povestea mea este putin cam lunga, dar sper sa ma puteti ajuta..parintii mei s-au despartit de 3 ani si mama ma acuza ca din cauza mea ei s-au despartit. Oricine ii spunea sa nu imi mai spuna asta sau oricine incerca sa ii spuna sa nu ma acuze pe mine ca tata si-a gasit o prietena dupa incheierea divortului incerca sa rupa legatura cu acele persoane sau nu le baga is seama.In fiecare povestea se repeta orice fac nu este bine, iar mama mea deviaza de la subiect si ajunge iarasi la acuzare.De multe ori am incercat sa merg la tata,dar nu am reusit pentru ca custodia mi-a fost data mamei, iar tata s-a mutat la fratele lui la tara pana se vinde apartamentul nostru din oras.Acum ca a venit vacanta de iarna as vrea sa stau cu tata de revelion,iar de craciun cu mama ca sa nu fie suparare, dar nu stiu cum sa ii spun mamei ce vreau fara sa se supere si sa o fac sa inteleaga pentru ca sunt clasa a 8a (am 14 ani) si la vara ma asteapta examenele, iar eu de abia reusesc sa invat de la 2 cand ies de la scoala pana la 4-5 cand ajunge acasa pentru ca din momentul intrarii ei in apartament observa ceva ce nu-i convine si incepe sa ma certe si daca calc stramb acum de sarbatori dupa ce se termina vacanta o sa ma acuze mai mult si nu o sa pot sa invat fiindca daca ii spun ca vreau sa citesc pentru scoala imii spune ca pe ea nu o ascult niciodata si ca nu ii dau importanta si de mute ori se enerva si pleca de acasa,imi spunea ca nu vine acasa ca merge sa se omoare, etc.Va rog ajutati-ma! sper ca cei care vor sa rada de situatia mea sa se abtina...multumesc pentru intelegere.O seara frumoasa!

Ar trebui sa mergi pe la politie sa le zici care e problema daca taicatu e in stare sa te tina si protectia copilului investigheaza cum o duci cu ea te vor incredinta in mana lui, e la mijloc planul de studiu si nu poti sa o ti asa cu dansa.

Situatia e destul de serioasa,cred ca ai nevoie de sprijinul unui adult din familie, mai precis dintre rudele mamei tale(parintii, sora, frate). Probabil ca stiu de problema existenta, dar nu-si dau seama cat e de grava.Si tatal tau ar trebui sa stie ce se intampla,cu toate ca a plecat din casa, el ramane parintele tau; numai asa, cu eforturi sustinute din toate directiile, eventual cu ajutorul unui psiholog, mama ta isi va schimba atitudinea si-si va da seama ca greseste.Numai bine.

Salut.
Îmi pare rău că treci prin aşa situaţii, mai ales că te afli şi la vârsta adolescenţei. Poate îţi va fi mai uşor să faci faţă dacă vei încerca să o înţelegi şi pe mama ta. Divorţul este ceva destul de dureros şi neplăcut pentru cei ce trec prin el, chiar dacă poate trece ceva timp. Acele persoane încearcă, probabil, să facă faţă şi unei poveri emoţionale, cum ar fi sentimentele de ruşine şi de singurătate, trădare, lipsă de valoare, etc. Cum te simţi tu când cineva în care aveai încredere te trădează şi te răneşte adânc? Şi cu părere de rău, părinţii divorţaţi uneori pot face această greşeală de aşi descărca durerea sau sentimentele rănite asupra copiilor, chiar dacă îi iubesc mult. Posibil şi mama ta trece prin aşa momente. Poate să încerci să-i arăţi afecţiune, că o iubeşti să o asiguri că e preţioasă. Iar în momentele când este mai dispusă de a discuta calm, e mai liniştită să încerci să vorbeşti deschis despre ce simţi când îţi spune aceste cuvinte sau se comportă. Posibil nu întodeauna se va primi reuşit, dar nu renunţa, ea are nevoie de tine, de aceea trebuie să fii tare, iar mai târziu cel mai probabil te vei bucura de reuşite. În plus aceasta te va ajuta şi să devii o persoană cu o gândire matură, să cultivi unele calităţi care te vor ajuta în viaţă.
Cred că poţi să faci asta, ai nevoie de ceva răbdare şi perseverenţă.
Succes.

