Eu sunt Iris, am 18 ani și după luni de dezamăgiri și depresii am decis sa cer și alte sfaturi decât ale mele, care nu au niciun rost. Am o relație de 3 ani, ultimii 2 bazați pe certuri și atât. In urma cu 6 luni am decis sa ne despărțim, după câteva zile am ajuns la urgente cu sângerări și am aflat că sunt insarcinata. Asta ne-a schimbat decizia cu despărțirea lungind povestea inca câteva luni mai urâte că niciodată! Tot ce i-am cerut a fost respect și el nu a făcut decât sa ma trateze că pe o slugă: sa dea in mine daca nu i-am calcat tricoul gri și multe altele. In concluzie in 3 luni nasc, vreau sa fiu fericita, sa pot zâmbi din nou, sa mă uit în oglindă și să zic că sunt frumoasa dar de cate ori mă vede mă înjură și îmi spune că sunt urâtă și că nu mă mai vrea! Ce sa fac? Să aștept (poate se va schimba)? Sau sa merg mai departe singura și să plâng că și până acum? Am nevoie de ajutor sunt prea multe de scris sa exprim tot ce simt!
Va rog, nu mă judecați, aștept sfaturi mulțumesc!
Draga mea, pleaca de langa tipul asta cat mai repede posibil, o asemenea viata iti doresti pentru tine si pentru copilasul tau? Gandeste-te la binele tau si al fiintei pe care o vei aduce in curand pe lume, nu e normal sa se dezvolte intr-un asemenea mediu, copilul are nevoie de un tata responsabil care sa-l iubeasca atat pe el cat si pe mama lui, pentru a putea creste frumos un copil ai nevoie de mai mult decat de prezenta unui asa zis tata. Daca el se comporta asa urat cu tine si acum fiind insarcinata doar gandeste-te cum se va comporta dupa ce veni naste, cand copilul va plange sau vei avea nevoie de un tratament, o hainuta, un pampers...sunt multe detalii, analizeaza-le bine, dar sfatul meu e sa pleci, langa el in mod clar nu e,, acasa" nici pentru tine si nici pentru bebe. Sper sa iei cea mai inteleapta alegere, sarcina usoara iti doresc si multa sanatate!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
El e clar că nu te mai suporta şi nu ştiu de ce ai mai lungio cu un asemenea om. De fapt un specimen ce loveşte un om fără ca asta să îi fie meseria nu este om este un rahat cu ochii fără creier şi neuroni.
În primul rând e clar că ai greşit păstrând copilul, în fond puteai să faci un avort dacă ai văzut că nu va mai înţelegeţi şi că nu merită să fie tatăl copilului tău. Dar acum dacă tot ai avut proastă inspiraţie să îl mai accepţi în viaţa ta poţi să ai bună inspiraţie de al lăsa naibii.De ce să te distrugi tu şi să chinui şi un pui de om lângă un asemenea rahat?
Dacă tot nu te mai suporta şi te loveşte poţi să îi spui franc în fata PA şi să aştepte peste 3 luni să plătească pensie alimentară şi să contribuie din umbră la creşterea copilului pentru că tu nu mai stai cu el. Dacă nu ai curaj să îi spui asta în fata ceia ce este lesne de înţeles, când nu este acasă fă-ţi bagajul şi pleacă la prieteni şi rude şi scrie-i un sms sau dai un telefon să îl anunţi.
Dacă tu ai fost copil fără minte şi nu ai avut nişte părinţi ce să te păzească de un astfel de jeg, nu îţi spune şi copilul la asemenea traume că nu merită.
Problema e ca eu locuiesc in casa mea, pe numele mamei mele, mama sta la iubitul ei si nu sunt bine primită acolo si fara prieteni si singura o sa înnebunesc dar asa nu mai pot continua... nu stiu ce sa fac.singurătatea o sa ma bage in pamant. e si copilul asta nevinovat, cu el ce fac? Il nasc si ma omor mai bine, stiu ca nu suferă nici el din cauza mea... 
(
Răspunde Fai bagajele atunci si scoate-l afara. Daca ai o prietena, o verisoara cheam-o sa stea o perioada cu tine sa nu fi singura pana treci peste.
O poveste destul de trista, dar asta nu trebuie sa continue asa.
Adevarul este ca sunt multe fete si femei in situatia ta, si aleg sa ramana de respectivul pentru binele copilului sperand ca partenerul se va schimba, insa din pacate, nu se intampla asa.
Cel mai adesea partenerul ramane la fel, sau poate devine chiar mai rau, iar momentele in care se "schimba" sunt de scurta durata, si mai mult doar din vorbe.
Recomandarea mea e sa te desparti de respectivul, sa o iei pe cont propriu.
Traiul langa un asemenea om, care nu te respecta, nu se numeste viata.
Mai bine pe cont propriu dar cu demnitate, decat alaturi de un monstru care te abuzeaza atat psihic cat si emotional.
Si inca un sfat, incearca sa nu te mai plangi, cum ziceai, incearca sa accepti situatia asa cum e si sa mergi mai departe cu demnitate, si, respectiv, lectiile invatate, in felul acesta, vei avea o sansa mult mai mare sa-ti refaci viata in viitor decat daca te complaci in situatia data.
Nu e un sfarsit de lume, esti inca tanara, deci, curaj!
Totul va fi bine intr-un sfarsit, inceputul este mai greu.
El nu se va schimba. Din felul in care spui ca se poarta cu tine, nu te iubeste si nu te respecta. Cele mai multe relatii merg spre mai rau. Cand va veni copilul (probabil nedorit de el) va fi si mai rau, pentru ca va trebui sa te ocupi de cel mic si nu il vei mai putea servi pe "domnul cu tricou gri".
Mai bine singura! Copilul este cel mai important in acest moment. Nu ii va face bine sa creasca intr-un mediu ostil si cu certuri. Priveste-l pe cel mic ca pe o binecuvantare si creste-l singura, asa cum te pricepi tu mai bine! Si nu trebuie sa te intereseze ce spun unul si altul. Iti vei gasi un om care sa te iubeasca, sa il accepte pe cel mic si sa se poarte bine cu voi amandoi.
Raspunsul si solutia problemei este la tine. In primul rând, ce faci cu copilul? De unde esti?
Buna, Iris, pleaca te rog la parintii tai, incearca sa nu-l lasi sa stea aproape de copil, nici macar sa nu-l recunoasca. Esti femeie, nu carpa, pleaca! Nu mai sta sa dea in tine, ai sa gasesti persoana potrivita!
Pai ai 2 variante: 1) mergi mai departe tot asa si el isi va bate joc de tine iar tu te vei chinui cu el si inca cu bebeul, fiindca singura sa il cresti iti va fi greu sau 2) te desparti de el si iti traiesit viata cu bebelusul si gata!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
