Buna seara! Nu ai pe cineva la care sa te descarci sau de la care sa ceri sfaturi? De pilda, un prieten/prietena, parinte, frate/sora, etc?
Nu am pe nimeni.
Din ce am citit din intrebarile tale anterioare, pare ca are legatura cu mutatul tau in capitala si cu faptul ca nu te descurci acolo. Chestia asta sta la baza schimbarilor tale de stare. Incearca sa nu pui prea mult la suflet. Stiu ca iti este greu si ca suferi in felul tau, din cauza noului tau stil de viata, dar in momentele astea, ai nevoie sa gandesti limpede la sfarsit de zi si sa-ti faci planul pentru ziua de maine.
Intr-o situatie similara am fost si eu. Aveam 19 ani si abia terminasem liceul. Am mers printr-o ruda de a mea, la munca in Anglia. Diferenta dintre mine si tine e ca la sfarsit de zi cand ajungeam acasa, aveam acea ruda langa mine. Insa eu singur m-am chinuit sa ma angajez, sa invat limba, ( engleza vorbita in Anglia este foarte diferita de ceea ce te invata in scoala ), sa ma integrez la locul de munca ( mi-a luat un an intreg de chin. Imi rupeam spatele prin depozit si nu faceam fata in primele luni. Nici nu mai zic ca trebuia sa ma mut de la un departament la altul, pentru ca se dadea afara pe capete in perioada de dupa sarbatori. ), sa ma descurc cu datoriile ce le facusem in primele luni pana am reusit sa-mi fac un card de debit si sa-mi iau primul salariu...
Insa la final de zi, ajungeam acasa obosit mort, ieseam noaptea afara, si ma gandeam in liniste la o strategie pentru a doua zi. Asta a fost singurul lucru ce m-a facut sa merg mai departe si sa lupt in continuare. Momentul ala de liniste pe timp de seara si planurile pentru a doua zi, au fost esentiale pana m-am pus pe picioare.
Mulțumesc, o sa incerc sa-mi pun în aplicare aceasta
Ai nevoie de momente de liniște atunci când simți ca totul o ia razna în jurul tău. Fi puternică! Știu ca poți să o faci. Faptul ca ai căutat ajutor aici, dovedește ca tu chiar vrei să lupți. Îți țin pumnii?