Buna seara.As avea nevoie de un sfat de la cineva matur cu experienta.O sa încep cu începutul.Am 18 ani si o relație de un an și 2 luni. Dintr-o prostie am rămas însărcinată dupa doar 3 luni de relație si acum avem un copil de 1 luna.Eu eram la liceu atunci si a trebuit să renunt (ma voi înscrie în toamna din nou).De cand au aflat părinții mei de sarcina relatia mea cu ei s-a schimbat total, am devenit ca niste cunostinte.De cand s-a născut copilul am plecat in orasul iubitului meu, departe de ei.De atunci ma simt abandonată si singura, chiar dacă el este cu mine.Desi a fost și alegerea mea sa păstrez sarcina il invinovatesc mereu pe el ca nu m-a facut sa iau decizia potrivita pentru varsta mea si sa-mi vad de scoala.Am ajuns sa urăsc faptul că am un copil si sa vad lucrul asta ca pe o povară.Ce ar trebui să fac? Eu îl iubesc pe el si pe copil dar imi e dor si de viata mea de dinainte si nu mă pot împăca cu ideea ca am un copil. Poate imi era mai usor daca aveam familia aproape macar dar nu stiu cum as putea sa ma inteleg cu ei din nou.Voi ce ati face in locul meu? Credeti ca va mai fi posibil sa reusesc in viata sau totul e deja distrus?

Buna! Din momentul in care ai un copil absolut totul se schimba si nu mai poate fi la fel niciodata. Daca il vezi ca pe o povara, poate cel mai bine ar fi sa il dai spre adoptie (decat sa creasca intr-un mediu in care tu nu l-ai dorit), sa-ti vezi de scoala, sa termni liceul si sa faci o facultate, sa te pui pe picioare si apoi sa te gandesti la un copil. Stiu ca probabil suna tampit ce spun dar ori faci asta ori te resemnezi cu gandul ca nu o sa mai fie niciodata la fel. Poate te-ar ajuta daca ai vorbi cu un psiholog ca sa iti dai seama de alegerile pe care le poti face.

Pai nu ai decat sa mergi inainte, nu ai ce face, nu il mai invonovati pe el ca nu are nici un sens, nu mai ajuta la nimic, nici tu nu te-ai protejat, e usor doar pe el sa dai vina, tu de ce nu ai zis "nu, stai sa ne protejam"?! Adica tu n-ai nici o vina? Zic ca idee acum. Tot timpul sunt altii vinovati pentru greselile noastre, nu merge asa.

Aveai net, puteai sa citesti, nu erai in padure sa nu stii de protectii, puteai zice "stai sa incep sa iau pilule si apoi, sau fara prezervativ nu facem nici un sex".
Sau puteai avorta daca chiar nu vroiai copilul, deci cum ai da-o, mai mare tu vina ai avea ca el. Nu ai facut nici una din astea.

Nu il mai invinovati pe el ca daca il mai enervezi mult, s-ar putea sa plece mancand nori! Si sa ramai si fara iubit si fara parinti pana la urma. O sa gasesti alt iubit, dar nu e bine sa-l pierzi pe el.

Cu parintii aia e, daca atata i-a dus mintea sa se supere, da-i naiba. Vezi de viata ta si gata.

Te obisnuiesti ca ai copil, o sa vezi, si cand o fi mai mare o sa te bucuri ca ai si ca o sa aiba o mama tanara, chiar cand va face 20 ani o sa te bucuri mult.

Asa se intampla cand esti tanar fara minte si nu ai nici părinți care sa stie sa te îndrume. Daca erau ai tai cu capul pe umeri puteau sa iti dea argumente pro si contra ca sa stii mai bine ce sa faci, da aia e. Daca nu ati avut grija acum e tarziu sa schimbi destinul.
Dacă te cerți cu el in permanenta pe chestia asta nu rezolv nimic.Ambi ati gresit si tu prin acuzele tale nu vei face altceva decât sa il îndepărteze pe el si pana la urma posibil sa rămâi singura de tot.
La orce fata tânără ii e doar macar din cand in cand de casa, de mama etc.Dar poti sa schimbi asta mutandu-te mai aproape daca tu crezi ca treptat ei te vor putea ajuta.O dată ce le faci vizite dese, ii cauti frecvent poate cine stie se restrânge relația.
Nu vreau sa fiu prapastioasa, ar fi minunat sa iti termini scoala, dar eu zic ca sa te bucuri daca o sa poti macar sa iti faci un curs de calificare într-un domeniu.Va organizați după timpul fiecăruia sa stati pe rând cu copilul sau astepti pana il dai la o cresa.O meserie trebuie sa ai pentru ca relațiile astea începute devreme si asa bruște posibil sa nu tina o viata si atunci ce te faci?
Nu iti mai bate capul deocamdată de cu cine lasi copilul, cum termini aia si ailaltă. Intai ai grija sa nu dai in depresie, sa nu ajungi sa iti urăște copilul, sa te accepti pe tine cu bune si rele si dupa ce esti cu gândurile in ordine ia-le sistematic.

