea e langa dragostea vietii mele dar rational imi pare rau de copii. Fata de sotia mea nu mai am nicio atractie sau dragoste, doar respect, fiindca este o mama model, o persoana calma si buna.
Timp nu mai este si trebuie sa hotarasc ceva dar nu reusesc.
O opinie sincera ar fi de ajutor. Am incercat sa sintetizez pentru a nu plictisi.
Mulțumesc pentru răbdare.
Eu vreau să te întreb ceva.
Ai certitudinea că marea ta iubire de acum este și va rămâne "neplafonabilă" și peste 1 - 2 ani de conviețuire împreună, de prăjit cartofi împreună, de spălat rufe, de mers la cumpărături și plătit întreținerea împreună? 
Dacă ești inteligent, vei înțelege că ACUM, o mare parte din dragostea ta pentru ea se datorează "fructului oprit".
E simplu să-ți satisfaci acum dorința egoistă pentru luna de pe cer. Dar ce vei face când ți se va limpezi mintea și sufletul și vei constata că luna e doar o stâncă plină de praf, nimic divin?
Ești poet, romantic.
Nu ți-e teamă că acum dorința ta nu e pentru o femeie, ci e doar dorința de a fi veșnic îndrăgostit.
Știu că e dur ce-ți spun.
Dar gândește-te că viața nu se întâmplă niciodată așa cum vrea mintea noastră, și tot ce vei face va fi ireversibil. Ai grijă la ce distrugi și pentru ce.
Răspunde
Cred ca, in general, viitorul este imprevizibil. De prăjit cartofi sau alte asemenea, nu este pasionată, este o femeie de cariera care nu dorește sa fie menajera unui bărbat. Este foarte frumoasa (și soția mea este dar nu pune prea mult accent pe aranjat din lipsa timpului) dar și cu foarte mult bun gust în ținută. Probabil ca ar fi putut fi cu aproape orice bărbat si-ar fi dorit.
Cu dorința de a fi veșnic îndrăgostit, e posibil sa ai dreptate. Vouă vi se intampla ca atunci când vedeți un cuplu de tineri proaspăt îndrăgostiți sa simțiți un fior și totodată o lipsa, sa va doriți și voi așa ceva?
Răspunde
Mulțumesc pentru răspuns!
Credeți că, in general, bărbații sunt programati genetic sa fie cu o singura femeie toată viata?
Planul initial al Creatorului a fost ca un barbat sa fie cu o singura femeie toata viata, intre timp a interferat in genetica noastra cederea in pacat si acum avem inclinatie in diverse grade sore toate incalcarile posibile ale constiintei, egoism, invidie, lacomie pentru trupurle mai multora, minciuna etc
Daca intelegem starea noastra cazuta si alegem sa ne daruim viata de buna voie Creatorului, ii marturisim si ne cerem iertare pentru toate incalcarile constiintei care ne macina si cerem samgele Mantuitorului Hristos sa ne steargatoate pacatele, suntem iertati si liberi sa incepem o viata noua un acord cu planul initial ce implica si fidelitate cu sufletul si cu trupul doar fata de partenerul de casatorie.
Ti-ai raspuns singur. Este o situatie foarte grea si foarte complicata si e de inteles de ce ai cere sfaturi anonime pe un site unde nu te poate jena nimic. In functie de varsta copiiilor tai, daca sunt mai mari si gandesc pentru ei, ar putea intelege motivul dar nu cred ca te-ar ierta. Si asta nu pentru ca nu este un motiv logic : cand iubesti pe cineva in locul altuia, alegi iubirea, ci pentru ca esti tatal lor iar in mintea copilului mama si tatal sunt conectati pe viata. Este interpretabil tot, pentru ca nu poti povesti mai clar decat atat. Simplul rezumat arata deja ce vrei. Durerea s-a produs deja, la fel si alegerea, deja ai ales. Daca stii ca nu se poate reaprinde nimic intre tine si sotia ta, urmeaza-ti inima. Copiii tot ai tai sunt, tot tatal lor esti, iubirea ta tot o cer, atentia ta tot o doresc, comunicarea la fel. Relatia ta cu mama lor poate sa se raceasca, dar ei sunt copiii tai, sangele tau, au nevoie ca relatiile sa fie aproape mereu bune. Daca alegi dragostea inimii, sa nu iti lasi copiii sa iti simta lipsa. Ei nu iti sunt datori cu nimic, sunt pe lume din iubire si merita un parinte prezent indiferent de situatie.