Asta nu e ceva de ras si sigur nu o sa rada nimeni de situatia ta.Mama ta greseste acuzandu-te pe tine, dar asa se intampla mereu in astfel de situatii cand se cauta un vinovat.NU-ti fa griji si ai grija in continuare de viata si de sanatatea ta, fi langa mama ta deoarece cred ca despartirea asta a adus-o in aceasta postura si incearca sa ii explici frumos(nu prin cearta)ca simti nevoia sa petreci sarbatorile cu ei amandoi iar acest lucru neffind posibil sa-ti dea voie sa mergi de revelion cu tatal tau iar craciunul sa-l petreci cu ea.Ar fi bine daca i-ai gasi si ei un loc in care ar putea sa-si petreaca revelionul, sa nu ramana singura, sa-i dai o idee sa mearga la mama ei sau la frati, surori.etc.

Buna si parintii mei sunt divortati nu trebuie sa crezi ceea ce spune, si mama spunea la fel si se purta la fel dar asta poate fi din cauza ca se simte suparata poate si putin tradata de ce a facut tatal tau, ingrijorata sau cum s-ar simti orice femeie dupa un divort mai ales sa fi mama singura este greu mai ales la varsta care o ai. Sfatul meu ar fi intr-o zi cand o vezi ca e mai calma sa te duci la ea sa ii vorbesti frumos sa ii spui ca apreciezi tot ce face ea pentru tine sa iti ceri scuze pentru momentele in care gresesti si sa incerci sa ii explici cat de greu iti este ca nu poti fi langa amandoi de sarbatori si ca ai dorii sa le faci cu fiecare in parte ( unu de craciun altul de revelion) dar sa i-o spui calm. Succes!

Eu ti as recomanda sa fi mai tare, dura e cazul sa incepi sa devii mai putin dependenta de parinti, varsta nu inseamna maturitate

Va salut,analizand ""povestea "dvs imi pot da seama foarte usor ca nu aveti nici o vina,mai mult fiind in clasa a-VIII-a deci fiind un copiiil inca prea mic de a intelge situatia reala,va pot spune in afara ca nu aveti nici o vina ca
parintii dvs poarta intr-un fel vina acestei despartiri, deoarece precum inteleg tatal dvs s-a refacut viata, atunci mama da vina pe dvs fara a se pune in locul dvs si in acest fel va face sa va simtiti raspunzator de vina, exprimandu-si parerea sau reactia furioasa.In momentul de fata presupun
ca chiar daca ati incerca ii explicati adevarul nu v-ar asculta in nici un mod posibil traind cu reactia tot restul vieti
ca dvs aveti vina cand de fapt nu o aveti, imi pare rau pentru situatia dvs familiara, si eu traiesc aceiasi poveste doar ca la mine nu ma acuza nimeni deoarece inca le functioneaza mintile.
In rest nu va mai pot spune nimic deoarece nu v-ar ajuta cu nimic.

Omule spune-i în față și eu sunt tot în situația ta arată-i că nu îți este frică de ea, spune-i, mamă te iubesc, dar vreau ca măcar odată să îmi petrec revelionul alături de tatăl meu și crăciunul cu tine, vreau să mai vorbesc cu el ca între băieți, și poate tu mai ții la tati și de aia tot mă învinuiești în legătură cu divorțul, ok te ințeleg nu e o problemă dar vreau și eu să mai ies cu tata... măcar de sărbători, că îmi este și mi-e dor de el, sună-l și înțelegete cu el, te rog frumos!
Nu mai fi așa închisă în tine poți să îmi spui și mie dacă este vreo problemă că am 14 ani, am crescut te pot înțelege!
Sper că te-am ajutat, baftă cu tot

Ar trebuii sa te pui in genunchi in fata ei si sa iti cer scuze pentru tot "ce ai facut" si fa asa pana ii dau lacrimile sau daca nu merge ar trebui sa vorbeti cu bunica ta din parta mamei si cu bunicul tau sa ii spuna ca de craciun vrei sa stai cu ea si de revelion cu el daca bunici tai mai sunt pe pamantul asta.

Daca nu merge nici una nu da vina pe mine.