Nimic nu este distrus, ce-ai?
Initiativa ai, posibilitati ai, de ce nu sa poti continua?
Mai rau era daca te lasa iubitul si ramaneai pe strada cu copilul.

Este o vorba: "ce-i facut, e facut". Trebuie sa inveti din greseli, ideal ar fi sa inveti din greselile altora pentru a nu ajunge in pozitia de cea care greseste. Acum ca ai gresit, nu mai poti face nimic, trebuie sa continui; de altfel, poti sa te implici in campanii care sustin metodele contraceptive, sau macar sa iti distribui povestea pentru a ridica un semnal de alarma adolescentilor.

Un lucru este clar: trebuie sa cresti copilul, indiferent de trecut, copilul este prioritatea ta acum, fa tot posibilul sa nu-l pierzi!

Ești tânără și încearcă sa fii puternica. Poți termina liceul, poți sa te și distrezi, poți sa și muncești, ai energia necesara pentru toate, și poți creste copilul frumos. Acum poate ți e greu dar totul va trece. Cauta ți părinții și discuta cu ei, nu vad de ce nu puteți sa va împăcati.

Esti imatura..In loc sa te bucuri ca ai dat viata unui om, tu te plangi ca nu poti sa te mai distrezi si sa fii un copil.Parintii tai ar trebui sa te sustina,e gresit din partea lor daca nu o fac.
Prietenul tau, la fel ar trebui. Iubeste-ti copilul, ai toata viata inainte sa faci si ce iti doresti tu, dar asuma-ti actiunile tale macar de acum incolo.
SI sa nu asculti de toti tampitii, am vrut sa zic desteptii care isi vor da cu parerea.In locul tau as face tot pentru copilul asta,chiar daca te vor abandona toti, ai dat viata unui om, spui ca inca iti iubesti prietenul deci care e problema? Nu fi copilaroasa, asuma-ti ca asta e situatia si fa tot ce poti sa nu iti bati joc de copilul asta, nu trai cu regrete.Succes.

La ce te așteptai? Părinții tăi ți-au respectat decizia însă nu te-au iertat pentru că nu i-ai ascultat așa că s-au hotărât să te lase să-ți trăiești viața cum vrei, probabil de-aia se poartă așa rece cu tine. Nu te mai poți întoarce în trecut și nici nu are rost să-l învinovățești pe prietenul tău pentru ceva ce nu mai puteți schimba. Trebuie să suportați consecințele pentru ce a-ți făcut și să trăiți cu ele, e singura soluție.

Nu este nimeni mai vinovat pentru actiunile, alegerile si faptele tale decat tine. Faptul ca ai un copil nu inseamna sfarsitul vietii ci abia inceputul. Nu il mai "toca" la cap pe prietenul tau si nu ii mai sparge atatea oale in cap ca s-ar putea satura intr-o zi. Nu iti dai seama ce norocoasa esti ca nu te-a lăsat singura cu burta la gura si ca ai găsit un om responsabil. Pe de alta parte s-ar putea sa suferi de depresie postnatala. Iti mai ramane sa citesti despre asta, sa te mobilizezi sa vezi lucrurile mai optimist si sa accepti ca viata libertina de dinainte nu mai exista. Invata sa fii fericita cu ce ai si sa devii varianta buna a ta in familie, nu singura. Succes

Buna!
Nu exsista termenul "distrus" intr-o relaţie cu un copil la mijloc, doar dorinţă de a continua aşa cum v-aţi hotarât de comun acord, dacă asta simţiţi amândoi, familia ta deseamenea a trecut prin momente grele, probabil cu această decizie şi schimbare radicală asupra ta, dar au fost de acord cu ea şi pentru asta trebuie să-i respecţi in continuare, indiferent de ce s-a intamplat, ai ajuns in punctul in care compromisurile vor putea repara totul in timp, doar dacă iţi doreşti să revină totul la normal, şi să peticeşti deciziile greşite din trecut.
Totul consta in decizii, aşa că nu le irosi la prima apariţie, şi gândeşte-te bine la viitorul vostru!
O seara faină!

