Esti destul de mare pentru a intelege si a face diferenta dintre incapatanare si prostie, iar mutarea la prietenul tau sigur nu este incapatanare. La fel si intreruperea studiilor neincepute.
Atata timp cat la 19 ani tu inca te gandesti daca iti da voie mami, e clar ca nu ai ajuns la maturitatea necesara sa iti iei viata in propriile tale maini.
Eu cand m-am hotarat sa plec de acasa le-am spus alor mei "eu ma mut".
Si punct.
Daca vrei sa te muti la iubit, fa-o.
Dar nu o face ca sa scapi de tatal tau.
Fa-o DACA vrei sa traiesti sub acelasi acoperis cu el. Fa-o pentru ca ai face-o sincer si daca acasa nu ai avea probleme.
Nu te folosi de el ca de un colac de salvare.
Angajeaza-te. Nu are cum sa iti strice experienta in munca.
Dar nu iti cauta un job foarte solicitant ca nu o sa faci fata si la scoala.
Accepta o parte din banii pe care ti-i da tatal tau pentru facultate, dar nu le mai cere pentru altele. Adica, sa fie un fel de 50 - 50.
Daca tu crezi ca poti fi independenta si mai ales ca ai sprijinul iubitului tau, nu te uita inapoi, mai bine linistita decat distrusa psihic orice decizie ai lua trebuie sa fi pregatita de consecinte bune sau rele dar daca ar fi dupa mine as alege linistea in detrimentul terori la orice ora. Pentru a realiza ceva trebuie sa facem sacrifici. bafta