Buna seara,

De ce desi de multe ori ratiunea ne spune sa nu facem/spunem anumite lucruri, noi nu o ascultam, ci ne lasam condusi de inima si savarsim acele lucruri? De ce, cand logica spune ca nu e bine sa le facem? Ce sau cine ne impinge sa ne urmam pornirile inimii? Multumesc.

Daca ai numit " pornirile inimii" -este ceva superb - din inima nu poate sa porneasca decat iubirea Nici o logica nu te poate face sa nu iubesti Iubirea este lasata de la Dumnezeu Cand conduce inima niciodata nu va iesi nimic rau Dar trebuie sa fii foarte sigur pe aceasta conduita sa nu te inseli si sa fie ceva trecator Inima niciodata nu te duce pe un drum gresit decat daca nu joci corect tu sau partea adversa

In urma acelei fapte, probabil, vor fi persoane care te vor respecta mai mult.
De ex: iti propui sa donezi toata averea nevoiasilor. Nu mi se pare logica treaba dar vei creste in ochii multor persoane.

Sau din pura prostie, incercand sa impresionezi.

Doi stapani puternici: inima si ratiunea. Nimeni nu ne impinge sa ne urmam inima, ea porneste haotic acolo unde doreste si se simte implinita. Este atat de usor sa pleci in nebunie cu ea! Dar cand apare Maria-Sa, ratiunea, ne pune in fata unor fapte deja savarsite pe care trebuie sa le cantarim, sa le punem in balanta si apoi nu ne-am mira daca in final cea de a doua triumfa. Ne rasplatim si ne pedepsim singuri prin intermediul liberului arbitru. Toata lumea-ti spune:"urmeaza-ti inima!" Dar depinde catre unde o urmam.