Buna seara!
As avea nevoie de cateva sfaturi, va rog.
Sunt tânără, am 24 de ani, nu am niciun copil,nu as vrea sa aduc unul pe lume momentan deoarece nu avem o stabilitate financiara prea bună si nu as vrea sa se complice lucrurile, deoarece stiu ce implică un copil. Trebuie sa fii responsabil și să ii poti oferi atât strictul necesar cât poate și mai mult.
Nu vreau sa fim bogati sau să tinem cont doar de carieră, nu va ganditi la asta, dar macar sa nu ajungem cu banii in capatul lunii. Cu siguranta intelegeti la ce fac referire.
Problema mea este urmatoarea. Imi doresc un copil enorm si inteleg ca va trebui sa mai asteptam putin 3-4 ani pana ne mai asezam. Abia ne-am casatorit.
Insa in jurul meu se nasc copii si am mereu un sentiment neplacut, ma simt aiurea in loc să bucur pentru persoanele respective. Nu este okay, mă simt un om naspa si rau, incerc sa lucrez la mine, insa este atat de greu sa impiedici ceea ce simti, acel soi de invidie amestecata cu tristete, nu tine la nesfarsit, dar este acolo, creste precum o ciuperca pe sufletul meu. Nu vreau sa fiu o persoana rea.
Stiu ca il pot face oricand, in teorie nu ar trebui sa fie probleme, voi mai merge la cateva controale, dar uneori apare si frica de a nu-l mai putea face.
Abia am terminat facultatea, bani nu sunt deloc, locuim in chirie, totul este atat de greu, masina este veche luata in credit, se strica de acum, multe cheluieli, incerc sa fiu realista. Nu vreau sa chinui un sufletel din cauza gargaunilor lei.
Discut mereu cu sotul, este intelgator, ma ia in brate si imi spune ca va fi greu si sa asteptam cativa ani, nu mult, dar sunt asa trista si ma doare sufletul asa tare ca nu se poate acum, pare si un capriciu, pe de o parte, corect?
Nu stiu de unde am dorinta aceasta atat de mare de a avea un copil, o familie, cu el am deja o familie, este cel mai grijuliu om, dar as vrea si un micut. Ma gandesc ca acest lucru ar putea proveni din familie, parintii mei biologici abandonandu-ma si multe alte traume, ar putea fi atat de multe explicatii. Nu stiu cum sa combat asta, meditez zilnic si nu stiu cum sa schimb ce simt. De aceea m-am gandit sa apelez la sfaturile dv. Poate sunt persoane specializate in acest domeniu sau au avut experiente similare.
Am avut grija de copilasii altora, am citit atat de multe despre ei. Sunt pregatita, dar ma frustrez atunci cand vad ca alte persoane au bani sa ii creasca si totusi ii cresc atat de gresit...ca si cum cei mici nici nu conteaza plus multe altele.
Am episoade in care plang, imi trece o perioada apoi o iau de la capat.
Multumesc mult pentru suport!
Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine este sa apelezi la un psihoterapeut. Cu siguranta, aceasta perioada va trece, este ceva pe moment. Ai baby fever. Incearca sa te documentezi despre asta online. Cu siguranta vor aparea persoane care te vor incuraja sa treci la treaba, insa, toate la timpul lor. Daca toti oamenii ar face copii cand sunt 100% pregatiti dpdv psihic si financiar, lumea ar fi un loc mai bun.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
In cazul asta, mai amana cativa ani, pana esti pregatita sa-l faci pe-al tau, ca esti inca destul de tanara si pana in 30 de ani este ok sa astepti.
Răspunde
Buna.Inca ai timp berechet pentru a deveni mamica, insa daca ai ajuns pana in punctul in care toata treaba iti afecteaza gandirea, iti aduce emotii negative, ca si cum asta e singurul tau scop acum, iar neindeplinirea lui e un esec total, te incurajez si eu sa mergi la psiholog.Deocamdata va puteti lua un animalut de companie, poate o pisica si vedeti cum va descurcati.Nu e deloc intelept sa aduceti un copil pe lume daca nu aveti o stabilitate financiara decenta.Gandeste-te oricum ca viata nu e o cursa, nu trebuie sa va comparati cu alte cupluri din jur, in niciuz caz! E o calatorie personala, prin urmare respectati-va ritmul propriu si incearca sa reduci din comparatii, fiindca acestea aduc adesea numai amaraciune si toxicitate.Numai bine!
PS: Toata lumea zice ca e pregatita, pana cand isi da seama opusul, in faptul implinit.
Nu este o descurajare, ci doar un gand realist, amuzant, intalnit la foarte multi parinti.
Fa copil daca asta simti, asa niciodata nu o sa ai bani pentru ce spui. Tu crezi ca daca veti cistiga mai multi bani, o sa fie altfel? O sa fie exact la fel, asculta ce zic eu. Cind cistigi mai multi bani, si cheltuielile or sa fie mai mari, pentru ca atunci cand, esti singura, sau sinteti singuri si cistigati mai mult, vrei sa ai si tu mai multe, asa ca tot la fel o sa fiti cu banii.
Cind faci copii, atunci o sa cautati sa cistigati mai multi bani, dar o sai dirijati si spre acei copiii, nu doar spre nivelul vostru de trai, ca atunci cand sinteti doar voi singuri, daca intelegi ce spun.
Asa ca spor la treaba, fa copil cit poti si simti ca asta vrei.
