Toti sariti cu gura sa il nasca, dar femeia daca se gandeste ca nu are cu ce sa hraneasca toti copii.Voi nu ganditi? Nu sunteti deloc constienti? Lasa-ti femeia sa gandeasca. Daca are cu ce sa il creasca, sa il nasca. Daca nu, pai NU, nu o sa il nasca de dragu de a avea inca un copil si sa moara de foame Ganditi oameni buni, numai da-ti sfaturi aiurea.Ce ar fi de preferat? Eu as face avorturile sa fie GRATUITE.Decat sa nasca pe banda rulanta, cum sunt tigancile cu 'nspe mii de copii Doamna stie care e treaba, stie daca isi permite sa il nasca sau nu, daca isi permite sa il creasca, sa ii ofere ceva Are deja 2 copii, e problema ei.Iar tu draguta geo_bia_2000, mama ta stie mai bine, e matura, isi asuma raspunderea
Sa nu creada ca va fi mai fericita daca nu va pastra copilul. Ba din contra: cine incalca poruncile lui Dumnezeu se lipseste singur de binecuvantarile divine. Ea trebuie sa isi puna increderea in Dumnezeu si sa lase totul in seama Lui. Incurajeaz-o sa citeasca de aici: https://egwwritings.org/ cartea "Familia implinita".
E greu, dar poate nu imposibil. Si eu cand avea 16 ani m-am rugat de mamica sa pastreze pruncul cu care ramasese insarcinata si nu am prea avut sorti de isbanda, dar uite ce te rog eu daca vrei sa mai ai un/o fratior/surioara: roaga-te la Maica Domnului pentru a pastra mama ta copilasul, vezi poate asa vei reusi (eu din.pacate atunci nu m-am rugat decat de mamica mea, nu si de Maica Domnului). Astept vesti
Spune-i ca are dreptul sa faca ce vrea dar unele decizii pot fi regretate mai tarziu. Mai bine sa dai viata decat sa iei. De descurcat daca vrea cu adevarat cu siguranta se va descurca decizia este grea pentru mamica ta si trebuie sa o intelegi orice decizie va lua.
Daca mama ta are temeri, probabil ca are si motive sa se teama. Ea stie cel mai bine daca isi permite sa intretina un copil sau nu. Tu crezi ca ea isi doreste sa treaca prin chinurile fizice si emotionale ale unui avort? Gandeste-te ca si pentru ea e foarte greu, din toate punctele de vedere, si ca nu are nevoie acum de oameni care sa o judece. Toti se dau lupi moralisti, dar multi dintre ei habar nu au cat de greu e sa cresti un copil, ori cati nou nascuti umplu patuturile de prin orfelinate. Cel mai important e sa fiti alaturi de ea, orice decizie va lua, pentru ca are si va avea mare nevoie de dragostea si suportul vostru. Pana la urma e mama ta, nu o dezamagi!
Spune-i ca oricine are dreptul la viata ar trebui neaparat sa-l pastreze spune-i ca o sa-l ajuti pe copil ca o sa ai grija de el si roaga din tot sufletul sa il pastreze!
Arata-i acest articol, care pe multi i-a sensibilizat si chiar a salvat multi copii de la avort.
Jurnalul unui copil nenăscut
5 octombrie:
Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Părinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.
19 octombrie:
Unii susţin că încă nu sunt o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.
23 octombrie:
Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa. Gândiţi-vă, peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care-l voi spune: MAMA.
25 octombrie:
Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Iar după mulţi ani va obosi. Se va opri şi după aceea voi muri.
2 noiembrie:
Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata.
12 noiembrie:
La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
20 noiembrie:
Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici, sub inima ei. Oh, cât de fericită trebuie să fie! Eşti fericită, mami?
25 noiembrie:
Mami şi tati probabil că se gândesc ce nume să-mi pună. Dar ei nici măcar nu ştiu că sunt fetiţă. Vreau să mă cheme Kathy. Doar sunt mare deja.
10 decembrie:
Îmi creşte părul. Este moale, strălucitor şi mătăsos. Mă întreb cum este oare părul mamei?
13 decembrie:
Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare şi flori. Dar, mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum arăţi, mami?
24 decembrie:
Oare mami aude ticăitul inimii mele? Unii copii vin pe lume puţin bolnavi. Inima mea însă este puternică şi sănătoasă. Bate întruna: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetiţă sănătoasă!
28 decembrie:
Astăzi mama mea m-a ucis.
Az123. Am citit acest articol. Doamne nici nu ma asteptam. Mi-au dat lacrimile. Nu stiu cum unii oameni se gandesc sa omoara o viata atat de nevinovata. Fiecare avem dreptul la viata. Geo... te rog spune-i mamei tale sa nu distruga aveasta minune. Sa se gandeasca ca multe femei au incercat din rasputeri sa aiba un copil si in zadar, multe au pierdut sarcinile din niste lucruri banale, multe plang cand vad un copilas pe strada gandindu-se ca ele nu se vor bucura niciodata de asa ceva. Mama ta trebuie sa se gandeasca ca e la fel de dureros chiar daca isi pierde degetul mare sau cel mic. La fel de mult doare. Fi alaturi de ea si sustine-o sa nu omoare o viata. Sunt sigura ca mai tarziu atat mama ta, cat si fratiorul sau surioara ta iti va multumi din inima. Fa o fapta buna si arata-i mamei tale calea cea dreapta. Te pup si sper ca peste cateva luni bune sa imi spui ca fetita/baietelul e bine si a inceput deja sa rada, sa vada, sa spuna mama...
Spune-i ca orice copil are dreptul sa s e nasca si ca o sa regrete dupa poti sa-i mai spui ca o sa-i fie de ajutor.
Buna, de ce sa il ucida? e crima pana la urma. unde mananca doi mananca si al treilea. sa nu fie nebuna sa faca asta ca e cea mai mare fraiera, ucide un suflet nevinovat poate sa ucida un medic foarte bun, poate sa ucida un om minunat poate sa ucida un geniu