Ai toata viata inainte, nu iti considera viitorul distrus. Poti schimba multe. Dupa ce termini liceul iti poti cauta un loc de munca pe care sa il faci de acasa, daca vrei vreo facultate o poti face la distanta, poti reusi in continuare in viata! Nu trebuie sa vezi copilul ca pe o piedica. Important e ca nu esti singura, e si tatal lui acolo. Altii poate nu isi asumau fapta, si fugeau unde vedeau cu ochii... macar voi sunteti toti 3 impreuna.
Gandeste pozitiv!

Mai bine sa il apreciezi ca nu te-a abandonat cand a aflat ca esti insarcinata.
Suna-ti parintii, spune-le ce simti. Tot copilul lor esti. Cat timp sa mai fie suparati?
Nu este totul distrus. Poti sa mergi din nou la liceu. Eu cred ca vei putea reusi in viata daca esti ambitioasa. Sa nu urasti copilul. E un sufletel care merita iubit.

In 2019 intrebai daca e ok sa faci sex cu nu-stiu-cati baieti.
Acum intrebi daca e ok sa ai un copil pe care nu-l vrei.
La anul probabil ca o sa intrebi cum sa vrajesti un baiat daca ai deja un copil cu altul.

E vina amandurora ca nu ati avut grija sa nu ramai insarcinata! Trebuia sa te gandesti la asta inainte. Cu el l-ai facut, acum sa il cresteti amandoi. Ti-ai distrus deja viitorul si tot, va trebui sa ai grija de saracul copil.

In 2019 spuneai ca ai aproape 19 si acum spui ca ai 18? Ce sa mai credem? https://www.tpu.ro/......niciodata/

Dintr-o prostie? Pai cum adica, copii se fac asa la joaca sau ce? Exista prezervative, ai auzit de ele? Inteleg ca nu va place sa aveti contacte sexuale cu prezervativul acela, dar este necesar, pentru ca foarte multi nu reusesc sa isi controleze ejacularea, de asta multe femei raman insarcinate. Mai sunt si barbatii aia care o fac intentionat ca sa isi bata joc de ele si sa o abandoneze pe ea si pe copil la prima ocazie, oricum aia nu-s barbati ci specimeni. Apoi dupa doar 3 luni de relatie mi se pare foarte devreme, si in niciun caz nu a fost "dintr-o prostie" cum spui tu, dar eu cred ca a facut-o intentionat, asta o sa aflii si tu cu timpul de ce fel de "iubit" ai dat. Posibil ca gresesc, nu se stie, asta o sa aflii doar tu. Cu toate astea, trebuia sa iti bagi creierul in functionare si sa il cunosti mai intai, si sa folositi PREZERVATIVUL ma ales, asta pentru ca nu poti sa stii ce fel de boli are si ce iti poate transmite. Iti iubesti copilul? Daca il iubeai nu iti doreai sa te intorci la acum cativa ani in urma, cand inca nu aveai copilul si te "distrai" sa zicem asa. Copii se fac din dragoste, din iubire, nu asa la joaca. Si cu siguranta nu la 18 ani, ci la cel putin 25+, atunci cand ai terminat scoala, facultatea, cand ai gasit un loc de munca, si mai ales doar atunci cand ai gasit un barbat care sa nu isi bata joc de tine, sa te iubeasca cu adevarat, si foarte important copilul se face atunci cand ati ajuns sa va cunoasteti FOARTE BINE.
Multa sanatate!

Din cate stiu eu daca renunti la prima sarcina sunt sanse foarte mici sa mai ramai gravida. puneti tu intrebarea ce ai fi preferat viata dinainte sau copilu. paretea mea e ca nu ai de ce sa il invinovatesti pe el sau pe tine viata poate fi frumoasa in orice situatie depinde de tine. relatia cu parinti se degradeaza o data cu plecarea de acasa (fiecare are alte prioritati ) dar cu siguranta tot copilul lor esti. bafta

Sincer din ce ai spus el la un moment dat nu va mai fii cum a fost odată cu tine deoarece va profita de faptul ca ești obligata sa accepți tot. Sper sa ma înșel. Libertate nu ai cum sa mai ai și viata care o vrei din cauza copilului. La creșă e mic ai tai nu cred ca il vor creste ai lui nu. Deci e groasa.