Cam asta e perioada cand femeile vor copii. si e frumos ca iti doresti unul atat de mult. Vei fi o mama buna.
Dar hai sa zicem ca nasti: faptul ca voi nu sunteti inca realizati pe plan financiar, nu ii va crea lipsuri? Si oare lipsa asta nu va cauza si certuri intre tine si partenerul tau? Linisteste-te. Cand va fi timpul bun, vei sti.
De ce te stresezi incat sa ai nevoie de un terapeut (care e si el om cu problemele proprii) pentru ca pui partea/grija materiala pe primul plan daca stii ca iti doresti copii si esti la varsta adecvata in a-i naste sanatosi. Inca un lucru, de ce schimbarea/existenta automobilului sau locuitul intr-un loc unde nu ai parinti, rude aproape si trebuie sa platesti chirie plus utilitati pentru un job (slab platit ca majoritatea-presupun!) ti se par chestii normale pentru care sa te stresezi, sa depui atat efort si energie, dar pentru viata ta, familia ta nu. Posibil nici partenerul nu te incurajeaza, dar cateodata in viata e mai important sa faci lucrurile cand consideri ca trebuie facute fara sa tii cont de parerile nimanui daca nu sunt ca ale tale. Oricum mamele se chinuie mai mult in primii ani de viata cu copilul. Sfatul meu-daca iti doresti copil, ia atitudine si nu te mai stresa inutil din cauza parerilor altora sau a banilor care niciodata nu ajung. Joburi vei gasi si in tara si in strainatate.
Din ce ai scris tu:"Discut mereu cu sotul, este intelgator, ma ia in brate si imi spune ca va fi greu si sa asteptam cativa ani." hop! aici trebuie sa-ti ridici cateva semne de intrebare, nu cumva te-ai grabit sa te mariti cand nici tu nu stii ce cauti la un barbat, posibil nu reusesti sa te intretii fara mult ajutor? cu precadere de ce partea materiala, achizitia unei noi masini etc este mai important decat a investi in propria sa familie. S-a insurat= si-a asumat responsabilitati. Posibil sunteti de varste apropiate si el inca mai copilareste, baietii se maturizeaza pe la 30 de ani. Dar asta nu ar trebui sa fie grija ta, esti partenera nu mama sa.
@gabriela2201
Nu este vorba despre asta, insa este realist in momentele in care eu nu sunt. Nu poti creste un copil cu 2000 de lei pe luna. Un copil necesita multe lucruri, asta daca vrei sa investesti in el, oferindu-i tot ce are nevoie.
Traim intr-un secol in care ai nevoie de o masina pentru a te deplasa in diferite parti. Nu cea mai noua, dar una cat sa mearga fara a se strica la tot pasul. Nu este masina lui, este a noastra. Nu este un om nepasator, altfel nici nu m-ar fi bagat in seama.
In 3-4 ani am creste pe partea de cariera, facultatile fiind finalizate, dar acum, fiind la inceput este mult mai greu sa mergi insinte cu toate.
Singura problema este ceea ce simt atat. Realist, constientizez si eu că nu se poate creste un copil in asemenea conditii, cheltuielile fiind mult prea mari. Trebuie sa ai macar un fond de rezerva in caz de orice. Sa fii reponsabil. Este vorba despre viata unui om care va depinde de tine in urmatorii ani. Nu este okay sa fie crescut pe minim doar fiindca ne-am grabit noi.
Le pun in balanta mereu. Am zile in care sunt okay cu ideea de a astepta fiindca suntem tineri, este timp, dar am si zile in care as risca prosteste si as vedea pe parcurs ce as putea face, as gasi ulterior resurse pentru el, dar ne-am chinui mai mult cand am putea astepta putin.
Asta fiind cea mai mare problema, nu sotul, ci ceea ce simt eu nu se pupă cu realitatea... faptul că nu mereu reusesc sa fiu realista.
El este un om super din toate punctele de vedere, mi-a fost alaturi in 5 ani cum nu mi-a fost nimeni.
Daca ii spun acum sa il facem si tin neaparat neaparat, nu ar spune nu, l-am face pana la urma, dar consecintele de dupa sunt destul de greu de dus, cel putin o perioada.
Cand poate el ar trebui sa munceasca si mai mult decat o face, si ar trebui sa il vad si mai putin, plus multe altele. Vor fi sacrficii, poate mult prea mari decat daca am mai astepta.
De aceea ma gandeesc de 100 de ori inainte, fiindca nu poti da timpul inapoi.
Am pus aceasta intrebare pe grup pentru a putea fi indrumata spre diferite solutii, terapii, ganduri, idei, prin intermediul carora sa nu mai simt ce simt (am descris mai sus in postare) poate sa meditez in diferite zile, sau sa creez anumite repere si sa la focusez pe ceea ce am de facut in prezent. Poate au fost persoane ce au trecut prin aceeasi situatie si au reusit sa o depaseasca, fara a lua o decuzie pripita, impulsivia.
Multumesc penteu raspunsuri. Asta este tot ceea ce am avut de spus.
Răspunde 
Eu zis sa te focusezi pe cariera! Sa nu te mai uiti in curtea altora sa ai rabdare cu tine sa faci ce ti place.iar cand o sa fie momentul o sa fie nu dispera! Daca nu ai resure pentru copilul acela nu se renteaza! Fi puternica si nu te lasa manipulata!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