RăspundeMulțumesc pentru răspuns! Deocamdată nu am ales, se pare că sunt incapabil să o fac. În lupta dintre rațiune și dragoste, acestea câștiga pe rând, când una, când cealaltă. Nu agreez prea tare ideea divorțului, știu cum este de la părinții mei, divorțați (cu un tata violent, am încurajat chiar eu divorțul, adolescent fiind) dar parca e puternic și impulsul de te vrea fericit. Simt că e o alegere între rațiune și simțire, între obligații morale și fericire egoista (atât cât se poate ea prevedea).
Copiii sunt la școală iar de hotărât chiar nu m-am hotărât.
Ordonare:
După relevanţă
Iubirile imposibile, improbabile, interzise, riscante trezesc totdeuna cea mai mare furtuna de sentimente. Daca ai divorta si te-ai recasatori cu actualul obiect al obsesiilor si sotia s-ar recasatori si ai vedea ca acela ar privi- o cu admiratie si ardoare ar deveni ea iubirea imposibila si interzisa si sa vezi ce ti-ar acapara gandurile iar noua ta sotie obisnuitul cu defecte progresiv mai evidente.Plus ai fi macinat de vinovatia de a-i fi parasit pe copii.
Dragoste inseamna in primul rand sa ramai langa cuvantul pe care ti l-ai dat.Actionand astfel devii un model negativ pentru copii, ii inveti ca atunci cand esti ispitit nu lupti pentru o relatie ci renunti, ii predispuu si pe ei sa aiba parte de divorturi.
Un nepot al.meu a fost anuntat de sotie dupa 7 ani de casatorie ca ea divorteaza pentru ca s-a indragostit de altcineva.El a suferit cumplit, a rigat-o in genunchi sa nu il.paraseasca, fara rezultat. Dupa 4 ani a intalnit o tipa foarte frmoasa si desteapta, parasita de sotul ei bogat si cu influenta pentru ca nu a scceptat ca el avea nevoie si de amanta.S- au casatorit, fiecare recunoscator ca a gasit pe cineva cu comvingerea ca e bine sa fii fidel.Inainte de casatorie l-a sunat pe nepotul meu fosta sotie ca ea se sinucide daca nu se insoara din nou cu ea, ca a fost singurul barbat care a iubit- o cu adevarat.Si fostul sot al acualei lui sotii e tot frustrat, s-a legat de varul meu si e trost ca s-au mutat in strainatate cu fete lui care acum il iubesc foarte mult pe noul tata si le merge foarte bine si sunt fericiti.
Răspunde
În primul rand trebuie sa iei în calcul de ce doar după ce te-ai realizat,persoana respectiva a început sa te vadă.Tie nu îți pune nici un semn de intrebarea asta?
Și încă un lucru,dacă tu fata de soția ta nu mai ai sentimente de ani de zile,de ce nu ai încercat sa afli de ce,sa repari,sa vorbești cu ea sau pur și simplu sa pleci? De ce doar acum când ai pe altcineva înlocuitor?
Nu ma înțelege greșit,nu zic asta pentru a te judeca pentru ca nici eu și nici alții nu suntem uși de biserica,dar vreau sa știu cum ai gândit,ce ai gândit etc.
Treaba sta în felul următor,dacă tu nu mai ai sentimente pentru soția ta și automat îți neglijezi și copii din cauza tristeții,ar trebui sa pui totuși punct căsniciei. Daca pui punct automat poți sa fi cu perosna dorita plus fericit (dacă o sa te mai vrea), o sa fi și mai vesel și vioi fata de copii tai ce își doresc afecțiune și atenție din partea ta, și pe deasupra poți sa o lași pe soția ta sa fie și ea la rândul ei fericita lângă altcineva cât mai e tânără.
Situația asta nu îți face bine nici ție, nici soției și nici copiilor. Daca nu înțelegi cum asa, punete tu pe rand în locul fiecăruia.Gandeste-te ca tu ai fi copil si ti-ai vedea mereu părinții nefericiți și implicit tu nu ai mai primi dragoste, i-ai vedea mereu distanți sau certandu-se în timp ce alte familii sunt fericite.Ca sa nu mai vorbim despre ce o sa învețe ei depre relații.
