Buna seara, sunt o mama a unui copil de 17 ani, de un an și ceva copilul meu ma înjură aproape in fiecare zi și se face ca da in mine, eu îl înțeleg ca are perioada de creștere prin care se schimba dar nu stiu ce este cu comportamentul acesta la el, oare se droghează? Deși nu l-am surprins niciodată făcând asta, nu stiu cum sa o mai dau cu el, sunt disperata, a zis ca suntem dușmanii lui, in fiecare zi parca e contra mea in tot ce fac, nu stiu ce este cu comportamentul acesta, va rog. Oare de ce o face așa, va rog sa îmi dați un sfat, deja nu mai rezist, sunt disperata, parca stam cu dușmanul in casa, a zis ca așteaptă sa îmbătrânească tatăl lui ca sa îl omoare cu bătaia pe motiv ca nu îl mai suporta, ce sa fac? Ajutor!

Copilul a avut prea multe libertati si nici un pic de restrictii, de aceea a ajuns aici.
Controlati-l, impuneti-i restrictii, pedepsiti-l, educati-l!
Este totusi minor si daca acum va injura, peste un an va poate da si palme peste ochi, sau va ia la bataie cu batul.
Este destul de mare sa inteleaga ca nu este permis sa-si jigneasca parintii si nici sa faca ce vrea el.
Impuneti-i un program strict, de genul sa fie in casa la 9 seara. Luati-i telefonul sau accesul la internet daca nu asculta sau injura.
Nu-i mai cumparati ce vrea sau nu-i mai dati bani si voie sa iasa afara, pentru 1 saptamana, pentru fiecare injuratura.
Am doi copii care sunt adulti in ziua de azi, au fost si ei un pic rebeli pe vremea adolescentei, dar depeapsa a dat rezultate.
Nu trebuie sub nici o forma sa-i permiteti nimic ce nu are voie la anii astia, inclusiv injuriile si lipsa de respect pentru parinti.
Evident ca-i un copil scapat de sub control si daca ACUM nu luati masuri drastice, il pierdeti din mana si poate ajunge rau.

Sincer, dacă un adolescent este ascultător este probabil retardat.

Mergeti cu el la psiholog.

Trebuie discutat cu un psiholog urgent.

Daca vrei sa aflii daca se drogheaza ia cateva fire de par din cap ( si cele cazute sunt bune ) si mergi cu ele la laborator.

Sincer nu știu ce sfat sa dau doamnă luați măsuri altfel asta va face suși drogatul asta de copil

Mai mult ca sigur se droghează aveți grija mare cu el

Probabil l-ați răsfățat prea mult până acum, ați fost prea moale cu el şi i-ați permis prea multe.Şi poate şi soțul a fost la fel.De obicei aşa ajunge un copil care a fost cocoloşit de părinți şi nu i s-a spus niciodată nici "du-te mai încolo". Ajunge să creadă că totul i se cuvine, nu mai este recunoscător pentru nimic şi orice problemă minusculă pentru el e o mare dramă.
"ce sa fac?"
Să schimbați foaia.Să fiți mai duri cu el amândoi, să-i arătați cine este părintele şi cine este copilul, să nu-i mai faceți poftele.
E posibilă şi varianta cu drogurile.S-o fi înhăitat cu nişte drogalăi şi atunci e cam grav şi e clar trebuie să luați atitudine cât mai repede că dacă nu sunt toate şansele să se aleagă praful de el.

Cel mai probabil astea sunt rezultatele educării și a relației părinte copil. Când a fost mic poate nu i ați acordat suficienta atenție iar tatăl l a educat in modul clasic, cu bătaia, iar copilul fiind o fire temperamentala, acum ca a crescut îl controlează amintirile din trecut, și probabil are și prieteni care îl îndruma la comportamentul pe care îl are. Pot fii mulți factori și tine de dvs sa aflați care este cauza exacta. În niciun caz, sa nu va agitați sau sa plângeți în fata lui, controlați va chiar dacă este extrem de greu, faceți exerciții de respirație și confruntați l, dar repet, chiar dacă el e agitat, trebuie sa fiți calma fiindcă focul cu apa se stinge.

Dacă ați încercat și vedeți ca nu e deschis sa vorbească despre problema asta, încercați sa găsiți alta persoana de încredere cu care vorbește băiatul, sa discutați cu ea și sa o rugați sa va ajute, sa vorbească pers respectiva cu băiatul dar pe ocolite, nu direct ca să bănuiască ceva.

O alta soluție ar fi psihologul, dar va fi cam dificil sa îl convingeți sa meargă acolo dar găsiți modalități, acolo veți avea rezultat (nu garantez).

După cum ați descris, băiatul poate ori suferă din cauza unei persoane (iubita care s-a despărțit de el, o pers draga care a decedat) și atunci își varsă furia pe voi fiind alimentat de amintiri cum am zis mai sus.

Sau, ce am spus mai sus, își amintește cum a fost crescut, cu cearta sau bătaie.

Alta varianta ar putea fi anturajele. Și eu când am întrat în anturaje cu fel și fel de persoane de cea mai joasa speță, am început involuntar sa ma cert cu ai mei, sa nu ii mai ascult, sa vorbesc urat etc. (asta a fost la 14-15 ani).

Iar o alta varianta sunt drogurile, e un comportament specific celor care se droghează, devin agresivi fără prea multe motive.

Orice modalitate de a afla alegeți, fiți calma mereu și arătați ca nu sunteți sub comanda lui și ca nu va afectează dacă se agita, apoi discutați cu el, cuvantul e cea mai buna varianta.

Cel mai bun lucru pe care l-ați putea face, dacă nu are un loc de muncă, este să-i găsiți unul.

Semeni vant culegi furtuna

Nu am copiii si sunt foarte apropiata de varsta copilului dumneavoastra, am avut si eu perioada asta si din propria mea experienta, ma purtam urat si eram foarte nervoasa si certareata pentru ca stiam ca niciunul dintre parinti nu ma intelege si nu vor sa ma inteleaga pentru ca le stiu ei pe toate. Era o reactie de a ma proteja la ce era in jurul meu, haos. Nu am putut sa am o discutie deschisa cu ei pentru ca stiam ca o sa fiu judecata si certata, asa ca am inceput sa racesc legatura cu timpul si in prezent ii consider a fi niste oameni bolnavi pe care trebuie sa-i inteleg, dar carora nu trebuie sa le suport toate comportamentele ridicole. Adolescentii au nevoie de foarta multa intelegere, poate ii lipseste ceva, chiar intelegerea ce imi lipsea mie si este foarte dureros cand locuiesti cu cineva in casa, dar esti singur.

Este o atitudine proastă