Pe urma în locul soției tale.Tie unul ti-ar place sa trăiești mereu cu senzația ca ești doar un ceva acolo? Ca stai cu cineva ce nu are sentimente pentru tine deși tu nu ai greșit cu nimi
asa rău să meriți asta? Sa stai lângă un om ce mereu e cu gândul în alta parte, ce merge de lângă tine și se pune în pat lângă altcineva? Deși ea nu spune, partenerul în general simte când ceva nu e bine și cât am încerca sa fim de tari și nepăsători ne doare.
Nu te cert, vreau doar sa îți dau un sfat de bine prin care sa fi tu fericit și cei din jurul tău mai liniștiți.
Nu m-a văzut după ce m-am,, realizat,,, ba dimpotriv, această realizare petrecându-se prin aportul amândurora.
Nu ma cert cu soția decât foarte rar, nu tip, nu fac urât iar de ea și copii am grija mereu sa nu le lipsească nimic, material vorbind. Doar inima mea e altundeva.
Am uitat sa spun ca avem și doua animalule, un câine și o pisica... și nu as concepe sa le abandonam. Doar ca soției i-ar fi foarte greu cu doi copii și doua animale (pe care nici nu as putea sa le iau de lângă copii).
Ca în bancul acela... după ce m-am căsătorit, am cunoscut adevărată dragoste, păcat ca era prea târziu.
Pai dacă locul tău nu mai e acolo poți frumos sa divorțezi.Cazi de comun acord ca soția și copii sa rămână în casa, și sa aveți custodie comuna.Dar nu sa iei copii doar o data pe săptămână sau luna, dacă o respecți și vrei sa o ajuți puteți sa ii stai cu ei în funcție de programul vostru.Adica dacă ea lucrează pe dimineața și tu pe după-masă, tu stai dimineața cu ei și după-masă sta ea și vice versa.Plus cu bani sa le cumperi frecvent cele necesare ca și ea la rândul ei sa își poată gestiona bani pentru ea și nevoile ei.
Soluți se găsesc, îți trebuie curaj.
Femeia cu, care vrei sa fi îți accepta copii?
Situația locativă sau cea financiara nu reprezintă cea mai mare problemă.
Nu am spus că vreau să fiu cu ea, ci faptul că sunt nehotărât, oscilant și am nevoie de câteva opinii venite din exterior, de la persoane dezinteresate, pentru ca implicat fiind, oricât de deștept sau de prost as fi, nu cred ca pot fi obiectiv.
Femeia de care ma întrebați știe de copiii mei, evident, dar nu îmi dau seama cum ar trebui sa ii accepte sau ce semne sa fi văzut ca să intuiesc dacă ii va accepta sau nu.
Statul cu copiii în fiecare zi, ba dimineața, ba seara... este puțin probabil sa se întâmple și sa mai fie și acceptat de noul partener. Nu ma refer la cazul meu, ci, in general, am auzit de asa ceva în foarte puține cazuri.
Din perspectiva mea treaba sta în felul următor.Tu dacă iubești pe altcineva clar nu îți mai iubești soția, nu exista sa iubești doua femei în același timp.Tu ești obișnuit cu soția ta, dar de iubit o iubești pe cealaltă pentru ca altfel nu exista o cealaltă. Asta ca să stabilim o treaba de la început.
Pe urma nu exista nehotărâre, tu ști cu cine vrei sa fi ca altfel nu ai mai fi cu "amanta" ca să ii spun asa.Doar ca nu ai curajul necesar sa renunti la confortul de acasă și la obișnuită și sa îți creezi bătăi de cap.
Iar legat de imposibilitatea de a sta cu proprii copii din cauza femeii respective e aiurea rau. Daca te iubește și știe la ce sa înhămat,te ia cu cățel cu purcel. Daca erai un bărbat singur cu doi copii ce făceai? Ii lăsai la casa de copii ca să îți poți face iubita? Iar în cazul tău soția ta nu a făcut copii singura, si ea are nevoie de timp pentru ea, de liniște, sa se adune, sa își refacă viata iar dacă tu ai luat-o pe alt drum nu ai cum sa îți pui doar hăinuțele în bocceluta și sa fi bărbat liber.Ai o responsabilitatea egala cu a soției tale.
Cred ca e timpul sa vorbești cu ea despre tot ce se întâmplă și sa luați o hotărâre împreună.
Va mulțumesc pentru răspuns!
Sincer va întreb, în câte cazuri credeți ca soțul merge la sotie și ii spune ca iubește pe altcineva, cu speranta ca ar putea rezolva problema împreună?
Dacă tot nu pot divorța, nu fac mai mult rău? Adică (citez pe cineva dintr-un raspuns dat pe internet) nu are și soția dreptul de a nu ști nimic, dacă tot nu se întâmplă ceva?
Credeți că odată ce iubirea și atracția au zburat, ele mai pot reveni?
Știu ca e dificil,si poate ți se pare barbar sa ii spui asta.Dar totuși,trebuie sa ne gândim și la faptul ca ea trăiește intr-o minciuna.
Bun,nu ii spui și înțeleg,dar crezi ca merita ca de acum sa rămână probabil tot restul vieții laga un om ce nu o iubește,când poate sa își găsească iubirea și fericirea în alta parte?
Nu sunt răutăcioasa,dar trebuie sa analizezi tu foarte bine sentimentele tale. Poate tu ești un om ok acum,poate nu ești genul bădăran,violent ci din contra un om respectabil,dar te-ai gândit ca rămânând cu soția va trebui sa îți lași amanta? Vei putea trece peste asta? Îți vei "ierta" sa folosesc un cuvânt mare, ca te-ai afundat în nefericire doar pentru a ști copii ca tu ești în casa? Ești sigur ca o data cu trecerea timpului nu vei calca iar strâmb din cauza ca soția ta nu e ceia ce tu ai nevoie? Sau ca nu vei ajunge mai peste câțiva ani ca mulți alții ce din frustrare își va teroriza/sau neglija consoarta și copii?
Sunt foarte multe cazuri de oameni ce nu s-au luat din iubire, sau ce nu s-au mai iubit dar am rămas împreună și au căzut în patima alcoolului, a drogurilor, a violentei fizice, a reproșurile etc.Crezi ca vei putea sa îți ascunzi pe veci frustrarea sau suferință?
Eu și ea (unde ea nu este soția) suntem deja într-o pauza impusa de ea, pentru motive lesne de înțeles. Spun pauza când, de fapt, ea a pus punct relației în felul în care aceasta se desfășura. E ca atunci când, în filmele de dragoste, cei doi se cearta serios înainte de a fi împreună pentru totdeauna (happy end). A fost o mica gluma. Întotdeauna m-am întrebat de ce nu-i mai arata și după 10-15 ani.
Revenind, dacă ar fi sa vin cu totul la ea, știu ca m-ar primi și ca asta așteaptă, dar nu o va mai face prea mult timp. Adică sunt contra timp. M-am lăsat de băut... a fost o faza deja experimentata.
După cum văd eu lucrurile (sunt părinte și eu) când ai copii, tot restul trece pe locul doi.
Iar orice ai zice despre nefericirea ta, un cămin destramat e o traumă incomparabil mai distrugătoare pentru copiii tăi decât faptul că te vad pe gânduri. Mă gândesc că nu îți verși nefericirea pe ei, nu?
Nu-ți face iluzii că odată ce vei fi împreună cu iubirea ta vei mai putea sa fii suficient de părinte pentru copiii tăi. "Love is selfish, love is blind". Oricât de minunată este aceasta noua iubita, nu o să-ți poată iubi copiii așa cum o faci tu și nu știi cât de înțelegătoare va fi (mai ales în timp) față de nevoia de a petrece suficient timp cu copiii tăi.
Ilincoana zicea "Daca alegi dragostea inimii, sa nu iti lasi copiii sa iti simta lipsa."
Astea sunt vise, în realitate nu ai cum sa faci asta.
Mă rog, nu zic că dețin eu adevărul universal, dar eu așa gândesc și să știi că îți înțeleg situația mai bine decât crezi.
Mulțumesc frumos!
La întrebarea dvs., raspunsul este ca nu, nu îmi vărs nefericirea pe copii.
Motivele de ingandurare pot fi mai multe decât cele referitoare la dragoste... am un serviciu dificil, cu multe probleme de rezolvat, vremurile prezente sunt ingrijoratoare sub mai multe aspecte (pandemie, război, economie s-a.) deci se găsesc și alte motive de îngândurare decât dragostea neimplinita complet.
Era o vorba ca dragostea e totul dar nu e suficient. Din păcate.
Dacă privesc un film romantic, nimic nu pare mai important decât iubirea. Dacă ma uit ca exista multe pericole împrejur, nimic nu pare mai important decât siguranta copiilor.
Uneori ma consolez cu ideea ca în viata nu poți sa le ai pe toate. Alteori ma captivează comentarii (din cărți), ca ar trebui sa aspiri către fericire, fără măsură.
Ne-am obișnuit sa vrem totul dar cred ca sunt mai fericiți cei care se mulțumesc cu ceea ce au.
Aspira la mai mult contra bucura-te de ceea ce ai.
Nu e cazul pentru persoana a 3-a, te rog.
"Uneori ma consolez cu ideea ca în viata nu poți sa le ai pe toate"
Poate că asta contrazice multe utopii romantice, dar din păcate realitatea nu are nicio legătură cu ficțiunea pe care o construim in adolescență, vizionând filme și citind cărți. Potrivirile astea simbiotice pe care le vedem "împinse" peste tot, fie că e vorba de social media sau tot felul de ficțiuni exista doar in mintea celor ce le creează. Dar om fiind, și trăind în lume cum era acea vorba, eu nu am observat nicăieri povesti atât de fericite. Doar eforturi, munca, compromis, resemnare.
Și peste tot familii destrămate din cauza impulsului de a căuta mereu ceva mai bun, mai facil, mai plăcut. De asta și eu mă declar vinovat, dar incerc să găsesc înțelepciunea și capacitatea de a descoperi frumusețea lucrurilor simple.
Uneori îmi spun că ar trebui sa am lacrimi de fericire in fiecare seara când adorm lângă copilul și soția mea care sunt sănătoși, pentru acoperișul pe care îl avem deasupra capului și pentru că din munca noastră am ajuns sa ducem o viață mult mai îndestulătoare decât ce au avut părinții noștrii sau chiar și noi pe când creșteam.
Așa că încearcă cumva să ieși în afara persoanei proprii și să o privești cu ochi noi pe cea care e mama pentru copiii tăi, lângă care ai trait momente pe care cel mai probabil nu le vei putea trăi langa altcineva. Zici că e un om cald și bun, și nu cred că îți dai seama ce calitati rare sunt astea in anno domini 2022.
Calca-ti pe orgoliu in seara asta sau chiar acum, de ce nu, mergi și îmbrățișează-ti soția, caută să fii aproape de ea, poate vei reuși cumva sa reaprinzi sentimentele care nu au cum sa fi dispărut de tot.
Am încercat sa ma consolez ca nu e bine, ca nu se poate și alte asemenea înfrânari, de la care nu m-am abătut... dar îți spun că atunci când o vad nimic nu pare mai puternica decât dorința de a o avea...
Da, e o problema că o vezi in continuare. Nu știu dacă ai cum sa eviți asta, dar dacă poti sa faci cumva sa nu va mai vedeți, ar fi un pas important, chiar esențial daca vrei sa treci peste aceasta pasiune.
Situația ta presupune luarea unei decizii foarte complicată dar care nu poate fi amânată la nesfârșit. Eu zic că trebuie pus în balanță foarte bine dacă merită să pierzi familia pe care o ai acum, care cu siguranță te iubește și are nevoie de tine doar pentru beneficiul tău egoist. Ce o să te faci dacă afli că femeia de care ești tu îndrăgostit este și ea la rândul său îndrăgostită de altcineva? Simplu... pierzi tot. Nu mai simți nimic pentru soția ta din mai multe motive... poate te-ai plictisit de ea, poate nu se mai aranjează ca cealaltă (ceea ce este și imposibil ținând cont că soția ta luptă pentru voi zi de zi și se dedică familiei, în schimb cealaltă se are doar pe sine și este normal să arate mai bine), poate monotonia. Gândește-te bine, folosește-ți rațiunea si ia decizia corectă. Eventual poți discuta cu soția ta și să-i spui ce ai pe suflet și poate lucrurile se vor rezolva ușor ușor între voi. Eu unul nu mi-aș lăsat familia pentru "pofta inimii". Succes.
Bună! Am citit mai devreme toate discuțiile cu privire la situația ta. Sunt tare curioasă ce ai decis până la urmă. Cine a câștigat? Rațiunea sau inima? Și cum te simți în prezent? Care este starea de spirit?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
